4,933 matches
-
obligat, în noaptea de 20/21 februarie, să călăuzească trupele Securității către un sălaș unde se confirmase prezența partizanilor. Deoarece acțiunea a început abia în jurul orei 04.30, trupele de securitate au ajuns la obiectiv pe lumină, fiind observate de partizani, care au reușit să scape. Pe data de 22 februarie 1949, grupul partizanilor lui Spiru Blănaru și Gheorghe Ionescu a executat pentru „colaborare cu dușmanul neamului” pe agenții comuniști Gheorghe Munteanu și Mihai Cherciu din Teregova. Băiatul lui Munteanu a
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
sălaș unde se confirmase prezența partizanilor. Deoarece acțiunea a început abia în jurul orei 04.30, trupele de securitate au ajuns la obiectiv pe lumină, fiind observate de partizani, care au reușit să scape. Pe data de 22 februarie 1949, grupul partizanilor lui Spiru Blănaru și Gheorghe Ionescu a executat pentru „colaborare cu dușmanul neamului” pe agenții comuniști Gheorghe Munteanu și Mihai Cherciu din Teregova. Băiatul lui Munteanu a fugit și a anunțat postul de Miliție din comună. În sprijinul plutonului care
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
și Gheorghe Ionescu a executat pentru „colaborare cu dușmanul neamului” pe agenții comuniști Gheorghe Munteanu și Mihai Cherciu din Teregova. Băiatul lui Munteanu a fugit și a anunțat postul de Miliție din comună. În sprijinul plutonului care-i căutase pe partizani cu o zi înainte, Securitatea a mai trimis trei plutoane din Batalionul 5, întregul dispozitiv fiind pus sub comanda sublocotenentului Gheorghe Vasile Ailoaiei. Trupele Securității, folosindu-se de urmele lăsate de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
comună. În sprijinul plutonului care-i căutase pe partizani cu o zi înainte, Securitatea a mai trimis trei plutoane din Batalionul 5, întregul dispozitiv fiind pus sub comanda sublocotenentului Gheorghe Vasile Ailoaiei. Trupele Securității, folosindu-se de urmele lăsate de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat comanda, frații Ion și Petre Berzescu-Berda deservind în flancul stâng mitraliera sub
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
trimis trei plutoane din Batalionul 5, întregul dispozitiv fiind pus sub comanda sublocotenentului Gheorghe Vasile Ailoaiei. Trupele Securității, folosindu-se de urmele lăsate de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat comanda, frații Ion și Petre Berzescu-Berda deservind în flancul stâng mitraliera sub conducerea lui Spiru Blănaru. Grupul partizanilor mai era constituit din Vasile Vălușescu, Tudor Roșeț, Petre Anculia
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat comanda, frații Ion și Petre Berzescu-Berda deservind în flancul stâng mitraliera sub conducerea lui Spiru Blănaru. Grupul partizanilor mai era constituit din Vasile Vălușescu, Tudor Roșeț, Petre Anculia, Gheorghe Urdăreanu, Gheorghe Smultea, Nicolae Ghimboașe, Ion Caraiman, Ianaș Grozăvescu, Martin Copăceanu, Horia Smultea, Pavel Stoichescu, Moise Anculia, Romulus Anculia, Gheorghe Cristescu, Iacob Cimpoca, Petru Pușchiță, Iovan Pușchiță, Iovan Berzescu
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
însă această cifră este probabil exagerată. Securitatea a început asaltul pe flancul stâng, unde militarii comuniști au fost întâmpinați cu focuri de mitralieră. Anastasie Berzescu, citându-și probabil foștii camarazi, spune că „Au căzut mulți morți de partea securității. De la partizani nici un mort.” Profesorul Mircea Rusnac, consultând arhivele M.A.I., afirmă că „autoritățile nu au recunoscut în total decât trei răniți”. Fostul lider al tineretului țărănist și memorialistul Cicerone Ionițoiu spune și el că „partizanii au rănit trei securiști: slt. Ailoaiei
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
mulți morți de partea securității. De la partizani nici un mort.” Profesorul Mircea Rusnac, consultând arhivele M.A.I., afirmă că „autoritățile nu au recunoscut în total decât trei răniți”. Fostul lider al tineretului țărănist și memorialistul Cicerone Ionițoiu spune și el că „partizanii au rănit trei securiști: slt. Ailoaiei Gh. Vasile, caporal Nedelcu I. Ioan și fruntaș Tonta Gheorghe”. Luptele au continuat cu intensitate toată ziua și au încetat târziu în noapte. Nereușind să disloce flancul stâng al partizanilor, Securitatea a luat cu
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
spune și el că „partizanii au rănit trei securiști: slt. Ailoaiei Gh. Vasile, caporal Nedelcu I. Ioan și fruntaș Tonta Gheorghe”. Luptele au continuat cu intensitate toată ziua și au încetat târziu în noapte. Nereușind să disloce flancul stâng al partizanilor, Securitatea a luat cu asalt flancul drept, unde a reușit o breșă. Partizanii Petre Anculia și Gheorghe Urdăreanu au fost uciși în luptă, iar Gheorghe Smultea și Nicolae Ghimboașe capturați. Profitând de adăpostul întunericului, restul partizanilor a reușit o retragere
