8,590 matches
-
musulmanilor ori a evreilor. Chiar este necesară o educație făcută copiilor și tinerilor, ca să se roage spre a veni la dreapta credință, cea în Sfânta Treime, pentru a crede în Domnul Iisus Hristos Mântuitorul - ca Dumnezeu și Om, toți cei rătăciți de la adevărata credință. Noi nu trebuie să-i urâm pe cei de altă credință, nu trebuie să ne ducem pe stradă și să ne certăm cu careva dintre ei: că la voi este așa, că la noi este așa și
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
toate și-o sfâșiere; nu vă întrebați de risipire când vă slăviți odoarele în același triunghi nepereche în care se înalță - ca o provocare - luna, soarele... * E-un nepătruns în toate și-o prigonire ; și cum să vă mire când rătăciți în propria geometrie căutați adevărul în ape ce refuză oglindirea - chipului cioplit - agățat în izbăvitoare cuie, izbăvitoare cuie... din ciclul ( poeme becartiene) 28 iunie 2010 Referință Bibliografică: Să nu trezim cimitirele / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513
SĂ NU TREZIM CIMITIRELE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377843_a_379172]
-
umbra frunzelor, Care în colbul lunii dansează Ca trupul crud al meduzelor În larg, pe valuri când dormitează. Simfonia asta de toamnă Mă doare, nocturn, în sufet adânc Ca rodul din pieptul de doamnă, Din care cu lăcomie mă-nfrupt. Rătăcesc prin ecoul de cânt Al vântului ce unduie prin brazi Și al copitelor din cuvânt În care, toamnă, întruna tu arzi. Ucisă e natura toată! Pe osul tâmplei mele sunt tablouri Din plaiul mioritic - soartă Pentru toamna pierdută-n ecouri
SIMFONIA ASTA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377862_a_379191]
-
țesute în culori... Purta pe cap cunună de pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig Dar ea mai rătăcește prin noapte și prin frig... Sunt zile când o clipă îmi pare c-o zăresc -Nălucă ce se pierde
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig Dar ea mai rătăcește prin noapte și prin frig... Sunt zile când o clipă îmi pare c-o zăresc -Nălucă ce se pierde în omul cel firesc- Cu haine zdrențuite și pletele în vânt Doar ochii mai păstrează seninul clar și sfânt... Voi oameni
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VÂRSTELE OMULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului http://artindex.ro/2012/05/16/iancut-ion/ Ion Iancuț -Vânturătorul de stele rătăcim, Leandru, rătăcim într-o poveste în care genunchii arată ca ciupercile nepotcovite de rădăcini ploile răsună în pălăria lor ca șoaptele piticilor statici lovitura vine și ascute acoperișul de piatră de lemn de sare în palmele poveștilor mercurul lasă semnele
VÂRSTELE OMULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377914_a_379243]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VÂRSTELE OMULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului http://artindex.ro/2012/05/16/iancut-ion/ Ion Iancuț -Vânturătorul de stele rătăcim, Leandru, rătăcim într-o poveste în care genunchii arată ca ciupercile nepotcovite de rădăcini ploile răsună în pălăria lor ca șoaptele piticilor statici lovitura vine și ascute acoperișul de piatră de lemn de sare în palmele poveștilor mercurul lasă semnele rostogolite deasupra
VÂRSTELE OMULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377914_a_379243]
-
vieții asupra morții învinge îndoiala de-o clipă și întrebările care, nevoit, se insinuează: “De ce-a mai fost / ce-a fost? De ce / să speri? De ce să / crezi că e ce nu se-arată? / O, îndoială crudă, / blestemată! M-am rătăcit. Rostesc / blasfemieri”. Dar, ca și Iov cel răbdător, poetul se întreabă: “Cine sunt eu să / judec? Lumea toată / mă-neacă în nădejdi și-n / mângâieri. / Dar nu mi-s de folos. / Mă sting și / pier / de jale după / ființa adorată
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
am simțit nu vei afla în veci. Era-ntr-o vară când te-am întâlnit Dar a trecut și-a trebuit să pleci ! În urmă ai lăsat dorul plângând Cu lacrime prelinse pe obraz. Prin viață să îl vezi doar rătăcind Iară la el să nu visezi măcar ! Prin viață ai trecut ades senin Iar lumea îți părea ca de zefir. Tu n-ai știut ce-i gustul de pelin Nici sentimentul de a fi martir. Tăcerea ta mă tot înnebunește
FANTOMELE TRECUTULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377933_a_379262]
-
înțeles că nu am să mai mor. INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de plumb, Sufletul dezmiardă țeluri Care-n flori de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n nerăbdări. Trece pasărea iubirii - Zbor țesut în veșnicii, Elixir
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
mai cerneam, din când în când, câte-o tăcere, Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere, Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce, Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce. Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici, Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici. Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire - Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire... Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
