64,416 matches
-
care a hotărît că Spicul de Aur să îi revină lui Ken Loach pentru My name is Joe. Ken Loach merită un premiu mai ales pentru că a evoluat: cu Joe, șomer (cum altfel la Loach?), fost alcoolic, el reușește un personaj viu, cu umor, diferit de obișnuitele sale victime ale sistemului. Valladolid-ul a omagiat-o pe Liv Ulmann, plină de inteligență, modestie și naturalețe, că actrița și regizoare, printr-o retrospectivă ce-i urmărea evoluția de la interpreta semănînd cu Bibi Anderson
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
de Scris" și se numește Garsoniera memoriala confort trei) este deosebită cînd găsește un asemenea tip de explicație pentru că nu prea are parte de-a lungul românului de prea multe "chei" ajutătoare. Deslușind, chiar și după 129 de pagini, profilul personajului narator, ne putem închipui cauza dispariției orașului Iași: un complex din copilărie. ("Din copilărie vin complexele. (...) Și totuși cîte pornesc de aici. Nu cunosc o cifră exactă, dar prea multe pornesc de aici. Mult prea multe".) Una dintre aceste "prea
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
cînd în cînd în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca prin astfel de accidente să se știrbească iremediabil impresia că citim o carte remarcabilă. Dispariția orașului Iași nu trăiește prea mult din trucuri ale poeticii postmoderne, ci mai ales datorită personajelor sale paradoxale, șocante (cum altfel ar putea fi schizofrenii, nu?) care populează un oraș altfel normal, cu nume binecunoscut, cu o geografie bine stabilită și chiar guvernat din bine-stiuta funcție de primar. Înrudit stilistic cu Horia Gârbea și Răzvan Petrescu, Cătălin
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
de a pretinde, de zece ani încoace, un strop de moralitate lumii în care trăim. Nu e întâmplător nici că patrioți (dovediți și ultradovediți de faptele lor mărețe, nu-i așa?!) de calibrul Negoiță, Cazimir Ionescu, Ninosu, Tărăcilă și alte personaje angelice au putut răsufla ușurați: votul lor contra e cea mai bună prefigurare a prafului și pulberii ce se va alege de Legea accesului la dosarele de securitate. Nu numai ei, dar și cohorta turnătorilor fără număr aciuiți prin funcții
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
ei. El este povestitorul ciung Dahman, care alegea o povestire (din ciclul "Nopților") și "o transformă sau, mai exact, o adapta la epoca modernă", conștient că "oamenilor le place să li se povestească lucruri de necrezut. Sau se substituie altui personaj, Salim, ăn momentul an care acesta exclama: "Asta este literatura: o luptă cu moartea", pentru a conchide, apoi, prin vorbele lui Lamarty: "O să le răspundem, narăndu-le povești, povești minunate, de necrezut, smintite, de demult, povești care ai vor face să
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de somnul Tangerului. Fiica a acestui coșmar, Zînă, demon al răzbunării, născută cu Blestemul violului multiplu suferit de mama sa, e condamnată astfel să-și caute continuu chipul. Un personaj an căutarea propriei povești. Nu se poate oglindi an ea pana cand aceasta nu e ăncheiată: "Pe masura ce se desfasoara povestea asta, simt nevoia de a ma distanță și chiar de a ămbătrăni. Frumusețea cu care mă ămpodobesc ceilalți și pe
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
liniștit, - nooo, eu mi-s cu caii... Celălalt, șoferul propriu-zis, era un ialomițean și avea o figură de intelectual, ochelari rotunzi cu ulube de sîrmă, o privire ironică, - nu bea nimic și îi judeca pe toți... Dar cel mai interesant personaj pe care l-am cunoscut datorită poetului este acest Wilhelm Brenner - eroul de roman - preot, și care mi-a arătat la Sebeș catedrala lor de pe la 1230. Un sas brunet cu o înfățișare de sfînt sau de martir de lemn, avînd
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
definitiv, care nu mai era scriitură, care nu mai transforma tragicul într-o figură textuală, gestul e cel ce schimbă definitiv percepția asupra textului; el reorientează sensul lecturii; el face o cronică la volum cu atît mai dificilă. Tăcerea este personajul central al confesiunii copilului (care nu a fost - e prima "afirmație" a cărții - niciodată copil). În două capitole ample (dar disproporționate unul față de celălalt), fără puncte, fără alineate ori paragrafe, se rostește amintirea unei copilării frustrate de cuvînt, trăite în afara
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu moartea
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu moartea e amețitor: personajul își găsește vlaga, puterea de a trăi, strict în proximitate maximă cu moartea. Își petrece timpul colecționînd scenarii de sinucidere: prin împușcare, otrăvire, spînzurare. Pistolul, ciuperci sălbatice și o funie agățată de bîrna solidă a tavanului dintr-o încăpere retrasă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ei precare cu viața, dar atît de solide cu moartea. Povestirea aceasta e bîntuită de idei din Kierkegaard și Bataille (în afinitatea sexului cu moartea) care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
însă, acest pedagogism e semnul unei slăbiciuni a epicului, a unei crize resimțită de însuși autor. În "Refugiul Muguet", povestirea care e, după părerea mea, de departe cea mai frumoasă din toată cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile lor pe autostrada monotonă, veșnic către aceeași destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent și în "Cocoșul sălbatec", altă capodoperă ratată, constă în felul în care Tournier explică simbolistica intrigii și a personajelor, nici măcar prin comentariu direct, ci parazitînd povestirea prin introducerea unor alte evenimente în povestire. Pentru ca nu cumva să nu pricepem metafora autostrăzii-deșert, autorul introduce un detaliu dezvăluitor: Pierre citește o carte despre caravanele de arabi străbătînd deșertul. Acest mise-en-abîme e
