4,688 matches
-
musulman (fard), conform Shariei. Astfel că toți musulmanii care își permit, trebuie să participe măcar o dată în viață la această procesiune care se desfășoară în fiecare an în ultima lună a calendarului islamic. Peste 15 milioane de musulmani vin în pelerinaj aici în fiecare an. Spre deosebire de cele mai multe moschei în care bărbații și femeile se roagă separat, la Masjid al-Haram toți oamenii se roagă împreună. Pelerinii stau toți în curte pentru ritualul tawaf care constă în înconjurarea Kaabei de 7 ori, în
Moscheea Sfântă din Mecca () [Corola-website/Science/328511_a_329840]
-
Muqanna a fost de a trasa o limită mai clară între islam și "zandaqa" (erezie) și a dezvoltat o afiliere mai puternică între califat și islamul tradițional. Pentru a obține asta, el a investit mult în îmtreținerea Meccăi, drumului de pelerinaj și acținilor de caritate asociate cu "hajj"-ul. în 778 el a recondiționat Kaaba și a preluat extinderea moscheii sale, ceea ce includea adăgarea mosaicului decorativ. El a îmbunătățit drumul de pelerinaj din Irak spre Mecca, construind popasuri mai bune pentru
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
el a investit mult în îmtreținerea Meccăi, drumului de pelerinaj și acținilor de caritate asociate cu "hajj"-ul. în 778 el a recondiționat Kaaba și a preluat extinderea moscheii sale, ceea ce includea adăgarea mosaicului decorativ. El a îmbunătățit drumul de pelerinaj din Irak spre Mecca, construind popasuri mai bune pentru călători de-a lungul drumului, era excesiv de generos cu donațiile pe care le făcea locuitorilor Meccăi, iar în anul 782 a adăugat o rețea poștală între Mecca, Medina și Yemen. Toată
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
era excesiv de generos cu donațiile pe care le făcea locuitorilor Meccăi, iar în anul 782 a adăugat o rețea poștală între Mecca, Medina și Yemen. Toată acestă atenție s-a adăugat practicilor deja stabilite ale califilor abbasizi de a face pelerinaje dese către Mecca(sau numeau un membru al familiei în locul lor pentru a conduce ceremonia în locul lor), precum și vizite ocazionale către Ierusalim și alocarea resurselor pentru întreținerea acestora. Pe de altă parte, al-Mahdi este considerat a fi cel care a
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
aceste reguli sunt sensibil. Islamul, în opinia sa, este cel mai bun mod de viață, deoarece învățăturile sale constituie soluții practice pentru problemele omenirii. "Închinarea la idoli în Islam" Naik a fost întrebat odată de un hindus: "Musulmanii merg în pelerinaj la Mecca și să se închină la Kaaba și sărută-piatra negră, asta nu este un cult al idolilor? Naik a răspuns: "Acesta nu este închinare la idoli. Kaaba reprezintă o direcție comună pentru rugăciune și încercuind-o, musulmanii simt că
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
și s-a împotrivit occidentalizării literaturii turce, intrând astfel în conflict cu Tevfik Fikret. Creația sa se împarte în poezii lirice și poezii didactice. În cele lirice descrie natura, clima din țările arabe, meditează pe teme religioase și umaniste, descrie pelerinajul la locurile sfinte pentru musulmani. În poeziile didactice descrie un peisaj, un drum și, sub formă de dialog, redă suferințele poporului. Aduce un elogiu muncii, în care vede calea îmbunătățirii situației. Versurile patriotice ale lui M. A. Ersoy sunt înscrise
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
alb și negru au, de asemenea, o simbolistică în Islam. Albul, cea de-a doua culoare asociată Islamului, simbolizează puritate și pace, iar numeroși musulmani poartă haine albe când participă la rugăciunea de vineri sau în timp ce efectuează ritualuri sacre specifice pelerinajului. Musulmanii decedați sunt de obicei înveliți în alb, deoarece o pânză albă simplă este mai puțin scumpă, și este interzis pentru musulmani să cheltuie sume mari de bani pe înmormântări. În timpul Califatului Islamic, facțiunile combatante au preluat anumite culori pentru
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
de îmbrăcăminte, în următorul oraș s-ar putea întâlni persoane, cu același tip de îmbrăcăminte, fără legături cu aceste clanuri și triburi. Eșarfele arabe bărbătești pot fi colorate diferit în funcție de tipul guvernării sub care se află și condiției participării la pelerinaj: Pentru musulmani, negru mai reprezintă culoarea osândei, dar și a renunțării la deșertăciunea lumii. Negru înseamnă pentru musulmani suma culorilor, simbolul luminii divine. La “dervișii rotitori”, această culoare are o semnificație esoterică. Îmbrăcarea mantiei negre este dovada acceptării credinței în
