4,569 matches
-
mișcările ce se produc în natură. Întemeierea teoriei propriu-zise a mișcării i se datorează lui Galileo Galilei (1564 - 1642), iar dezvoltarea ei unui număr mare de fizicieni; Christiaan Huygens, Isaac Newton au adus-o pînă la un anumit grad de perfecțiune; în onoarea lui Newton, o numim mecanică newtoniană. Pentru Aristotel (384 -322 î.Hr.), ca de altfel pentru toți cei care au trăit până la Galilei, greutatea și ușurința erau calități aparținând în mod absolut anumitor substanțe; este greu orice corp atras
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
și Securitate Colectivă a) ABC b) CAB c) BAC d) CBA 27) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) în timpul domniei lui Cuza tricolorul devine steag național B) este adoptat steagul U.E. cu 12 stele simbolul perfecțiunii C) ziua de 9 mai devine ziua Europei a) ABC b) BAC c) CBA d) ABC 28) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) apare statul național român prin unirea Moldovei cu Valahia B) România își
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Rediviva a) ABC b) CAB c) CBA d) BAC 25) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) moneda europeană intră în vigoare în statele uniunii B) este lansat steagul european albastru cu 12 stele simbol al perfecțiunii C) este semnat tratatul de la Nice a) ABC b) BCA c) CBA d) BAC 26) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) este utilizat pentru prima dată termenul “Europa” B) se manifestă în plan artistic fovismul
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
marchează destinele celor doi tineri ce ating niveluri de sensibilitate și inteligență ieșite din comun. Visul nu le proiectează trasee de viață împlinită, fericită, ci îi pune în situații de incertitudine, de căutare, de dorință de cunoaștere, de aspirație la perfecțiune și ating un plus de cunoaștere care-i separă de cei din jur. Tinerii se iubeau predestinat, încă de pe tărâmul visului vegheat de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și-au jurat iubire, sentiment pe care-l trăia cu intensitate, sentiment în care se convertise legătura lor profesională. Emma Bovary Gustave Flaubert, Doamna Bovary Creația artistică a scriitorului francez Gustave Flaubert (1821-1880) este un model de trudă obsedantă pentru perfecțiunea stilului literar și, în mod îndreptățit, lucrările lui sunt considerate capodopere: Doamna Bovary (1857), Salammbo (1862), Educația sentimentală (1869), Ispita Sfântului Anton (1874) ș.a. Romanul Doamna Bovary, o frescă a moravurilor lumii franceze din a doua jumătate a secolului al
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de-a patra posibilitate, cea a omului de bine care trece de la nefericire la fericire. Fără îndoială o consideră lipsită de potențialități tragice. Odată respinse aceste cazuri extreme, el are în vedere formula "intermediară" a omului care, "fără a atinge perfecțiunea în ordinul virtuții și al dreptății, datorează, nu viciului și nici răutății, ci unei greșeli, situația lui nefericită". Aristotel dă o serie de exemple, citându-i pe Oedip, Thyeste, Oreste, Alcmeon, și își generalizează părerea cu privire la "toți ceilalți eroi care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
citându-i pe Oedip, Thyeste, Oreste, Alcmeon, și își generalizează părerea cu privire la "toți ceilalți eroi care au suportat sau cauzat evenimente îngrozitoare". Cel drept și cel rău nu pot deci fi nici unul, nici celălalt, eroi de tragedie. Primul reprezintă o perfecțiune la nivel prea înalt pentru ca spectatorul să fie în măsură să se identifice cu el. În ceea ce-l privește pe al doilea, nu ar trezi decât repulsie. Eroul trebuie să fie suficient de "supus greșelii" pentru "a ne semăna", suficient
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în comedie, cât și în tragedie, este foarte conștient de lucrul acesta, scriind în Aviz Cititorului (Avis au Lecteur), din 1632, care precede Văduva (La Veuve): "Comedia nu este decât un portret al acțiunilor noastre, și ale spuselor noastre, iar perfecțiunea portretelor constă în asemănare. Bazându-mă pe această maximă încerc să nu pun în gura actorilor mei, decât ceea ce ar spune în mod verosimil, în locul lor, cei pe care îi reprezintă, și să-i fac să vorbească en honnêtes gens29
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obișnuită, și ar simți ardoarea și elanul unui spirit ce nu are decât pasiunea drept ghid, iar nu regularitatea unui autor care le rotunjește în același fel." Unii teoreticieni ai clasicismului, d'Aubignac în special, au încercat să justifice verosimilul perfecțiunii formale a stanțelor prefăcându-se a crede că personajul le-a compus în culise, înainte de a intra în scenă. Corneille subliniază absurditatea unei astfel de explicații. "Însă nu aș putea aproba ca un actor, scrie el în Examen la Andromeda
