5,068 matches
-
Barbu Catargiu, o sursă de inspirație. Ea fascinează prin potențialul de a oferi o cale de mijloc între Scila ridicărilor populare și Caribda încremenirii aristocratice. Silueta lui Guizot se remarcă, așa cum notează Aurelian Crăiuțu, prin acest aliaj complex de adaptare pragmatică și opoziție inflexibilă față de socialism, spre exemplu. Schimbând cei de schimbat, remarcile lui Crăiuțu în marginea „doctrinarilor“ sunt aplicabile și canonului politic junimist. Fără a fi reacționare, ideile politice ale „Doctrinarilor“ sau pronunțat cu fermitate împotriva spiritului revoluționar în toate
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
memoriei și a păstrării, a combate iraționalitatea destructivă a dinamicii absolute. Conservatismul politic astfel definit inițial - teoretic de Burke în Anglia, practic de Părinții Fondatori prin Con stituția creată de ei în America și prin comentariile lor federaliste - se vrea pragmatic, flexibil și, mai ales, critic la adresa egalitarismului nivelator. Respectul față de trecut, mai curând decât păstrarea acestuia îl ca rac terizează; echilibrele sociale, mai curând decât ordinea pură îl preocupă, proprietatea individuală, protejarea familiei, legalitatea și constituționalitatea sunt principiile sale centrale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lui Lascăr Catargiu. În acest mod, junimișii se raliau, cu un defazaj de câteva decenii, poziției pe care „doctrinarii“ francezi o avansau la rândul lor - refuzul „revoluției“ înseamnă și refuzul unei politici „revoluționare“, ce preferă seducția utopică și voluntarismul angajamentului pragmatic. Privită în această cheie occidentală, atitudinea junimistă față de „roșii“ munteni devine perfect inteligibilă. Respingerea Revoluției presupune și delimitarea de cel mai influent tipar antropologic pe care modernitatea îl inventează și îl impune, la debutul secolului XIX. Moderația junimistă este expresia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nucleele de organicitate pe care statul centralizat și atomizant tinde să le elimine. Intenția lui Carp, în linie conservatoare, este de a reda individul unui cerc comunitar de care el aparține tradițional. Ca și Eminescu, dar de pe un alt versant, pragmatic și nepasional, Carp evocă imaginea breslelor și pro pune, ca structuri intermediare între stat și cetățean, acele corporații destinate să încurajeze identitatea burgheză. Am propus, zicea criticând dsa, reînființarea corporațiunilor. Oare de acele corporațiuni închise din Evul Mediu este vorba
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Schöpflin crede că „utopismul”, politica „maniheistă” (binele contra răului) și moralizarea politicii sunt obstacole importante, ca și „importarea chestiunilor morale direct în politică”. Firește (vezi secțiunea 2 de mai sus), cred că ar trebui să respingem acest punct de vedere pragmatic, realist. într-adevăr, o asemenea perspectivă ar putea constitui o parte a problemei. Poate că tocmai moralizarea politicii constituie calea spre lumină. De aceea, ceea ce Schöpflin consideră drept o problemă ar putea fi o componentă esențială a tratamentului de vindecare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale socialismului”, exprimând, totodată, dorința ca acestea „să se dezvolte necontenit și să se afirme tot mai puternic ca un exemplu de raporturi între state socialiste care colaborează și conlucrează activ pentru construirea noii orânduiri în țările lor”. Mult mai pragmatic, secretarul general al CC al PCUS se limitează doar să aprecieze „realizările în domeniul colaborării bilaterale”, subliniind, totodată, nu fără temei, că „noi și prietenii români ne gândim, firește, în primul rând, unde și cum să îmbunătățim lucrurile, să asigurăm
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă Uniunea Sovietică era un revizionist contemporan). Chiar în acest moment în China a început Marea Revoluție Culturală. Punctul de vedere părtinitor și încăpățânat în ceea ce privește ideologia a afectat și relațiile externe. Din ce în ce mai mult, afacerile externe chineze au pierdut caracterul distinctiv pragmatic. Atât comuniștii coreeni, cât și cei japonezi, care înclinaseră spre partea chineză în disputa sino-sovietică, nu au suportat ultra-stângismul Partidului Comunist Chinez și s-au îndepărtat de el pentru mult timp. Dilema României față de relațiile sino-sovietice și privirile binevoitoare către
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interne și externe ale Chinei care s-a mai estompat. Tulburarea adusă de Marea Revoluție Culturală a tins spre relaxare începând cu 1969; Mao Ze-dong s-a străduit să reconstruiască ordinea internă convocând congresul al IX-lea al PCC. Grupul pragmatic, condus de Zhou Ze-dong, a recăpătat autoritatea asupra relațiilor externe, formulând politicile externe în acord mai mult cu interesul național chinez decât cu ideologia. în iunie 1970, Zhang Hai-feng, noul ambasador numit de China la București, și-a ocupat postul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