ridica și-aș zice, simplu: „Trage!”...” (Eugen Dorcescu, El Caballero) (g.) A venit o zi. Neașteptată. Nimic n-a mai fost la fel. Un gol imens s-a întins peste toate, și peste sufletul meu îndurerat. Un suflet al nimănui, rătăcind fără țel, fără un loc unde să-și găsească un strop de alinare. Cât de impasibil a rămas universul la toată această frământare, la acest supliciu strecurat, discret... într-o ființă atât de plăpândă, de fragilă și supusă degradării. Care
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
pământesc Dezgolit din cap până-n picioare Calm primesc oprobiul omenesc. Marea-nvolburată-mi știe taina Lacrimile-n valuri le-am ascuns Mi-ai luat trădându-mă și haina Sufletului ce atât te-a plâns. Când în noapte ascultând chemarea Zorii rătăcesc prin amintiri Încolțește-n mine întrebarea - De ce ninge iar peste iubiri? Crunt mă arde vorba-ți nemiloasă Mă renegi în fața tuturor Te ascult și știu că nu-ți mai pasă, Deși simt că ceas de ceas eu mor. Cât iubirea
EU CRED ÎN IUBIRE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377956_a_379285]
-
Ciupercă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiara bătrână, Iar la făptura mai firava Pahar e gândul, cu otravă. - Că la nebunul riga Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, măi crăiasca: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne în lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasa. KING KRIPTO AND THE LAPP ENIGEL (translation Daniel Ioniță) Oh minstrel sad, obscurer
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
from afar. (6) MELANIA CUC SPINII M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimentat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
undeva de la oraș Mitru Fieraru care abia găsise o ocazie, un camion ce-l lăsase la vreo cinci km pe drumul național. Acesta nu avea teamă decât de Dumnezeu, așa că o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu se rătăci căci cunoștea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăi vreo două doine. Când pătrunse în sat își încetă repertoriu ca să nu deranjeze somnul consătenilor. Mergea tăcut pe uliță când atenția îi este atrasă de o lumină. - A luat foc o șură
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
avariilor serioase din timpul războiului (1944), iar la 3 octombrie 1998, episcopul Petru Gherghel a sfințit noua orgă, în timpul pelerinajului persoanelor consacrate. Când am intrat am avut senzația că pierd din înălțime, că sunt atât de mic încât mă pot rătăci în spațiul imens al edificiului. Am ridicat privirile să aflu izvorul liniștii profunde ce mă cuprinsese și al luminii nefirești în care mi se părea că sufletul îmi plutește. Am descoperit vitraliile de la ferestrele prezbiteriului, despre care aflasem că reprezintă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
grupului, la mare distanță. Le vedeam doar pe tronsoanele mai lungi și drepte și le auzeam adeseori chicotelile. Ne mai opream pe traseu să ne odihnim pentru câteva secunde și pentru a nu rupe grupul de teamă să nu ne rătăcim. Ajunși afară am respirat adânc, ne-am scuturat de mirosul apăsător de petrol și am izbucnit, victorioși, în urale, bravând în fața celor ce ne așteptau îngrijorați! Înainte de a urca în autocar pentru a ne deplasa la următorul obiectiv aflat pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Foșnet de frunze - cad ușor din arbori plini covor efemer Referință Bibliografică: Haiku / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
jelesc cu dulci cuvinte Peste-amintiri ce mi-au rămas. Și-mi bate vântul greu în nopți Prin rănile adânci din suflet, Izbind și zăvorâdu-mi porți Ce te-au pierdut de-al tău răsuflet. Și îți ating și mângâierea Ce-a rătăcit prin așternut, Îți sorb sărutul și tăcerea Rămase-n dorul meu gemut. Și-aștept în șoaptă să-mi apari, Săruturi vii din Rai să-mi porți, Pe ceruri astru să-mi răsari, Să-mi luminezi plânsul din nopți. Vreau să
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN RAMURI DE GÂND În singurătate caut urma pașilor tăi Sub frunze galbene de gând, Vântul viscolește șuierând în văi În ramuri de gând cu norii care plâng. Amintiri, se zvârcolesc rătăcite Pe aleea bătătorită a gândurilor mele, Pașesc printre file albe prăfuite În slove sacre cu lacrimi pecetluite, Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
-nchipuiri, M-ai lăsat în voia sorții, pradă multor amăgiri Te-ostenești să uiți ființa ce ți-a fost ” pâinea și vinul”, Întrebuințând știința, navigând ca să-ți faci ”plinul” Te expui de bună voie la alte dezamăgiri, Vezi, m-ai rătăcit o vreme printre multele iubiri Ține minte că femeia nu-i vitrină cu vedere, Ce nu-ți place, altădată, nu mai face și nu cere Ține-ți nervi-n frâu iubire, nu le da nici un răgaz, Nu-i lăsa să
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
Dumnezeu, la ușa inimi-mi bătea, Dar eu, atunci credeam că viața-i nemurire Și căutam, lumeasca fericire Din lume, necrezând, nicicând că voi pleca! Aș vrea să plâng, cu cei ce sunt în suferință Străini sau goi, bolnavi sau rătăciți Cu sufletul rănit,tânjind spre pocăință Ce mai trăiesc, având ca ultimă dorință, Nu fericirea, ci să fie mântuiți! Aș vrea să iert, pe toți aceia care Nu m-au lovit, jignit sau judecat Ce prin iubirea lor, "vătămătoare" , Mi-
AŞ VREA... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378067_a_379396]