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tristei celebrități a personajului, trebuia să-i atenueze cruzimea, pentru ca, demn de un erou de tragedie, acesta să nu fie în întregime odios. Marja sa de manevră era îngustă. Creând Fedra în 1677, Racine are sentimentul de a fi atins perfecțiunea în registrul pateticului. El își subliniază datoria față de Euripide, care în Hipolit încoronat i-a inspirat personajul eroinei sale. Ea are "toate calitățile cerute de Aristotel unui erou de tragedie și care sunt capabile să provoace compasiunea și teroarea. Fedra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de reguli pe care anticii le trasaseră pentru mișcările mâinii. Însă știm că au dus limbajul mâinilor până la o perfecțiune despre care este imposibil să ne facem vreo idee în funcție de ceea ce oratorii noștri știu să facă în acest domeniu. Se pare că nu am păstrat din întregul limbaj de acest gen decât un strigăt nearticulat, vreau să spun capacitatea de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perioade succesive cărora le corespund trei moduri în literatură: liric, epic și dramatic. În "vremurile primitive", omul, care duce o viață pastorală, cântă, în uimirea lui plină de încântare, frumusețile creației. Este epoca poeziei lirice, care își atinge punctul de perfecțiune cu Biblia. Vin apoi "vremurile antice", când se nasc, odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe Homer. În fine, odată cu creștinismul, când omul se descoperă dublu, trup și suflet intim amestecate, încep timpurile moderne. Apar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
compun, muzica, poezia și dansul, el aspiră la Gesamtkunstwerk, adică la "opera de artă comună"1, concept pe care îl explicitează astfel chiar el, în Opera de artă a viitorului (1850)2: "Opera de artă comună este drama: dată fiind perfecțiunea sa posibilă, ea nu poate să existe decât dacă toate artele sunt conținute în ea în cea mai mare perfecțiune a lor. Nu poate fi imaginată adevărata dramă decât ca fiind ieșită din dorința comună a tuturor artelor de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
explicitează astfel chiar el, în Opera de artă a viitorului (1850)2: "Opera de artă comună este drama: dată fiind perfecțiunea sa posibilă, ea nu poate să existe decât dacă toate artele sunt conținute în ea în cea mai mare perfecțiune a lor. Nu poate fi imaginată adevărata dramă decât ca fiind ieșită din dorința comună a tuturor artelor de a se adresa în modul cel mai direct publicului comun (....)"". El mizează, de asemenea, pentru realizarea dramelor sale, pe speranța în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mașinistul ar putea-o descoperi printr-un alt mijloc decât plasându-se în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi cochilii, fosile, minerale, pietre de râu. Aceste obiecte sunt adunate, purtate, folosite În intimitate sau În grup; când este cazul, se fac și ornamente personale, primele podoabe din istoria umană. Se putea ajunge la simetrie și la o anumită perfecțiune a formei În cazul unor obiecte confecționate din piatră șlefuită: calități care nu sunt indispensabile pentru funcționarea uneltei, dar care, probabil, deveniseră pentru meșteșugar indispensabile conceptual, nu doar estetic. Pentru cercetătorii contemporani ai paleoliticului și neoloticului, o unealtă care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest caz, ne interesează mai mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că până și Înțelepții În Îndrumările lor au despre divinitate o concepție diferită de cea a bătrânului Ani, care era Încă atât de precaut și atent la tradiție. Amenemope, un Înțelept din acea perioadă, spune 2: Zeul se găsește În perfecțiunea sa, În vreme ce omul În lipsurile sale... Nu spune „Eu sunt fără păcat”, și nu Încerca să-l ajungi șpe zeuț. Păcatul Îi aparține zeului, acesta este pecetluit cu degetul său. Într-adevăr, tu nu cunoști sfaturile zeului; astfel, nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund Într-o formă mult redusă, atributele umane. Însă acestea din urmă sunt adesea considerate daruri ale zeilor. Chiar și pentru a descrie excelența calităților unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, ca urmare, spre atingerea comuniunii cu divinul. În realitate, cele două obiective coincid, dată fiind noțiunea de prezență În om a unui element de natură divină (daimon-intelect), omolog deci al principiului divin. Omul care a atins acest grad de perfecțiune nu se desprinde de contextul social, ci, dimpotrivă, se propune ca „reformator” religios, educator și „salvator” al poporului, fie prin Învățătura lui, percepută ca o revelație a tainelor divine la care el ia parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
favorizat progresul material al comunității pentru că a stimulat afirmarea binelui și a dreptății aici pe pământ, nu Într-o formă ascetică sau prin Îndemnuri la renunțare, ci Într-o formă activă care să valorifice această esență ca premisă indispensabilă a perfecțiunii și fericirii viitoare a vieții umane și universale. Pentru zoroastrism, bogăția nu e mai puțin apreciată decât descendența numeroasă sau fericirea materială și spirituală, personală sau a altora; este un scop spre care se tinde cu o perseverență optimistă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără să fie pedepsit. În fine, în Cartea lui Iosue, ca și în epopei, victoriile sunt totale sau nu sunt. Este imposibil să învingi numai pe jumătate. În al doilea rând, caracterul epic al Cărții lui Iosue se arată în „perfecțiunea” acestui moment din istoria lui Israel. Timpul lui Iosue este pentru Biblie un fel de epocă de aur pentru că Israel este fidel Dumnezeului său - exceptând, din nou, cazul lui Acan (Ios 7) - și este exemplar în împlinirea legii (Ios 24
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * „Limita de atins“ este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnând o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul „de depășit-de atins“. * Existența secvenței „de depășit-de atins“ nu este decât consecința modului ambivalent în care poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]