7,232 matches
-
Adanil, iar o iubită a aceleiași Adanil luase atîtea sommnifere după o ceartă În familie, Încît adormise de tot. Erau dispuși să meargă după ea destui, destule, și-n iad. Dar Adanil putea fi găsită și-n rai, trecuse poarta paradisului În mai multe rînduri, cu vreo doi sfințișori ce studiau teologia, Învățau acolo cum să Îndrepte lumea, Adanil le Îndreptase spinările, Îi culcase, pe rînd, În patul ei, Îi călărise, le luase mințile, Îi făcuse, s-ar fi putut zice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar Isus. De ce, acum, nu ar fi fost și ele izbăvite de acesta? Sau peste o vreme. Spre cincizeci de ani, chiar mai tîrziu; pe patul de moarte, și Încă era bine; ar fi plutit, Îndată după expiere - Îngerași -, spre Paradis, Doamne, ce bine se așeza totul! Dacă Thomas ar fi știut că Antonia zăbovea din cînd În cînd la televizor după miezul nopții, la cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica era om, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pat se luptă doar doi, un bărbat și o femeie, de obicei, uneori chiar trei - și trînte În grup, mai nou, au loc, dar nu se dușmănesc vreunii: nici nu se iubesc; călăreală; apoi beau; epuizați, de cele mai multe ori adorm. Paradisul. Fără violență! Bine, atunci de ce să moară, cîndva, el, tocmai el? I se părea nedrept. Era sănătos, puternic, cîștigase cursa primordială, decisivă - fusese spermatozoidul Învingător În cursa spre uter, Împotriva posibililor săi frați; ivit dintr-o ejaculare necontrolată - aflase de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
semn pentru a-i confirma că tînărul poet X tremurînd ca frunza avea un loc liber la masa sa. multă vreme, Șapira a fost pentru mine o obsesie, era Cenzorul meu numărul unu, omul care mă împiedica să intru în Paradisul de la restaurantul Casei scriitorilor. sigur, imediat ce pronunțam formula magică „am întîlnire cu domnul Virgil mazilescu”, încrîncenarea lui Șapira se mai domolea și puteam trece de el pentru a penetra în universul atît de rîvnit al clubului scriitoricesc. De mai multe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acolo își cumpărau scriitorii țigări sau diverse produse alimentare „pentru acasă” (cafea, cacao, conserve de carne, brînzeturi, uneori fructe exotice). în anii penuriei alimentare, cam de prin 1980, accesul la acel bar devenise pur și simplu o fereastră deschisă spre paradis. traversarăm veranda fără să-i mai povestesc lui Guy Courtois cum trona în spatele acestui bar o anumită doamnă Candrea, păzitoarea rezervelor de hrană și băutură ale scriitorilor. La ce bun să-i mai spun unui străin că acea verandă era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ultimele șapte decenii numai conflictul israelo-palestinian se putea lăuda cu o victorie mediatică durabilă și incontestabilă. Voi vedea ce pot face, își promise domnul Busbib în gînd, și notă pe foaia de hîrtie din fața sa cifra noUĂsPreZeCe, iar în dreptul ei - Paradisurile fiscale. Brusc se simți invadat de un fel de revoltă gîndindu-se la paradisurile fiscale și notă alături, în paranteză : speculația financiară - cangrenă a economiei mondiale. ah, cîte nu auzise domnul Busbib, mai ales din 2008 încoace cînd începuse criza economică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
durabilă și incontestabilă. Voi vedea ce pot face, își promise domnul Busbib în gînd, și notă pe foaia de hîrtie din fața sa cifra noUĂsPreZeCe, iar în dreptul ei - Paradisurile fiscale. Brusc se simți invadat de un fel de revoltă gîndindu-se la paradisurile fiscale și notă alături, în paranteză : speculația financiară - cangrenă a economiei mondiale. ah, cîte nu auzise domnul Busbib, mai ales din 2008 încoace cînd începuse criza economică mondială, despre paradisurile fiscale, despre toate acele țărișoare minuscule, insule și insulițe unde
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se simți invadat de un fel de revoltă gîndindu-se la paradisurile fiscale și notă alături, în paranteză : speculația financiară - cangrenă a economiei mondiale. ah, cîte nu auzise domnul Busbib, mai ales din 2008 încoace cînd începuse criza economică mondială, despre paradisurile fiscale, despre toate acele țărișoare minuscule, insule și insulițe unde se adunau munți de bani, sume faraminoase, venituri fabuloase exonerate de impozite. elveția, Luxemburgul, monaco, insulele Virgine, insulele Caiman, singapore, Hong-Kong... Domnul Busbib simți cum începe pur și simplu să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
despre toate acele țărișoare minuscule, insule și insulițe unde se adunau munți de bani, sume faraminoase, venituri fabuloase exonerate de impozite. elveția, Luxemburgul, monaco, insulele Virgine, insulele Caiman, singapore, Hong-Kong... Domnul Busbib simți cum începe pur și simplu să urască „paradisurile fiscale” și tot ceea ce se ascundea în jurul conceptului de optimizare fiscală, toate acele hoarde de avocați și de experți care îi învățau pe marii patroni cum să evite în mod legal achitarea impozitelor sau cum să jongleze cu noțiunea de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toți stropii de apă și toate urmele de noroi făcute de Pexy. se spălă apoi din nou pe mîini, uitînd însă de data aceasta să deschidă robinetul în mod moderat, astfel încît să economisească apa. aversiunea trezită în el împotriva paradisurilor fiscale îl făcură practic să uite că în același timp umanitatea era confruntată și cu alte grave probleme. acest moment de rătăcire nu dură însă mult, și domnul Busbib reîncepu să Negustorul de începuturi de roman 357 completeze lista, cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