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real al vieții spirituale și religioase a credincioșilor. Totuși, "mazăr"-ul și maestrul sufit au continuat să fie componente importante ale societății din această țară. Oricum, cultul sfinților și al pelerinajelor la mormintele acestora rămâne un element esențial al evlaviei populare, pe care o trăiesc uzbecii. Atacurile violente împotriva venerării mormintelor sfinților este o dovadă a importanței acestor locuri sfinte în Uzbekistan. O altă dovadă este literatura antireligioasă ce are teme
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
esențial al evlaviei populare, pe care o trăiesc uzbecii. Atacurile violente împotriva venerării mormintelor sfinților este o dovadă a importanței acestor locuri sfinte în Uzbekistan. O altă dovadă este literatura antireligioasă ce are teme legate de cultul sfinților și al pelerinajelor pioase (literatura susținută prudent de către conducătorii islamului oficial). Această realitate a faptelor este întărită de decretul pe care Consiliul Miniștrilor l-a publicat în 1969, în care autoritățile locale au fost invitate să pună capăt acestor pelerinaje la mormintele sfinților
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
sfinților și al pelerinajelor pioase (literatura susținută prudent de către conducătorii islamului oficial). Această realitate a faptelor este întărită de decretul pe care Consiliul Miniștrilor l-a publicat în 1969, în care autoritățile locale au fost invitate să pună capăt acestor pelerinaje la mormintele sfinților. După obținerea independenței, guvernul aflat la conducere a început să vadă islamul oficial ca un mijloc eficient, folosit pentru reanimarea identității naționale și a relegitimării puterii sale. În Uzbekistan, au avut loc schimbări importante în perioada post-sovietică
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
de a răspândi principiile și ritualurile de "tariqa". Este important de spus că maeștrii și sfinții ordinului "Naqshabandiyya" sunt respectați deoarece acestea sunt îndrumătorii acestei căi, precum și niște buni imitatori ai profetului Muhammad, însă, acestea nu reprezintă motivul principal al pelerinajelor pioase. Un alt ordin important în Uzbekistan este "Naqshabandiyya-Khalidiyya", care își are originea în centrul Anatoliei, însă are o influență importantă pe tot teritoriul Turciei. Ordinul a ajuns în Uzbekistan după 1992, prin intermediul studenților uzbeci, care fuseseră plecați în Turcia
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
succesor, Knud Lavard. El a fost menționat pentru prima dată în sursele istorice în 1086, când a fost trimis ca ostatic în Flandra, în schimbul fratelui său, Regele Olaf I. Când fratele său Eric a murit în iulie 1103 în timpul unui pelerinaj, Niels, care a fost ultimul frate supraviețuitor, a fost ales rege în anul următor. El s-a căsătorit cu Margaret Fredkulla, fiica lui Inge I al Suediei. Ea a fost considerată că ar fi deținut o influență considerabilă în timpul domniei sale
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
la acesta. Cu toate acestea, cercetători contemporani îl consideră "primul sufi care a avut o anumită cunoaștere a învățăturilor metafizice și cosmologice ale grecilor”, ”teoretician minuțios și prolific”, cu ”anumite influențe elenistice”. La vârsta de 28 de ani, al-Tirmidhi realizeaza pelerinajul ("hajj") la Mecca și în drum vizitează Basra, un centru major de învățătură islamică în Irak. Experiența sa la hajj a fost deosebită, ca urmare la întoarcerea acasa învață pe de rost Coranul și începe să postească și să se
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
răspuns la acest precept profetic, s-a dezvoltat foarte mult în perioada medievală „călătoria în căutarea cunoașterii”. În aceste călătorii îndelungate, de multe ori durând și ani de zile, cărturarii plecau din locurile natale, împinși de dorința de a face pelerinajul la Mecca (ḥağğ), și călătorind după aceea din loc în loc, căutând cunoașterea. Prin intermediul acestor călătorii, au apărut mari opere în Irak, Mecca și Siria care s-au transmis și s-au dezvoltat ulterior și în Andaluzia sau Magreb Asia Centrala, și
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
împarte în 3 tipuri acest gen literar din secolele al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea și anume: Riḥla în interiorul Marocului în care cel care călătorea nu depășea granițele statului; riḥla ḥiğăziyya rezultată din raporturi scrise sau orale despre pelerinaj și riḥla sifăriyya care era scrisă de ambasade și misiuni în care scriitorul își povestea călătoriile . Diversitatea acestora corespunde diversității călătorilor care le scriu (scriitori, călători, studenți în misiuni științifice, exilați, misionari, turiști, comercianți, diplomați sau militari). Atâtea tipuri de
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