La aceasta trebuie adăugat că apropierea de regimul lui Tito nicidecum nu înlătura posibilitatea utilizării problemei iugoslave în lupta politică internă, adesea subterană, luptă brusc intensificată pe culoarele Kremlinului în primii ani după moartea lui Stalin. Cartea iugoslavă se juca pragmatic, în funcție de anumite interese de conjunctură. Astfel, când l-au înlăturat în 1953 pe L. Beria, el era învinuit anume de încercarea de a face (ocolind CC) legături separate cu „dușmanii URSS”, Tito și Rankovici. Doi ani mai târziu, la plenara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putea fi parțial corect, pare mai plauzibilă afirmația potrivit căreia rușii erau mai preocupați de nivelul de producție decât de crearea unor oportunități egale de angajare. Astfel, implicarea femeilor în toate tipurile de muncă își avea explicația în nevoia extrem de pragmatică de a crește productivitatea și de a-i pedepsi pe germani - indiferent de sex. în timp ce genul nu era un criteriu de distribuire a sarcinilor de lucru, pentru majoritatea femeilor, experiența muncii nu a fost în concordanță cu noțiunile tradiționale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivând că prietenii lui sunt la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil resemnat, pleacă din orele de program pentru că “își ajută nevasta la bucătărie” (p. 319). Primii lideri ai noii structuri represive au „farmecul” lor. Teohari Georgescu agresează sexual peste 50 de femei, dar este foarte ferm ca ministru (pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu a fost un fapt îngrijorător și pentru Ceaușescu? Mai ales că, în plan intern, liderul de la București a dus o politică de tip stalinist. Autorul s-a rezumat să sugereze răspunsul: Ceaușescu a fost un lider foarte abil și pragmatic, care a văzut evenimentele interne din Cehoslovacia ca o distanțare față de Moscova. „Partidul și poporul nostru - spunea Ceaușescu - urmăresc cu cea mai caldă simpatie și se bucură din inimă de succesele pe care le obțineți în opera de construcție a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deloc cosmetizată asupra realității, la nivelul anului 1998, ce justifică necesitatea unei reforme de profunzime și îi legitimează urgența”. Autorii își declară de la bun început independența față de cercurile guvernamentale și, implicit, față de forurile oficiale de specialitate, propunându-și o viziune pragmatică, în afara discursului administrativ-pedagogic consacrat. Cartea are o perspectivă predominant sociologică și filosofică, cu accent asupra politicilor publice: orientare deductibilă, de altfel, din profilul profesional al autorilor și colaboratorilor. Unii, cum ar fi Adrian Miroiu și Dakmara Georgescu, au fost cooptați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
distinge între: semantică - care studiază relația semnului cu semnificația sa, expresiile formale și designatele lor, tratează sensul expresiilor și include teoria adevărului și deducțiilor logice; sintaxă - care studiază relația dintre semne (expresii) și dă regulile de formare ale acestora; și pragmatică - care studiază relația dintre semne și utilizatorii lor și cuprinde științe cum sunt "fiziologia limbilor", psihologia, etnologia etc. Structuralismul francez în schimb - Claude Levi-Strauss, Roland Barthes, Michel Foucault, Jacques Lacan, Lucien Goldmann, Pierre Francastel, Louis Althusser - îl continuă pe Saussure
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este, uneori, mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un interpret poate găsi într-un text mai mult \ decât a pus în el autorul. Totuși, pentru hermeneutica biblică, sensul; esențial rămâne cel literal, exigență de principiu care o opune categoric ; hermetismului. Hermeneutica biblică clasică e un instrument cu rol pragmatic, servind apologeticii, dogmaticii și predicatorului, nu numai în aflarea \ sensurilor, ci chiar și în expunerea lor limitată. Ea intră astfel într-o relație \ rigidă, supravegheată de teologie, cu obiectul său: a înțelege pentru a ■ crede și a crede pentru a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
viitor. Cercul nu mai este numai ciclicitate, ci descrie de fapt intersecția mișcării tradiției cu mișcarea interpretului. Pentru Gadamer, cercul nu e metodologic, el descriind un moment structural ontologic al înțelegerii. 128 iui* I. Postmodernism 18. Deconstrucție, "hermeneutică slabă" și pragmatică discursivă Cea mai sintetică și frecventă caracterizare a epocii actuale a culturii occidentale este aceea de postmodernă. Filosofia pare să se simtă la ea acasă în acest context și formele ei de manifestare sunt multiple. O întîlnim mai peste tot