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
caporal Nedelcu I. Ioan și fruntaș Tonta Gheorghe”. Luptele au continuat cu intensitate toată ziua și au încetat târziu în noapte. Nereușind să disloce flancul stâng al partizanilor, Securitatea a luat cu asalt flancul drept, unde a reușit o breșă. Partizanii Petre Anculia și Gheorghe Urdăreanu au fost uciși în luptă, iar Gheorghe Smultea și Nicolae Ghimboașe capturați. Profitând de adăpostul întunericului, restul partizanilor a reușit o retragere organizată. Conform lui Cicerone Ionițoiu, grupul Anculia-Urdăreanu-Smultea-Ghimboașe s-ar fi sacrificat în mod
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
disloce flancul stâng al partizanilor, Securitatea a luat cu asalt flancul drept, unde a reușit o breșă. Partizanii Petre Anculia și Gheorghe Urdăreanu au fost uciși în luptă, iar Gheorghe Smultea și Nicolae Ghimboașe capturați. Profitând de adăpostul întunericului, restul partizanilor a reușit o retragere organizată. Conform lui Cicerone Ionițoiu, grupul Anculia-Urdăreanu-Smultea-Ghimboașe s-ar fi sacrificat în mod intenționat, rămânând în urmă pentru a acoperi retragerea celorlalți. De comun acord cu oamenii din subordine, Spiru Blănaru și Gheorghe Ionescu decid ca
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
violență a celor arestați, Securitatea a declanșat operațiunea finală de lichidare a grupurilor Blănaru și Uță. Pe 7 martie 1949 au fost percheziționate sălașele Poiana Roșului, Dobane și Cornereva, la acesta din urmă organele de represiune reușind să ucidă un partizan și să rănească un altul. Din cauza condițiilor meteorologice grele (viscol și zăpezi mari), operațiunea Securității a fost temporar oprită. Vremea rea a creat probleme și partizanilor, adăpostiți în punctul Târșitura, dar fiind lipsiți de alimente. Cu toate riscurile, în seara
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Dobane și Cornereva, la acesta din urmă organele de represiune reușind să ucidă un partizan și să rănească un altul. Din cauza condițiilor meteorologice grele (viscol și zăpezi mari), operațiunea Securității a fost temporar oprită. Vremea rea a creat probleme și partizanilor, adăpostiți în punctul Târșitura, dar fiind lipsiți de alimente. Cu toate riscurile, în seara de 9 martie 1949, Spiru Blănaru, Ion Caraiman, Petre Berzescu și Iacob Cimpoca au coborât în satul Feneș, la casa lui Caraiman, pentru a încerca să
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
să fugă, trupele de Securitate l-au rănit și capturat pe Spiru Blănaru. Pornind de la acest succes, Securitatea a efectuat noi și numeroase arestări, numai în noaptea de 9/10 martie fiind ridicate peste 90 de persoane din grupurile de partizani, susținători și de sprijin ai acestora. Până pe 1 aprilie 1949, grupul lui Spiru Blănaru a fost complet lichidat. În lotul lui Spiru Blănaru au fost judecați 11 partizani. Prin Sentința nr.1091/21 iunie 1949, cinci dintre acuzați au fost
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
9/10 martie fiind ridicate peste 90 de persoane din grupurile de partizani, susținători și de sprijin ai acestora. Până pe 1 aprilie 1949, grupul lui Spiru Blănaru a fost complet lichidat. În lotul lui Spiru Blănaru au fost judecați 11 partizani. Prin Sentința nr.1091/21 iunie 1949, cinci dintre acuzați au fost condamnați la moarte prin împușcare și confiscarea averii: Spiru Blănaru, Petre Domășneanu, Petre Pușchiță, Romulus Marițescu și Ion Tănase, iar restul la pedepse grele de muncă silnică și
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
înmormântate fără nici o ceremonie”. Echipa de execuție a fost formată din lt.col. magistrat Simion Stănescu, procuror militar șef pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, lt.mj. Cornel Câmpeanu, grefierul Nicolae Stoica, medicul închisorii Timișoara și plutonul de execuție. Pentru a cinsti memoria partizanului anticomunist, Primăria Timișoara a numit o arteră din municipiu „strada Martir Spiru Blănaru”. În plus, pe 2 august 2014 a fost sfințit și inaugurat Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat, realizat la inițiativa AFDPR și restaurat din fondurile Primăriei Municipiului Timișoara
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
din fondurile Primăriei Municipiului Timișoara. Monumentul este ridicat în Pădurea Verde, aproape de locul în care au fost executați Spiru Blănaru și camarazii lui. De asemenea, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România a ridicat monumente la Teregova și Caransebeș în amintirea partizanilor anticomuniști. Numele lui Spiru Blănaru este menționat pe amândouă.
