8,430 matches
-
sociale, dar nu și structurile înseși", fiindcă "dislocarea lor ar antrena în mod inevitabil <<haosul>>" (op. cit., p. 22). 175 Referindu-se la "structura revoluțiilor științifice", Kuhn arată că în "trecerea de la o paradigmă în stare de criză la o nouă paradigmă" nu mai avem de-a face cu un proces linear, cumulativ, progresiv, ci "mai degrabă cu reconstrucția pe noi fundamente, care schimbă în mod semnificativ vechiul referențial" (V. Tonoiu, op. cit., p. 174). 176 Gabriel Liiceanu, Cearta cu filozofia. Eseuri, București
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nota 189). 209 Ibid. 210 Referindu-se la Dilthey, Andrei Marga subliniază "intervenția activă a subiectului în cunoașterea istorică" (s.n. op. cit., p. 54). 211 M. Riedel, op. cit., p. 39. 212 Am precizat mai sus (2Bc) că o bună parte a paradigmei pozitivist-realiste este de sorginte istorist-romantică, iar în capitolul următor (II, 1Bb) vom relua această problemă. Deocamdată ne mulțumim să mai notăm doar faptul că Mircea Florian remarca "puternicele infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că teoria cunoașterii "își are fundamentul în introspecție". Aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vorbi despre discontinuitate în legătură cu o orientare care vede lucrurile în devenirea lor? Și când punem această întrebare retorică, nu ne referim neapărat la schimbări în cadre date (când, într-o anumită perioadă, cadrele nu sunt puse în discuție, iar autoritatea paradigmelor nu constituie un obiect de controversă), ci mai ales la schimbări ale cadrului (ale "referențialului", după expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-o anumită perioadă, cadrele nu sunt puse în discuție, iar autoritatea paradigmelor nu constituie un obiect de controversă), ci mai ales la schimbări ale cadrului (ale "referențialului", după expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o exclusivă continuitate a problemelor, respectiv a conținuturilor, ceea ce ar intra în contradicție cu propria-i viziune asupra filozofiei. Dacă ar avea totuși acest ultim sens, termenul evocat n-ar putea să desemneze, firește, un conținut propriu-zis, ci numai o paradigmă, adică un mod de problematizare, o formă de investigație și de atitudine față lume, un tip de Weltanschauung, fiindcă "despre absolut, despre acea corelație universală a cărei descoperire ne-ar oferi un răspuns deplin și definitiv la întrebarea privitoare la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
printr-o conciliere a perspectivei iluminist-romantice care încercase să stabilească o identitate între planul conștiinței și cel al existenței cu punctul de vedere al cercetării pozitive, care urmărea despistarea "uniformităților ce apar în succesiune și simultaneitate". Căci ce altceva sunt paradigmele despre care vorbim decât astfel de "uniformități"? Subliniem și aici (vezi de asemenea I, 3F) că autorul nu contestă decât în ansamblu la scara istoriei și din perspectiva conștiinței istorice rezultatele metafizicii tradiționale. Altminteri, ele pot fi satisfăcătoare în sine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științifică (înțeleasă ca "un continuu compus din probleme, concepte, teorii, metode și idealuri cognitive supuse schimbării în timp"156) are "o matrice disciplinară"157. În esență, această idee nu diferă de ceea ce noi am numit, raportându-ne la Dilthey, o paradigmă. Deși pe termen lung "pot surveni schimbări importante" în componentele structurii ei explică autorul citat -, pe termen scurt "unele dintre aceste elemente, cu deosebire țelurile cognitive fundamentale, vor prezenta de multe ori o stabilitate și o continuitate destul de pronunțate", care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre sistemele-etalon pomenite în nota 140 a acestui capitol.). Pentru a ne convinge de existența unei asemenea continuități este suficient să privim șirul reprezentanților fiecărui tip de Weltanschauung. Putem vorbi în acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauung comentează același Vianu -, "lumea este dublată prin creatorul ei, care o depășește". Pe de altă parte, idealismul libertății "afirmă libertatea voinței omenești și dă vieții un scop moral"185. h) "Unitățile" filozofiei și unitatea ei Unitatea conceptuală a acestor paradigme este asigurată de legătura pe care fiecare dintre tipurile de Weltanschauungen o stabilește între "cunoașterea lumii, respectarea valorilor vieții și principiile acțiunii"186. Ea atestă continuitatea despre care am tot