5,506 matches
-
acele mărunțișuri plutea Încă vechea bucată de ziar pe care Isaac Monfort Îmi notase adresa fiicei sale Nuria, În seara cînd mă dusesem În Cimitirul Cărților Uitate ca să ascund Umbra vîntului. Am studiat-o În lumina prăfoasă care cădea printre rafturile și cutiile Îngrămădite. Am Închis cutia și am vîrÎt adresa În portmoneu. Am intrat În prăvălie, hotărît să-mi ocup mintea și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de cărți, scoate lucrarea, o pune într-o mapă pe care o pregătise de mult și intră în baie. Face un duș fără să se uite în jur, "acum mă simt bine, apa e minunată, mușchii mi se destind, mi-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cruciat pe care ei îl păstraseră din copilărie, o piesă cât un soldățel de plumb, care bravase, de nenumărate ori, fragilitatea lui de porțelan: figurina cruciatului fenta, ca prin miracol, orice manevră greșită, ce avusese drept consecință primejdioase căderi de pe raftul înalt. Vladimir adulmecă efluviile de Carte Noire, care îl treziră de tot, făcându-l să gliseze pe cugetarea-i favorită: Revoluția din decembrie a adus o droaie de schimbări și de lucruri bune în viața românilor: curajul de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de gros. Peste iarnă nu-mi pun ca Baba Dochia, e frig, se simte, dar mai lejer, dacă am avea voie un reșou, altă treabă. Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine. Haine n-am multe. După dimineață închid televizorul, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încăperii, un covor și un radiator, pentru lunile de iarnă, apoi dreapta era ocupată de mese. A comandantului plin, în dreptul geamurilor și cu privire spre întreaga încăpere. Încadrat de două plante agățătoare, pe perete. Cu o etajeră în stânga lui, cu rafturi: „nu se aprobă, retur, raport, aparatură, magazie PPD“. Bulanul lung, negru zace în cuiul din dreapta. Masa comandantului educativ, de-a stânga primului birou. Puține hârtii. Un tablouaș cu portret strâmb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Birou amestecat: plăcut în mobilier, stresant în amestec cu icoane de-ale infractorilor. În dreapta biroului, afișat, un joc optic „Urmărește punctul negru“. Afiș dreapta la concertul Dream Theather. Doamna magistrat e fan Metallica, cu muzici, poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot degeaba. Se face ora 7 sau 8 - nu știu cât era - și spun: „Bă, nu schimbă nimeni televizorul ăla? C-o-nceput actualitățile“ - nu-l schimbă. M-am dat jos din pat, m-am dus ș-am dat jos televizorul de pe raft. Era pe-un raft sus, acolo. L-am luat, l-am dat în mijlocul încăperii, s-a făcut un praf alb, o explozie și... gata! „No, uitați-vă acum la unguri!“ Și n-o murit nici unul. Le-am stricat televizorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ora 7 sau 8 - nu știu cât era - și spun: „Bă, nu schimbă nimeni televizorul ăla? C-o-nceput actualitățile“ - nu-l schimbă. M-am dat jos din pat, m-am dus ș-am dat jos televizorul de pe raft. Era pe-un raft sus, acolo. L-am luat, l-am dat în mijlocul încăperii, s-a făcut un praf alb, o explozie și... gata! „No, uitați-vă acum la unguri!“ Și n-o murit nici unul. Le-am stricat televizorul și n-o murit nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plutea încă în aer când el ieșea deja pe ușă. Am rămas singur. După ce mi-am aruncat de pe umeri strania părere că și eu am trecut prin aceeași primejdie ca și vameșul Udrea, m-am apucat să rânduiesc manuscrisele pe rafturi. Și... Doamne! Multe mai erau!... „Spune drept, conașule. Mai ai tăria să fii de față încă la un divan ținut de măritul Ștefan?” m-am trezit întrebat de vocea țigăncii, izvorâtă de sub înaltul sălii tronului. „Nu știu sigur, dar parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tine când vei avea nevoie.” Apoi eu am nevoie de ajutor tot timpul, sfințite părinte... „Nu-ți fie teamă, că n-ai să rămâi singur, fiule.” Simt cum îmi revine sângele în vene și mă avânt printre înscrisurile domnești de pe rafturi. Nu după multă vreme, citesc: „Io