6,499 matches
-
care nu mi-a zis niciodată: nu știu cum reușești. Ea știa cum reușesc și știa cu ce preț. —Dragi credincioși, să spunem Împreună cuvintele pe care le-am Învățat de la Iisus: Tatăl nostru carele ești În ceruri... Mormântul lui Jill e la poalele unui deal care coboară abrupt În spatele bisericii. În vârful lui se află pietrele funerare În stil victorian - socluri și cavouri și catafalcuri Încărcate de Îngeri păzitori; cu cât cobori pe cărarea de pietriș, cu atât te apropii de prezent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zice că vine Într-un sfert de oră, eu zic că am nevoie de el În patru minute. Să văd ce pot face, Îmi spune el calm. Am brusc senzația că tot ce-mi doresc este să mă urc În poala unei persoane adulte care să mă aline și să stau acolo... douăzeci și cinci de ani cred că ar fi de-ajuns. —Mami? —Da, Em? —Raiul e un loc frumos, nu-i așa? — Da, raiul e un loc foarte frumos. —Au McDonald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niciodată, Într-un tărâm Îndepărtat, O prințesă frumoasă, independentă, sigură pe ea, Care, În timp ce stătea meditând La probleme ecologice Pe malurile unui iaz nepoluat, Pe o pajiște Înverzită de lângă castel, A dat peste un broscoi. Broscoiul i-a sărit În poală zicându-i: Dulce domniță, am fost cândva un prinț frumos, Până când cineva a aruncat o vrajă mașteră asupra mea. Dacă mă vei săruta o dată Însă, Va fi de-ajuns să mă transform la loc În prințul tânăr și fercheș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la National Gallery duminica după-amiaza, Îmi plăcea să mă așez În fața acelei madonne a lui Bellini, cea care se află În prim-planul unei ferme, sub soarele arzător, uitându-se În jos la minunatul copil pe care-l ține În poală. Mereu am crezut că privirea ei exprimă seninătate. Acum, nu mai văd decât epuizare și o ușoară mirare. „Iisuse, ce-am făcut?“ Îl Întreabă Maria pe Fiul Domnului. Dar el doarme, cu burtica plină cu lapte, cu un braț grăsun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă din adolescență. Fetele astea două sunt tipice: albe ca ceara de oboseală și date cu o tonă de machiaj, par două cadavre cu copiii sărindu-le În poală, plesnind de viață sălbatică. Julie Îmi spune că pierderea suflului și durerile În piept ale mamei au Început acum câteva luni, când doi creditori de-ai tatei au apărut la ușă. Mama a explicat că Joseph Reddy nu mai locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un logodnic grozav. Dintr-odată se uită la mine și-mi șopti: —Scapă-mă de supermodelul Luca Luca. Apoi cu voce tare: —Hei, stai cu noi, nu te-am mai văzut de un car de ani, și mă trase în poala lui. Nu vrei niște desert? mă invită oferindu-mi o farfurie plină ochi cu profiterol. —Mulțumesc, dar tocmai am devenit alergică la profiterol, l-am refuzat împingând farfuria. Nici nu-ți poți închipui cum îți taie pofta de mâncare petrecerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ador pur și simplu Chateau Marmont-ul, ca de altfel toată lumea din Hollywood. Întotdeauna mă face să mă gândesc la castelul lui Rapunzel, aninat cum e chiar deasupra lui Sunset Boulevard, cu turnulețele lui ițite pline de seninătate deasupra nebuniei de la poale. Am ajuns foarte târziu în seara aceea, dar chiar și așa, holul forfotea de obișnuiții copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach în apartament și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am așezat la o masă de lîngă bazin și i-am admirat brațele mlădioase care despicau suprafața apei. Șoldurile ei largi se răsuceau lejer În apă; Îți dădea impresia că se Întindea În poala unui iubit În care avea Încredere. CÎnd a trecut pe lîngă mine am observat o vînătaie În formă de semilună, care-i pornea de la pometul stîng și ajungea la rădăcina nasului cărnos, și faptul că gingiile de pe maxilarul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cumva ilicită), În care se intra printr-o poartă mică, Încuiată cu o cheie ce se putea Închiria de la căsuța portarului contra sumei de o sută de pesetas. Patruzeci de morminte, dintre care puține aveau piatră funerară, se aflau la poalele zidului din spate, În majoritatea odihnindu-se pensionari britanici ale căror rude nu-și permiseseră să-i repatrieze. Dacă cimitirul era un loc mohorît, participanții la Înmormîntare nu dădeau prea multe semne de mîhnire. Doar Gunnar Andersson, un tînăr suedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urmă. VÎntul răscolise cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit Într-un vis bolnăvicios. Moartea sosise la familia Hollinger și se hotărîse să rămînă, Întinzîndu-și poalele peste potecile umbroase. Cabrera ne salută În timp ce parcam și ne conduse către treptele de la intrare. — Doamnă doctor Hamilton, vă mulțumesc că v-ați rupt din timp să veniți. SÎnteți gata, domnule Prentice? Nu sînteți prea obosit? — Deloc, domnule inspector. