5,310 matches
-
asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John, dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vocea ta? Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi vine înapoi ca un parfum. Tu care poți picta lumina serii Învață-mă cum să adun în scris Undele timpului pe care luneci, Să te opresc în rama unui vis... — Parcă nu era vorba să ne însiropăm! mi-a replicat Ioana pe e-mail. — E doar o schiță de portret, m-am apărat fără con vin gere. Ce zici de o suită de tablouri în care să te prind
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
câte l-au scăpat din capcanele morții, își trece palma pe fruntea dungată de tulburătoare interogații și ofuri lăuntrice și, parcă neavând suficient aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre zări și rămâne-n rama ei descheiat la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e drama tuturor românilor Basarabiei’’. Savel Gheorghiță revine în rama ferestrei cu ediția românească, prefațată de Părintele Ioan Neculoiu (2008), volum în care partea a doua poartă titlul ‘’ Am luptat în Crimeea’’, deci unde a luptat nonagenarul colonel (r). Noi ne-am îngăduit să reproducem câteva rânduri, ca lectorul să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
verbal al asasinării i-a rămas viu în memorie ofițerului Savel și-l va purta în inimă cu tot martirajul prin care au trecut cei trei condamnați la moarte. Motive false după sistemul K.G.B-ist, leninisto- stalinist. Statuar în rama ferestrei de la singurul etaj al casei, Savel reflectează la demnitatea și tăria sufletească cu care au închis ochii cei trei eroi și martiri, întrebându- se în sinea lui de ce i-a întors cu spatele, că el știe că grupul Mareșalului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
persecutat din cauza atitudinii ostile față de regimul “democrat popular”, arestat în împrejurări spectaculoase și silit a îndura nu numai privațiuni de libertate dar și mizerii de tot felul, a căror înșirare, numai, ar necesita multe pagini”. Gheorghiță Savel, din nou în rama ferestrei, tot larg deschisă, pentru a respira mai ușor, rămâne tot meditativ, tot pe tăișuri de întrebări cu răspunsurile sumbre, și tot monumental deși, în finalul cărții nota înțelept : “Îmi vine să cred că răul are mai mare putere de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș a terasei, în fața ființei din muzeu! Era lipită cu omoplații de balu strada dincolo de care Torino, cu acoperișuri, ziduri și cupole, se-ntindea până la orizont. Pe fondul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă, când ajunseră în vârf, intendentul și servitorii erau deja cuprinși de agitație. Vila era simplă, minunată: un salon mare în formă de cruce grecească dădea, pe cele patru laturi, în patru săli mici unde niște deschideri ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe. Gajus se îndreptă spre terasă. Orizontul se pierdea în negură; avu impresia că zărește insula Capri, închisoarea înaltă și stâncoasă din care tocmai evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
birou care îi aparținuse lui Augustus. Îl numise zothecula: lumină puțină, blândă, o ușă spre marea sală cu coloane, o alta care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fugind pe sub noi, ne îndreptam cu viteză spre intersecția cu nodul rutier de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în preajma mea de-a lungul șoselelor aglomerate, mă convingea că se putea găsi un fel de cheie pentru acel autoghedon iminent. Fotografiile lui cu acte sexuale, cu bucăți din grilaje de radiator și tablouri de bord, îmbinări dintre cot și rama cromată a geamului, vulvă și carcase pentru cadrane, rezumau posibilitățile unei noi logici create de acele artefacte multiplicatoare, erau codurile unui nou mariaj dintre senzații și posibilitate. Vaughan mă înspăimântase. Perfidia cu care îl exploatase pe Seagrave, profitând de fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și oțel de construcție, în acel peisaj complex semnalizat de indicatoare stradale și drumuri de racord, de simboluri ale poziției sociale și bunuri de consum, Vaughan circula în mașina sa ca un mesager, cu cotul plin de cicatrice așezat pe rama cromată a geamului, parcurgând autostrăzile într-un vis de violență și sexualitate în spatele unui parbriz nespălat. Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga, atârnând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și de bord, i-am zdrobit ușor sânii de stâlpul portierei și de gemulețele laterale, i-am mișcat anusul într-o spirală lentă pe husele de vinilin ale scaunelor, i-am așezat mâinile mici pe cadranele de pe bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sau în tamponări, răni înregistrate în accidente în sensuri giratorii, la intersecții cu străzi principale, la îmbinarea dintre drumurile de acces și intersecțiile autostrăzilor, mecanismele telescopice ale caroseriilor în coliziuni frontale, abraziuni produse în rostogoliri, amputarea membrelor de către acoperișuri și rame ale geamurilor în capotări, răni faciale provocate de bord și ornamentele geamurilor, răni la nivelul scalpului și craniului cauzate de oglinzi retrovizoare și parasolare, răni ca de bici în coliziuni din spate, arsuri de gradul unu și doi în accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan îmi luă dosarul și-l vârî la loc în servietă. Traficul se oprise în loc, benzile de acces pe Western Avenue fiind blocate de primul val de mașini care ieșeau la ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avut o după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul. Îmi deschise portiera Lincolnului din partea șoferului. Așezându-mă la volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o ramă, la căpătâiul patului. - Frusina, o întrebă tatăl ei într-o zi, de ce nu mergi iar la formația de dansuri, la cămin, am auzit că se fac concursuri în fiecare an. - Tată, nu pot, nu mă trage sufletul să dansez când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îl ajute la restaurant și în această vacanță. - Cum o duci cu fetele? După o scurtă ezitare, îi mărturisește: - Am reîntâlnit aseară o tipă obișnuită! Adică foarte mișto! Cu niște sâni incredibili și un corp, de să- l pui în ramă pe perete ca șablon să mai tragi cu ochii din când în când la el! Mi-a spus că este ca și măritată, bărbatul ei este plecat, vine peste o lună. Tocmai bine, îmi termin și eu vacanța! Spune zâmbind
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]