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a substanței sau formei în profitul subiectului, a doua, a acestui subiect în profitul unui limbaj la care lumea se reduce ca simplă suprafață semnificantă. Consecința lor este transformarea inițierii în joc și a teoriilor semnelor și intepretării în rețete pragmatice pentru eficiența comunicării. Ideea din care gândirea filosofică postmodernă și-a făcut emblemă este pluralismul, adică eterogenia și eteronomia. Desigur, calea impunerii acestor concepte nu este una directă, de generalizare pur și simplu a experienței socio-culturale, ci una ocolită, a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre filosofia analitică. Diferit de deconstructivismul semiologic și hermeneuticile slabe, care sunt opțiuni teoretice, apare soluția pragmaticii discursive care se interesează de utilizarea semnelor. Sinteza operată aici preia problematici și soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se numai de eficiența pragmatică imediată la nivelul comunicării existențiale, interpersonale și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
slabe, care sunt opțiuni teoretice, apare soluția pragmaticii discursive care se interesează de utilizarea semnelor. Sinteza operată aici preia problematici și soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se numai de eficiența pragmatică imediată la nivelul comunicării existențiale, interpersonale și mediatice, sau de comunicarea socială, politică ori chiar economică. E ca și cum, o dată cu noua epistemă, filosofia și-ar fi schimbat îndemnul inițial "Cunoaște-te pe tine însuți!" cu "Comunică bine cu tine însuți!", ori
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
90 14. Etapa psihologico-istorică a hermeneuticii (Schleiermacher, Dilthey).............................................................................................96 15. Contrafigura hermeneuticii psihologico-istorice: hermeneuticile negative ale "maeștrilor bănuielii".................................................103 16. Etapa filosofică a hermeneuticii: Heidegger...................................110 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer.....................................123 III. Postmodernism 18. Deconstrucție, "hermeneutică slabă" și pragmatică discursivă.....129 Bibliografie.................................................................................................139 142 •J^f! Tiparul executat la S.C. "ATID" S.R.L. Tel. 094-391 876 ROMÎNIA 551000
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de celălalt, generate de responsabilitatea comunicării. Se poate spune că o comunicare dacă este înțeleasă sub aspectul conținutului și al relației, atunci relația înglobează conținutul astfel încât devine o metacomunicare, o comunicare despre comunicarea efectuată. Binențeles, aceasta este valabilă numai ca pragmatică a comunicării, nu este valabilă sub aspect logic, unde clasele se definesc prin elemente . 1.4.3. Structura nivelurilor comunicării. Numeroase exemple demonstrează prezența unor dezacorduri ce intervin în comunicare prin necorelarea, nefuncționarea „sănătoasă” a raporturilor dintre cele două niveluri
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
menționate sunt în măsură să evidențieze și continuitatea celor două tipuri de text /discurs arhaic. 4.2 Analiza triadică a relației dintre rit și mit Dialectica relației dintre rit și mit, permite câteva observații, pe fondul triadei semioitice: sintactic, semantic, pragmatic. Sintaxa textului/discursului ritualic angajează semne nonverbale care se corelează specific, în funcție de fiecare semnificant în parte. Astfel, vom putea deosebi o sintaxă a semnelor gestuale (mimetice, coregrafice etc.), una a semnelor plastice (picturale, sculpturale), sau a semnelor sonore (muzicale). Semantic
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
sunt receptate, trăite exclusiv pe cale psihoafectivă. Fără a dispare cu desăvârșire o astfel de cale este dublată la nivelul mitului de cea a înțelegerii raționale, relativ explicite, ca urmare a unor mult mai largi posibilități de semnificare a limbajului verbal. Pragmatic, relația emitent - receptor nu diferă fundamental în cazul celor două tipuri de text/discurs, ambele fiind marcate de aceeași finalitate. Ceea ce le deosebește, este gradul de rafinare conceptuală a mitului în raport cu ritul, o anumită superioritate a comunicării verbale în raport cu cea
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
în cea din urmă accepțiune mitul cosmogonic devine semn al „tradiției moarte”. Moștenit de la societatea arhaică de societatea modernă, mitul este supus unor multiple demersuri analitice interpretative și metadiscursive, cu scopul de a i se regăsi specificațiile și posibilele angajări pragmatice. Indiferent în ce formă se va fi exteriorizat mai întâi ființa umană singura probă concretă care s-a putut transmite peste timp este cea a codului grafic (plastic), singura probă care atestă și prezența celor două moduri de comunicare. În
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]