5,048 matches
-
Unul se juca într-una cu un fir de iarbă. Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înțeles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul său de iarbă: "Uneori, nu știm să prețuim ce ni se întîmplă firesc. Închipuie-ți că ești blestemat să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Unii ar vrea să ne convingă de faptul că singura rațiune a acestei lumi ar fi să ne recunoaștem păcatul, dar păcatul meu tocmai acesta e că nu mi-e rușine să mă simt păcătos. Fără pământ, cerul nu mai prețuiește nimic. Sunt convins de asta, așa cum eram încredințat, în somn, că având puțină apă voi avea totul. Era o arșiță cumplită care usca iarba și o înroșea, făcea ca frunzele arborilor să capete gust de cenușă, iar animalele să înnebunească
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încît n-am mai auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deoparte. - Nu-i băga-n seamă, bijboc, fac pe șmecherii, au uitat când au venit în gașcă. Nu știau nici să umble. Paraschiv auzi groapa. Locul era tainic. Cerul de deasupra se încenușa. Îi fu frică de haidamacii ce-l prețuiau din priviri, hoți bătrâni toți, duși pe la pușcării. Tăiaseră sare la viața lor și luaseră oameni în cuțit. Lumina apusului se stingea în apa bălții. Flăcările ușoare, roșcate ' ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini, acolo unde rămânea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simbolice) pentru ofensa adusă de Ruskin În 1877 uneia dintre pânzele sale expuse la galeria Grosenvor. Satisfăcut juridic, dar În pragul falimentului și al repudierii cvasigenerale, Whistler părăsește Londra pentru Veneția și Paris. Înconjurat de prieteni (Mallarmé, Robert de Montesquiou), prețuit de francezi pentru grația lucrărilor lui, se reîntoarce la Londra doar pentru a muri. Caracter puternic, negând curente, tendințe, școli, refuzând să se lase Înregimentat, pledând pentru un estetism fără limite, Whistler e unul dintre cazurile notorii de artiști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell cu tot neprevăzutul capriciului și cu o furie a admirației exaltate. I-a fost prezentat prințului pe faimoasa terasă de la Windsor, În prezența unei lumi elegante, extrem de exigentă. Brummell a etalat În fața acestora tot ceea ce prințul de Wales putea prețui mai mult Între lucrurile omenești: o tinerețe debordantă, sporită de aplombul unui bărbat care cunoștea viața și putea să o domine, cel mai fin și Îndrăzneț amestec de impertinență și respect, În fine, geniul ținutei, susținut printr-o replică Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de dată prea recentă sau prea bătător la ochi. Charles Baudelaire era adeptul unui dandysm sobru și făcea parte dintre aceia ce-și freacă hainele cu glaspapir pentru a le face să-și piardă aspectul sărbătoresc și nou, atât de prețuit de burghezul filistin și atât de disprețuit de adevărații gentlemani. Mai târziu el și-a ras mustața, socotind că ea reprezenta o rămășiță a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
termenii cei mai aleși și pronunța unele cuvinte Într-un fel special, ca și cum ar fi vrut să le sublinieze și să le dea o importanță misterioasă. În vocea sa se auzeau italice și majuscule inițiale. Ca artist, disprețuia șarja, foarte prețuită la Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ajungă director artistic la RCS, își închipuise că o va cuceri pe Hazel cu o listă de roluri în care voia ea să joace. Poate se gândește cineva să includă asta în jurămintele de căsătorie: să-o onorezi, să-o prețuiești și să-i fi regizor pentru rolul lui Lady Macbeth în stagiunea următoarea, pe scena principală, la Stratford. —Cât de repede ți-ai dat seama că Philip o omorâse pe Shirley? întrebă Hugo. —Păi, practic imediat ce ea a dispărut. Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată atunci, din punctul de vedere al omenirii, existența Centrului? Un succes? - Mult mai mult decât atât: o necesitate. Imperioasă, vitală. Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată atunci, din punctul de vedere al omenirii, existența Centrului? Un succes? - Mult mai mult decât atât: o necesitate. Imperioasă, vitală. Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai sus...), motivul pentru care te-am rugat să mă Însoțești rămâne și pentru mine puțin nebulos. Faptul că Îmi inspiri Încredere ar fi un argument, dacă s-ar baza pe o motivație fermă. Nu e cazul, și Încearcă să prețuiești franchețea cu care Îți vorbesc. Aș putea să invoc rezultatele evaluărilor din unghi profesional - Îți amintesc că sunt psiholog și că, prin urmare, mă pricep la oameni -, dar nu mai sunt sigură pe ele din momentul când am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu prețuiau mare lucru. Nu-i învățase Oliveira Martins că istoria colonizării portugheze era o serie de crime și infamii? Nu se așteptau, cu toții, ca Portugalia să dispară, pentru că nu știuse, la timp, să devină o republică europeană? Guvernele supraviețuiau prin împrumuturi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și armonică a tuturor facultăților sale. Omul are inteligență - și ea trebuie călăuzită de adevăr; are voință, care trebuie îndreptată către bine; are corp, care trebuie făcut viguros și sănătos... Cel care socotește educația intelectuală ca un scop, greșește... Puțin prețuiește știința, dacă ea nu ajută să facă pe om mai bun..." Evident, toate acestea mai fuseseră spuse - și nu erau descoperirea unui tânăr de 20 de ani. Dar semnificația și valoarea lor constau în împrejurările în care fuseseră rostite într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care decorează pereții severi ai cabinetului de lucru al dictatorului, cuprinde textul celebrului, și uitatului sonet al lui Plantin, Le bonheur de ce monde. Atât de mult prețuiește Salazar acest sonet încît l-a transcris încă odată cu mâna lui ca să-l poată oferi lui Antonio Ferro. "Avoir une maison commode, propre et belle, Un jardin tapissé d'espaliers odorants, Des fruits, d'excellent vin, peu de train, peu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
proza și poezia mai multor țări, știa pe dinafară sute de versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu de vedere. Mărturisea că pentru el crearea unei povestiri sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauza că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viață: „Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauză că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o garderobă trăsnet. Nici nu se cunoaște că și-a luat lenjerie și haine pentru un concediu. ― Nici la Carlo Ponti când i s-au furat cele treizeci și șase de costume nu s-a cunoscut. E contabil, știe să prețuiască banul. Se uită în jur și începu să râdă. Sânt teribili... Cei șase locatari își împărțiseră bucătăria folosind o formulă inedită. Paravane înalte de carton presat despărțeau spații de circa doi metri pătrați unde abia încăpeau o mașină de gătit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sub ochi tot timpul, așa că nu poate fi un om cinstit. Mai degrabă un voyou încă nedat pe față, a intervenit planturoasa nevastă a lui Caton Lecca, care nu se sfia să comenteze secretele de la Prefectură, de aceea era foarte prețuită în cercul doamnelor. Prietenul dumitale domnul Boerescu este cel care l-a pus sub supraveghere. Agata simți roșeața urcându-i în obraji, pentru că soția Prefectului de poliție nu pierdea prilejul s-o înțepe și trecea asupra ei încordarea dintre domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am cearcăne în suflet, m am hotărât să nu mă duc nicăieri de Anul Nou. Îmi pare rău numai pentru Jacques, știu că el s-ar bucura să vin și eu. De ce n-aș petrece noaptea de Anul Nou dormind? Prețuiesc tot mai mult somnul și sunt mai tot timpul somnoroasă. Totuși, totuși, în ciuda a toate câte le-am scris aici, foarte ascunsă în sufletul meu e o stare de bine. Totul mi se pare foarte curios, mai ales faptul că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu instrumentele istoricului, dar și ale scriitorului, ale unor epoci trecute. Primul este Întoarcere în Bucureștiul interbelic, urmat de În intimitatea secolului 19. Deși s-a remarcat imediat în presa culturală talentul literar indiscutabil al autoarei, aceste scrieri au fost prețuite și premiate în repetate rânduri mai ales ca lucrări de istorie a ideilor culturale. Puțini anticipau pasul următor al autoarei, către ficționalizare totală. Acest pas era însă prezent implicit în cărțile ei precedente. De fapt, ambele erau fundaluri de roman
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]