vorbit. Dar dincolo de această unitate, există marea diversitate a sistemelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subiectiv" din pricina faptului că valorile noastre își au originea în planul vieții afective multiplu condiționat, la rându-i -, și nu reușim să concepem lumea "decât prin prisma uneia dintre categoriile fundamentale"188. Putem cel mult să sistematizăm această diversitate, descoperind paradigmele care reapar în istorie. (Vezi în acest sens și discuția anterioară, privitoare la deplasarea accentului de către istoriști dinspre "problema unității istoriei" către "problema unităților din istorie".) Mircea Flonta consideră că "marile construcții metafizice sunt niște universuri închise și sieși suficiente
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diverse Weltanschauungen. Căci nu "esența" filozofiei" e supusă schimbărilor, ci doar ceea ce ne propune fiecare sistem filozofic în parte. Sub aspectul formei, lucrurile stau deci cu totul altfel. Am afirmat deja că la Dilthey întîlnim "formele deschise" ale romanticilor; or, paradigmele despre care vorbim sunt tocmai astfel de forme sau "uniformități ce apar în succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
afirmație pe care am citat-o anterior, ca și faptul că nici unul dintre cele trei tipuri de Weltanschauung "nu derivă unul din altul", așa cum pe bună dreptate spune Mircea Florian. De aici s-ar putea trage însă concluzia unei discontinuități, paradigmele filozofice coexistând independent și totuși în armonie (fiindcă sunt complementare, ca părți ale întregului), precum monadele lui Leibniz. Aici utilizăm într-un mod restrictiv conceptul de "paradigmă", adăugându-i atributul "filozofică", pentru că ne interesează realmente numai transpunerea lui în plan
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spune Mircea Florian. De aici s-ar putea trage însă concluzia unei discontinuități, paradigmele filozofice coexistând independent și totuși în armonie (fiindcă sunt complementare, ca părți ale întregului), precum monadele lui Leibniz. Aici utilizăm într-un mod restrictiv conceptul de "paradigmă", adăugându-i atributul "filozofică", pentru că ne interesează realmente numai transpunerea lui în plan filozofic. Altminteri, la Dilthey tipurile de Weltanschauung au o acoperire mult mai largă, fiind aplicate și asupra "domeniilor limitrofe"). Sistemul de referință în ceea ce privește ideea de progres în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o lege universală a progresului istoriei" (vezi II, 2Bc). Totuși nu putem vorbi în legătură cu Dilthey despre absența oricărui progres filozofic. Nu este nici o contradicție aici, fiindcă avem două planuri distincte. Însă spre deosebire de Hegel care înțelege progresul prin trecerea de la o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme, fără preluarea conținuturilor (exceptând deja discutata consubstanțialitate a sisteme-lor filozofice). De aceea, credem că e potrivit să spunem "progres într-un cadru paradigmatic", unde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
absența oricărui progres filozofic. Nu este nici o contradicție aici, fiindcă avem două planuri distincte. Însă spre deosebire de Hegel care înțelege progresul prin trecerea de la o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme, fără preluarea conținuturilor (exceptând deja discutata consubstanțialitate a sisteme-lor filozofice). De aceea, credem că e potrivit să spunem "progres într-un cadru paradigmatic", unde conținuturile nu mai pot fi preluate dacă acceptăm principiul că fiecare viziune despre lume "se autoîntemeiază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu filozofia, am spune că aici se produce un fenomen similar cu ceea ce se petrece în literatură, atunci când un scriitor creează niște personaje tipice, beneficiind de experiența înaintașilor săi care au înfățișat același tip de eroi. Cu toate că va păstra coordonatele paradigmei respective, autorul va crea însă un personaj original, în conformitate cu propria viziune despre lume, condiționată la rândul ei de caracteristicile individuale, culturale și spațio-temporale ale scriitorului în cauză. Sau un alt exemplu, pe care-l luăm din aceeași zonă: încadrarea unor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rândul ei de caracteristicile individuale, culturale și spațio-temporale ale scriitorului în cauză. Sau un alt exemplu, pe care-l luăm din aceeași zonă: încadrarea unor artiști de altminteri, foarte diferiți în multe privințe în programul unui curent, așadar într-o paradigmă estetică ale cărei exigențe încearcă să le satisfacă într-un efort creator, poate nu atât de depășire a celorlalți adepți ai aceleiași ideologii artistice, cât mai cu seamă de autodepășire, sau măcar de reprezentare inedită, personală, a unei problematici comune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