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de veghe, unde urma să-și dea Întîlnire cu femeia care-l aștepta cum Își așteaptă un șofer vedeta să iasă prin spatele scenei la finalul spectacolului de seară. 13 Vedere de pe cornișa superioară Crima devenise spectacol artistic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă reped după tine, strigând: — Edo, ai grijă! Așteaptă-mă! Tu nu știi să înoți! De-abia după ce mă arunc în apă și încep să înot îmi dau sea ma că am intrat chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să vadă mai bine. Nu, nu era o iluzie. Văzu niște brațe subțiri, pole ite de lumina încă palidă a lunii, care înotau fără temere, din ce în ce mai hotărâte, de parcă brațele ar fi avut ochi și și-ar fi dat seama că au fost observate. Edo se încruntă, îngrijorat, și începu să strige. Zări atunci un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă, ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu în poala unei cerșetoare negri cioase așezată pe treptele de la intrarea unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poposi cu mine pe spinarea unui nor cu trup de inorog? Sau nu-mi vei mai îngădui să plutesc prin aer cu tine?“ Tresări observând din senin o siluetă subțire care trecu pe lângă ea atingându-i părelnic brațul. Mergea cu poalele paltonului lung și negru fluturându-i pe lângă corp și se mișca atât de ușor, de parcă tălpile îi pășeau prin aer. Clara se ridică de pe scaun și o porni somnambulic pe urmele siluetei familiare. Mergea pe coridor, printre oameni adormiți, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara oricărei poteci, abia dacă mai ajunge cineva acolo o dată pe lună. Cu trei secole În urmă Însă, era Înțesată de oameni În fiecare duminică, căci acolo se Întruneau baptiștii, sosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Petroniei!) și de vâsc pururea verde (Doamne ferește, să nu damblagească!)... După mai multe ore ale după-amiezii, sfâșiată de vaiete scrijelitoare, Nicanor auzi un behăit subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se aline!). Nicanor nici nu tresări, auzind glăsciorul mititel și firav, ci făcu numai: e-te-te, bre! pe când moașa Kalia, deschizând fereastra, zvoni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se întâmple pocinogul... Da' calul cel sur s-a poticnit, ca prostul, în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei, naște o irezistibilă forță centrifugă. În vâlvoarea dansului, poalele albe cu puișori de sub fotele femeilor se ridicau, pălălăind în vânt, ca odinioară, pe când erau fete mari și își permiteau cu plăcere aprinsă această obscenitate, admisă chiar și de veacuri mai morale -arătându-și pulpele rotunde. Bărbații, care făcuseră armata, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a face deplasarea după apă, fiindcă mă purtam cam zece minute în jos, pe scară, iar înapoi, în sus, cam 12 metri de scară îi reușeam în vreo 30 de minute Și numai Enea Căpută mai cobora și el la poala sondei, după care îl auzeam linciurindu-se și știobâlcăind prin apă, de mă întrebam cum de îi mai arde a joacă, dar nu știam că, acolo, în întuneric, el făcea bună și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite numai cu trandafiri îmbujorați ca focul, perne albe în puf de gâscă și, pe laturi, cu horbotă de mătase, clădite până în podele, cămeși de borangic, cu flori pe la poale, bondițe garnisite pe margine cu blăniță de jder, chimiruri bătute în mărgele de toate culorile, așa cum nu se mai găsesc, astăzi, pe la noi... Se uitau cu atenție și la pozele de tinerețe ale Trandafirei și ale lui Vartolomei, la cadrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tărcat la straie. Tot așa, nu ziseră nimic, nici în capul mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi în verdele imperial al pădurii știa, ea, sărmana că, uneori, Profesorul manifesta accese de dromomanie nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu glasu-i subțirel de fetiță, însă nu obținu nimic: nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]