printr-o trudă spirituală, personală și comunitară, dar și prin exercitarea mijloacelor puse la dispoziție de o anume tradiție spirituală, sunt chemate să trăiască și să moară împreună cu Cristos, pentru Cristos și în Cristos. Nu cred de fel că în paradis ar putea să existe pavilioane speciale în care să ne putem bucura de veșnicia carismei. Ceea ce rămâne este prezența Duhului care îi va garanta Bisericii, până la întoarcerea lui Cristos, slujirea umanității, asemenea unei energii regenerabile care are nevoie de carisme
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
elept. Discu(ia (ntre cei doi dureaz( prea mult pentru a mai putea fi socotit( un vis. Dorind s( se conving( c( nu viseaz(, Borges ((i aminte(te de o fantezie a lui Coleridge: "Un om viseaz( c( str(bate paradisul (i drept dovad( i se d( o floare. Cînd se treze(te, floarea se afl( ling( el". Acesta este (i motivul pentru care cei doi Borges fac un schimb de bani (ntre ei, (ncît Borges r(mine (n min( cu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe Adam și Eva, goi, în paradisul lui Dumnezeu, pe Pilat din Pont și judecata din urmă, îngerii răului și ai binelui, Măria Mag-dalena, pe Iov săracul și chipurile lui Ilie cel cu biciul, Nicolaie, Haralmbie de la hram, tot poporul lor din cer. Deasupra, într-un nor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adiere subtilă prin firele de păr? Să fi obosit? Caută el vreun culcuș? Sânt inimi mai ostenite ca el și care totuși nu i-ar refuza azilul... Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim. Oamenii au construit paradisul filtrând eternitatea, din "esență" de veșnicie. Același procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibilă suferința. Căci, într-adevăr, ce este ea dacă nu "esență" de timp? După miezul nopții, gândești ca și cum n-ai mai fi în viață sau - în cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar șansele scad pe măsura ce dorința crește. Căutarea fericirii indică distanța de rai, gradul căderii umane. Și atunci, să ne mirăm de ce Parisul e punctul cel mai îndepărtat de Paradis? Poți înghiți biblioteci întregi, nu vei găsi mai mult de trei-patru autori care merită a fi citiți și recitiți. Proeminențele acestui gen sânt niște analfabeți geniali, care trebuie admirați și la nevoie învățați, dar care, în fond, nu ne spun
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un timp lipsit de dimensiuni și de o calitate atât de aeriană, că inima noastră-l poate întoarce înapoi, el nefiind pătat de ireversibil și nici atins de irevocabil... ... Încep să bănuiesc felul în care el s-a insinuat în Paradis. Cine n-are organ pentru eternitate o concepe ca o altă formă a temporalității, încît alcătuiește imaginea unui timp ce curge în afară de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporală a eternității ar fi atunci o curgere în sus, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar fi accesibilă fără depravarea și vicierea acestuia. Boala reprezintă triumful principiului personal, înfrîngerea substanței anonime din noi. De aceea este ea fenomenul cel mai caracteristic al individuației. Sănătatea - chiar în forma transfigurată a naivității - exprimă participarea la anonimat, la paradisul biologic al indiviziunii, pe când boala este sursa directă a separativității. Ea schimbă condiția unei ființe, plus-ul ei determină o unicitate, un salt peste firesc. Diferența între un om bolnav și unul sănătos este mai mare ca între ultimul și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
extaz spiralele unei lumi ce lasă în urmă nimicul și alte ceruri, în spațiul ce adăpostește singurătatea, atât de pur că și neantul îl pătează. Unde, unde? - Dar nu simți o adiere, ca visul de nevinovăție al spumei? Nu respiri paradisul făurit de utopia unui trandafir? Așa trebuie să fie amintirea neantului într-o floare veștejită-n Dumnezeu. Doamne, m-am născut sfârșit în tine, în tine Prea-sfîrșitule. - Și uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e zadarnic - te îndepărtezi de lume pentru a găsi unicul rost în contemplația nimicului, când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul lor, să lași atâtea neîmplinite mâhniri, să te săvârșești în diletant al nefericirii? - De-ți supraviețuiește o singură tristețe, zadarnic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nefericirea. Aș vrea să am o inimă la intersecția Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează de alpinism. Când ajungi să înțelegi munții de jos... Femeile care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis. Numai farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să te irite. În afară, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te poartă înspre o insulă de îngeri priveghind agonia Paradisului! Și totuși, numai în sentimentul păcatului ești om în sensul propriu al cuvântului. Căci a fi om înseamnă a te identifica la orice latitudine a pământului și a inimii cu fenomenul căderii. Cine nu simte că merge la fund - chiar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare gând sau a-ți astâmpăra avânturile într-o tristețe orgolioasă. Antropologia e un amestec de zoologie și psihiatrie. Poți construi utopii - privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, în deosebire de plăcere, care, neadresîndu-se decât simțurilor, e lipsită de culoare religioasă. Nimic nu ne aduce aminte mai mult de cer ca fiorurile prin care am vrea să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]