Aron voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei...m am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră sfânta mănăstire Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...drept domnești.” „Scris la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din cetatea Hotinului. Scris în cetatea Hotin, anul 7116 (1606), noiembrie 27.” În graba mea de a vedea cât mai multe pergamente, am trecut peste un hrisov pe care l-am socotit lipsit de însemnătate. Abia l-am așezat pe raft și s-a auzit glasul grijuliului bătrân: „ Apoi nu așa ne-a fost vorba, fiule. Să treci peste înscrisuri domnești de seamă? Asta nu-i de laudă.” Unde am greșit, sfințite părinte? Rogu-te să mă dumirești. „Citește ce a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu știu. Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești se găseau la fel cum le-am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund, dar prezența bătrânului m-a liniștit... Am pornit să cotrobăi mai departe prin rafturi. La un moment dat, glasul bătrânului m-a oprit: „Mai uită-te încă o dată în hrisovul acela din 20 iulie 1691 (7199) și citește-mi și mie, să văd dacă îi cel pe care îl știu eu.” Am citit: „Io
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i noutatea, sfinția ta? „De aici se vede că, după mai bine de șaizeci de ani, feredeul era încă în atenția domnilor și asta-i spre lauda lor.” În vreme ce călugărul îi lăuda pe voievozi, eu continuam să bântui prin cele rafturi, stârnind colbul...La un moment dat, bătrânul călugăr mă face atent asupra unui zapis al lui Panaite țigan și al soției sale Safta, din 25 martie 1704 (7212): „Dragule, rogu-te citește cu glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de tot, dar „casile” s-au vândut cu două sute cincizeci de lei. Dar, mai important e faptul că aceste case sunt în picioare și astăzi, părinte. Bătrânul mi-a dovedit de multe ori că el cam știe cuprinsul hârțoagelor de pe rafturile colbăite. Așa s-a întâmplat și de această dată: „Multe am întâlnit noi prin atâtea acte citite, dar de data asta eu am în mână unul deosebit. Despre ce se poate vorbi într un act, de poate fi atât de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Eu, față bisericească, vorbesc ce nu se cade...” dar nu a uitat să mă facă atent: „Acum n-ar fi rău să vedem grija lui vodă Grigore Ghica pentru nevoile orășenilor din Iași. Asta stă scris în hrisovul cela din raftul de dinaintea ta. Ia să auzim!” N-am avut încotro, pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând feeric în bătaia vântului...Pe nesimțite m-am trezit față în față cu bătrânul călugăr, în preajma rafturilor pline cu manuscrise vechi de când lumea...Îmi plimb privirea pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să le ating... „Ești pregătit să pornim din nou la drum, fiule?” M-am uitat la călugăr, dar nu știu de ce nu i-am răspuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de a absolvi facultatea, reușind să treacă cei patru ani fără să repete vreunul. De atunci... Acum, ca și pe vremea când trăia soțul ei, Shizu îi curăța biroul din lemn de abanos în fiecare zi și ștergea de praf rafturile bibliotecii și cărțile. Era singurul lucru pe care nu-l încredința servitoarei și nici măcar fiicei ei. — Brâul! arătă ea spre Takamori. — Ce? — Nu ți-ai legat brâul. După ce i-a atras mama atenția, Takamori și-a strâns de jos brâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a cântărit situația și i-a spus: — Nu-i frumos din partea mea să te-ntreb așa ceva. Hai la culcare! Vorbim și mâine. S-a întins cât era de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă pune să demontez și să remontez în alt colț cadrul patului, să târâi noptierele pe hol, să iau ficusul și să-l duc în balcon, las’ că poate de data asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că te-ai culcat cu Laura? Dau din cap ca bulgarii. - Ei și tu... Petrarca, mamă... E un doar un joc... - Că i-ai rupt rochia cu dinții și-ai sărit pe ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]