a predat învățătura sa. Michael Ebstein a menționat că sfântul egiptean a fost înmormântat în al-Fustăt și că devenise o personalitate religioasă renumită în al-Fustăt și în împrejurime și că în secolele următoare mormântul său a fost un loc de pelerinaj. Michael Ebstein a menționat mai multe variante găsite în sursele de informare cercetate pentru data morții, dar dintre toate variantele a considerat că cele mai autorizate surse au menționat data morții ca fiind în anul 859 sau 860. Teme esențiale
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
păganismului din Suedia și chiar din întreaga Scandinavie. Chiar și după răspândirea creștinismului în aceste zone, tradițiile religioase păgâne s-au păstrat la Uppsala, unde conform "Cronicii Episcopilor", scrisă între anii 1072-1076 de Adam din Bremen, aici aveau loc anual pelerinaje și scarificii în cadrul cărora victimele, atât animale cât și oameni, erau tăiate și agățate în copaci. După venirea mai multor misionari germani, veniți din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen și implantarea creștinismului printre regii și nobilimea suedeză, marele templu de la Uppsala a
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele din urmă studiile la Cairo după doi ani. La împlinirea vârstei de 18 ani, în 1913, al Husseini a îndeplinit, alături de mama sa, porunca islamică a pelerinajului la Mecca, devenind Hadj (hagiu) În anul urmator, 1914, a plecat la Istanbul, unde s-a înscris la cursuri de administrație în cadrul Academiei militare. În anii Primului Război Mondial (1914-1918) al-Husseini a servit în armata otomană într-o unitate de artilerie din
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
bizantină a Sfintei Cruci. După tradiții medievale reflectate în frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei, Mirian al III-lea (?-361). Acesta ar fi făcut pelerinaj la Ierusalim și ar fi primit în dar Valea Crucii de la împăratul Constantin cel MareTradiții ulterioare atribuie ridicarea mănăstirii altui rege al Iberiei,Vahtang Gorgasali 446?-502 Alte surse creștine atribuie ridicarea bisericii lui Flavia Julia Helena, cunoscută ca Sfânta
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
se ruga și orele de rugăciune, șiiții sunt forțați ori să se roage în modul și la ora la care o fac suniții, ori să ia o pauză în timpul serviciului. În 2009, un grup de șiiți care se pregăteau pentru pelerinajul la Mecca (unul din cei cinci stâlpi ai islamului, pe care orice musulman în putere trebuie sa-l efectueze măcar o dată în viață) a fost arestat de poliția religioasă saudită. Între 20 și 24 februarie 2009, pelerinii din provincia majoritar
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
a văzut rugul aprins; tufișul care crește aici este pretins a fi cel original. Aceasta este menționată, de asemenea, și drept "Capela Sfintei Elena". Biserica principală a fost construită între 548 și 565, și mănăstirea a devenit un loc de pelerinaj major pentru adepții Ecaterinei, precum și pentru alte relicve și locuri sacre de acolo. Mănăstirea Sfânta Ecaterina supraviețuiește și este un depozit celebru de artă creștină timpurie, arhitectură și manuscrise iluminate care rămâne deschis pentru turiștii și oamenii de știință care
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
sau Sărbătoarea profetului Musa (în arabă موسم النبي موسى Măusim An-Nabi Musa) este sărbătoarea pelerinajului credincioșilor musulmani (mausim) din Palestina la locul unde, după tradiția lor, se află mormântul profetului Musa, numele arab al biblicului Moise. Acest loc se află în Deșertul Iudeei, la 10 kilometri sud de Ierihon și 20 kilometri est de Ierusalim
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
vinerea dinaintea Vinerii Mari după calendarul iulian al bisericii ortodoxe grecești. În trecut cortegiul pelerinilor începea la Ierusalim , continua la moscheea mormântului lui Nabi Musa de lângă Ierihon și se încheia iarăși la Ierusalim Pe parcursul anilor, sărbătoarea, care se numea uneori Pelerinajul Ierusalimului (Hadj al Quds), a primit o semnificație socială și politică, iar în perioada Mandatului britanic asupra Palestinei, a devenit un focar de demonstrații naționaliste și împotriva sionismului și a prezenței crescute a evreilor în Palestina. Manifestațiile politice au cunoscut
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
arabe din Palestina (1936-1939), administrația britanică a limitat sărbătorirea la ceremonii locale, de amploare redusă, ținute strict în perimetrul sanctuarului Nabi Musa, oprind toate marile festivități și procesiuni de masă. Ulterior s-au făcut numeroase încercări de a reînnoi tradiția pelerinajelor, dar teama de exploatarea acesteia de către naționaliștii palestinieni laici și de către factori extremiști islamici, pentru ațâțarea maselor în scopuri politice, a făcut cârmuirile ulterioare - iordaniană (1948-1967), israeliană (1967-1997) și, după 1997, palestiniană, să continue a o limita. În apropierea moscheii
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]