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
voluptate an melodrama: Eroi și eroi, că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa virgulă sunt an plus, nesemnificănd altceva decât sentimentul autorului că este dator să-i imite pe optzeciști). Schița este o capodoperă. Personajul principal, Leutu', este un câine vagabond, care ași duce veacul an preajma unui cămin studențesc. Toată lumea al cunoaște și al ăndrăgeste, deși el nici nu prea arată a câine, având par puțin, o culoare nehotărâta și picioare crăcănate: "Nu puțini
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii lingvistice sau de aluzii mai murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care a fost personajul principal al programelor de Revelion t.v., a fost tăvălit în cele mai joase chipuri posibile de tot felul de persoane care ar fi trebuit mai întîi să-și rezolve complexele sexuale. Scenetele construite pe apropouri sexuale au fost de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
o îmbogățire spirituală diminuată prin evenimente..." De un kitsch scenaristic comparabil doar cu un film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații cu fraze lungi, ceremonios-didactice, care se străduiesc (deseori în van) să fie și corecte gramatical, si dezbat, cu un aer important și responsabil, situația politică a țarii sau rezumă confuz
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
de cuceritor, aliate cu un pragmatism de self made mân. Corina Jiva demonstrează acest lucru an cartea ei, care este mai puțin o biografie cât o investigație psihologică, o ăncercare de a surprinde motivațiile interioare și determinările exterioare ale existenței personajului intrat an legendă. Căci atât an viața muzicală a secolului XX și organizarea sistemului, cât și an artă interpretativa Karajan a adus o viziune nouă cu deșchideri spre viitor, ăn așa fel ăncăt se poate vorbi despre "era Karajan" sau
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
putem fi, aleatoriu, un viitor "Titanic". Firește, ar fi o veritabilă ipocrizie să înălțam arătătorul în aer, amenințător, pentru a le atrage atenția asupra realității și a belelelor pe care și le asumă cu voie sau fără voie, grămadă de personaje care nu rezistă, defel, să nu fie prezente în bătaia luminilor rampei. Pînă una, alta, să pomenim și proliferarea a tot felul de generatii: generația cutare... generația cutare... Ficțiuni. Adevărul e printre noi, laolaltă cu noi. Aceste ființe tinere și
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
observă că ăntre ele există o legătură mai profundă, că au un numitor comun: și anume aducerea an prim-plan a unor atașante chipuri de femei: deopotrivă fragile și puternice, contemporane cu noi sau ăndepărtate an timp și an spațiu, personaje și personalități istorice sau femei obișnuite, desprinse din puzzle-ul cotidian al marilor orașe, ăndrăgostite sau tânjind după dragoste, căutăndu-si rostul și sensul propriei lor vieți, a propriei lor personalități. Ele poartă un nume: Ada (The Piano, regia Jane Campion
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
zete zecunde în plus... e orrrasu al mai plicticos din Franța. În acest moment, cei doi veri și Bixiou se plimbau de la un capăt la altul al acelei întinderi netede de asfalt unde este greu să nu vezi unele din personajele pentru care Renumele duce la gură cîte una sau alta din trompetele sale. Altădată, era place Royale, apoi pont Neuf, privilegiu pe care astăzi l-a cîștigat Boulevard des Italiens. - Paris, - îi zise atunci peisagistul varului sau, - este un instrument
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
Am văzut, cu doi ani an urma, o producție de teatru americană a "Livezii cu vișini", la care m-am dus destul de sceptică, cu serioase rezerve față de capacitățile unor actori americani de a ăntelege și reproduce acea euforie disperată a personajelor lui Cehov. Temerile mele s-au dovedit total neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere a "Livezii cu vișini" ca metaforă a exilului și a dorului
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
sumbru și tragic alături de un Cehov ironic și detașat, un Cehov al absurdului cotidian, dar și al fantasticului, al ăntămplării senzaționale și aproape neverosimile. Povestioara care deschide volumul, "Muierile", rezumă ăntr-un fel această diversitate a scriitorului, chiar la nivelul construcției personajelor. Intrigă povestirii e plasată ăntr-o cârciuma de drumul mare, un fel de han, unde poposește un barbat ămpreună cu un copil de vreo opt ani. Băiețelul e luat de suflet, si de la istorisirea ănfierii lui se dezvoltă toată povestirea: tatăl
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
că orfanul e la fel de chinuit că și femeile care cochetează cu ipostază de criminale, poate la fel de chinuit cum fusese și Masenka. Spuneam că "Muierile" e o povestire oarecum pilduitoare pentru ăntregul volum fiindcă an ea găsim și umorul - involuntar - al personajului care nu ăntelege cât de mizerabil este, povestindu-si cu incredibilă candoare ticăloșiile, și tonul sumbru, ambele cu remarcabilă discreție concepute. Există an Cehov o bună chibzuiala a nuanțelor stilistice, căreia ai corespunde de fapt, ăn plan uman, o bună
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
tonul sumbru, ambele cu remarcabilă discreție concepute. Există an Cehov o bună chibzuiala a nuanțelor stilistice, căreia ai corespunde de fapt, ăn plan uman, o bună măsură a sentimentelor. Chiar și când șanț cuprinși de isterie, cum i se ăntămplă personajului din"Un duel", chiar când plâng, si plâng atât de des!, protagoniștii lui Cehov au o anumita decentă și simplitate care provin din ănsăsi umanitatea lor. La extremă opusă față de povestiri că "Muierile" se află o superbă ironie intitulată "Carasul
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]