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Volga-Ural", o unitate tătărească. Ei organizează un grup de rezistență care face propagandă printre legionari îndemnându-i să își folosească armele împotriva naziștilor. Ca urmare, primul batalion trimis pe frontul de est îi ucide pe germani și se refugiază la partizanii sovietici din Belarus. Grupul este descoperit și trimis la închisoarea Moabit din Berlin. Aici Musa împarte celula cu belgianul André Timmermans și un polonez. Grupul de tătari este interogat și torturat. Gestapoul îi rupe lui Musa brațul stâng și îi
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
păreau mai influențabili, le promitea (în primul rând, lui Bessarion) bogății și pălării de cardinal. Delegații Valahiei, Trapezuntului și Geoergiei au fugit, pe ascuns de la sinod. La începutul lui iunie, aproape toți grecii, cu excepția lui Markos și a puținilor săi partizani, recunoscuseră legitimitatea formulei și de la Fiul. Drept răspuns, papa a consimțit să socotească valabilă nu numai euharistia cu pâine nedospită, ci și pe cea cu pâine dospită. La 10 iunie a murit Iosif II, care era foarte bătrân.Împăratul, asupra
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
n-a rămas prea mult în acele locuri care îi îngrădeau libertatea , ceea ce nu înseamnă că nu a căutat compania celor puternici , cărora le dedica lucrările sale iar ei îl răsplăteau pentru aceasta, după obiceiul vremii. Este cunoscut și ca partizan al orientării teologice numită mu'tazilism despre care unii au reținut doar că ar fi fost în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
fi fost în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui. Spre sfârșitul vieții a fost țintuit la pat opt ani de zile, perioadă în care a continuat să citească, să scrie și să fie
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
al doilea, iar tăcerea pe primul plan, pentru simplul motiv că tăcerea se definește prin rostire, prin vorbire - este o absență - nu invers: așa cum stelele nu sunt la fel cu luna, nici tăcerea nu este pe același plan cu rostirea. Partizanii "shu’ubiyyei" ignoră sau se prefac că ignoră calitățile arabilor în general și mai ales virtuțile celor mai puri și mai nobili dintre aceștia, care sunt beduinii. O mare parte din "Bayan" este consacrată prezentării desfășurate a acestui mit ce
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
dacă avem în vedere desele referiri ale autorului la vorbele sale în această carte, spunea: „Nicio comunitate nu se aseamănă atât de mult cu înaintașii noștri așa cum se aseamănă beduinii, dacă n-ar fi această asprime a lor.”.” Polemica împotriva partizanilor mișcării "shu’ubiyya" este strâns legată de atitudinea lui al-Jahiz față de străini în general. Nu s-ar putea spune că autorul manifestă consecvență în această atitudine ; de exemplu îl vedem argumentând cu aceeași fervoare în favoarea negrilor, dar și împotriva lor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
durat doar 60 de luni și este marcată de represalii antisârbești, antisemite și antirrome. Teroarea ustașă s-a manifestat și împotriva croaților care se opuneau alianței cu puterile Axei. Trupele ustașe vor fi angrenate într-un crunt război civil împotriva partizanilor lui Iosip Broz Tito și a cetnicilor regaliști sârbi conduși de colonelul Dragoljub "Draža" Mihailović. Înfrângerea de la Stalingrad marchează începutul sfârșitului pentru regimul lui Pavelić. Mussolini și fascismul italian sunt înlăturați de la putere în iulie 1943, iar noul guvern semnează
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
cartierele generale britanic și american, cu scopul de a încerca salvarea statului croat, dar nu primește nici un răspuns. În seara zilei de 6 mai 1945, după 60 de luni de guvernare, Pavelić părăsește Zagrebul. Orașul este asediat de trupele de partizani ale lui Tito. După două zile este cucerit. Coloane masive de ustași, aproape 100 000 de militari, cu neveste și copii, înaintează spe localitatea Bleiburg, unde ajunge la 13 mai, și sunt încercuite de britanici și partizani. Britanicii le refuză
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]