avem în vedere raportarea permanentă la "enigma vieții și a lumii", văzută ca o trăsătură de conținut comună tuturor sistemelor filozofice. Cât privește ideea de "progres", am evidențiat din aceeași perspectivă metafilozofică că filozofia poate progresa numai prin fiecare dintre paradigmele sale, luate separat. Aici se impun câteva clarificări. Dacă ne raportăm la un cadru de maximă generalitate, la scara istoriei în ansamblul ei, observăm că ideile pe care le urmărim funcționează doar în limitele unor sfere particulare. Așadar, aici nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tipuri de Weltanschauungen nu este universal valabil. Chiar dacă această formulare este oarecum tautologică, o utilizăm pentru a sublinia o distincție: un tip sau altul poate fi valabil în sine cu alte cuvinte, în sistemul său de referință, în propria-i paradigmă -, dar nu și universal valabil, adică în raport cu celelalte tipuri. El rămâne valabil ca parte, iar nu ca întreg. În raport cu întregul, el poate fi valabil numai ca pars pro toto (vezi III). Fiind însă "parte pentru întreg", un tip de viziune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Vezi și II, 2Bg, unde redăm caracterizarea pe care Dilthey însuși i-o face idealismului obiectiv.) ) Supraistorismul ca istorism Am arătat că supraistorismul hegelian, bazat pe ideea progresului în cunoașterea absolutului, promovează o continuitate a conținuturilor prin trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un sens real, ce-i drept, intens susținut de un sens conceptual, cel al desfășurării Ideii. În schimb, istorismul are în vedere o discontinuitate a conținuturilor prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a creațiilor individuale, astfel încât istoria ca Geschichte apare lipsită de un sens real; istoria poate capăta doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă că tocmai în virtutea acestui sens conceptual, capabil să organizeze discontinuitățile într-o paradigmă sau alta, poate fi avansată ideea de "continuitate" dar o continuitate a formelor, în cadre paradigmatice de sine stătătoare, iar nu dincolo de acestea și mai presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la continuitatea cunoașterii faptelor istorice, iar nu a faptelor înseși, și am ajuns la principiul multiplelor corelații holiste, specifice lui Dilthey (de pildă, "corelația faptelor individuale", "corelația realității obiective", "corelația scopurilor", "corelația istorică a sistemelor"). Apoi, chiar reapariția celor trei paradigme în epoci diferite la diverși filozofi ne-a trimis tot la ideea de "continuitate". Și atunci am susținut ideea unei continuități tipologice. "Corelate istoric" în continuitatea lor tipologică, sistemele oferă priveliștea unei totalități care-l ajută pe Dilthey să reconstituie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai veche comparație între filozofie și artă: Așa cum nici o operă de artă nu ne oferă "o viziune integrală asupra vieții" (Gesamtanschauung des Lebens) și "ne apropiem de o asemenea perspectivă abia prin intermediul tuturor operelor artistice", tot astfel în fiecare dintre paradigmele filozofice "ne întâmpină aceeași unică lume" (dieselbe Eine Welt) sub forma în care-i apare ea unei "personalități filozofice puternice"; aceasta "îi subordonează uneia dintre atitudinile față de lume și unei categorii toate celelalte atitudini și categorii"216. Am putea spune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rămâne "conștiința istorică" a acestui travaliu. Pentru că "ultimul cuvânt al spiritului" nu este relativitatea amintită, ci "suveranitatea spiritului în raport cu fiecare dintre aceste Weltanschauungen, precum și conștiința certă că pentru diversele atitudini ale spiritului nostru există o singură realitate a lumii", în timp ce paradigmele filozofice nu sunt decât "expresia multilateralității lumii"218. Dilthey constată așadar că pornind de la "o singură realitate a lumii", filozofia ca Weltanschauung oferă perspective diferite asupra ei. "Fundamentul real al filozofiei", precizează Dilthey, îl constituie "experiența de viață", conjugată cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]