6,309 matches
-
chiar și atunci a fost dezamăgitor. I-a scris doar “ Cred că l-ai trimis din greșală altcuiva.” și a semnat cu o față zâmbitoare. Un emoticon! Era o insultă prea mare ca să o descrie în cuvinte și ea a regretat imediat toată chestia. Nicio întrebare plină de gelozie despre cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre neglijeul sexy sau despre (presupusa) viitoare călătorie în sudul Franței. Asta a fost picătura care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se că nu era pregătit să se așeze la casa lui, dar cine ar fi prevăzut așa ceva? Se apropie și mai mult de computer. Un glas din mintea ei îi spunea să nu deschidă laptopul, țipa Nu! Nu! Nu! O să regreți. Nu-i o idee bună! Nu-i o idee bună! și, pentru o clipă, i s-a părut atât de real încât se întrebă dacă nu cumva Otis striga cuvintele acelea, dar ea nu mai putea să reziste. Patru secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ureche. O trase și mai mult lângă el, dar într-un gest protector care n-avea nimic senzual. — Sunt o târfă mizerabilă, dezgustătoare și demnă de dispreț, spuse ea fără să se mai poată abține, dar chiar în clipa aceea regretă ce spusese. Așteptându-se ca Jesse să o contrazică sau, cel puțin, să o îmbrățișeze din nou și să-i arate puțină înțelegere — specialitatea lui Russell — Leigh se simți îngrozită, apoi se supără de-a binelea când el începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar n-avea de gând să se mai întoarcă acum după ea. El îi puse mâna pe umăr și o trase ușor încercând s-o întoarcă cu fața spre el. — Uită-te la mine, Leigh. Vreau să știi că nu regret deloc ce s-a întâmplat noaptea trecută. Pentru prima dată de când se dăduse jos din pat, Leigh îi întâlni privirea. Se uită la el cu ochii mijiți, cu o privire rece, și zise: Oh, mă simt atât de ușurată! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întâmplat noaptea trecută. Pentru prima dată de când se dăduse jos din pat, Leigh îi întâlni privirea. Se uită la el cu ochii mijiți, cu o privire rece, și zise: Oh, mă simt atât de ușurată! Bine că măcar tu nu regreți ce s-a întâmplat. O să mă odihnesc mai bine la noapte știind lucrul ăsta. Până una-alta, ia-ți mâinile de pe mine. El se dădu la o parte. — Leigh. Nu asta am vrut să spun. Te rog, mai rămâi măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Înainte să care cartofii fierți la magazia de cherestea, Jim și-l păstră pe cel mai mare pentru sine. Se așeză lîngă doctorul Ransome pe scîndurile de pin, În timp ce soții misionarelor zăceau pe rumeguș, nefiind În stare să mănînce. Jim regretă că li se dăduseră chiar și cei mai mici cartofi. În același timp, avea nevoie ca acești oameni bătrîni să supraviețuiască, dacă voia să se plece spre un alt lagăr. Olandeza părea să se simtă bine, deși le dăduse cartoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua care repetau pentru spectacolul muzical. Buzele lui albe, din care se scursese toată viața, repetau o frază imposibil de auzit. Jim se Întrebă cum să ajute această figură scheletică. Îi oferi revista Reader’s Digest, gest pe care Îl regretă pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe gura domnului Maxted și Încercă să-i spele fața cu apă de ploaie, dar acestea se Înfruptau din buzele lui, Înțepîndu-i gingiile. Jim urmări respirația slabă de pe buzele domnului Maxted. Se Întreba ce-ar putea face pentru el și regreta că Își aruncase bagajul. Faptul că Își Împinsese lada de lemn În rîu fusese un gest sentimental, dar fără sens, prima lui faptă de adult. Ar fi putut să facă schimbări cu lucrurile lui, ca să obțină ceva de mîncare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la Nagasaki. Da, am văzut bomba atomică. Ce s-a Întîmplat cu doctorul Ransome? Eurasiaticul păru uimit, dar Jim adăugă: — Și ce-i cu oamenii care au plecat În marș? — E rău, copile. Eurasiaticul clătină din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era gata să plece, cînd eurasiaticul se Întoarse de la lada de gunoi. Într-o mînă ținea o pereche de saboți uzați pe care Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Ronnie să treacă la starea de terapeut? Cam un minut? Pe lângă faptul că cocheta cu budismul, se ducea la un psihoterapeut de 16 ani Încoace. Phil o implorase să se ducă la terapeut - deși acum recunoștea că ajunsese să regrete asta amarnic. Pe vremea aia i se părea imposibil să ții pasul cu optimismul constant al lui Ronnie și felul ei entuziast de-a se Încăpățâna să creadă că „universul Îți va da orice vrei“. Spunea că era ca și când trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se apără. Urcăm împreună în lift. Suntem singuri și totuși nu o ating. Mi-e milă de ea, înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știu când, dar mi-a intrat, și acum nu mai reușesc să-l scot. Plouă. În ploaie, într-un colț din orașul acesta, am iubit-o pe Italia pentru ultima oară. Atunci când plouă, oriunde ar fi ea, sunt sigur că regretă viața. Făcea parte din mine ca o coadă preistorică, ceva mutilat de evoluție, ceva din care păstrez haloul, ca o misterioasă prezență în gol. Mi-e foame. O fată se apropie de mine să-mi ia comanda. Are o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mănânce. Și mi-a tot repetat refrenul ei cum că toți bărbații sunteți brute și nimic alta decât brute. Și zilele astea a fost întoarsă pe dos, cătrănită rău. Până ieri, când m-a chemat, mi-a spus că regretă tot ce ți-a spus, că a întrecut măsura și-a fost nedreaptă cu dumneata, că recunoaște probitatea și noblețea intențiilor dumitale și că vrea nu doar să o ierți pentru cele spuse că ai vrut s-o cumperi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici vice-logodnic, că nu sunt lucru de la mâna a doua... — Nu vă inflamați așa! — Nu, nici vorbă să mă inflamez... — Și-o să vii curând să ne vizitezi? — Cât despre asta... — Vezi că, dacă nu, sărmănuța n-o să mă creadă, o să regrete... Fapt e că am de gând să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată... — Înainte, de rămas-bun... — Bine, o să vedem... Se despărțiră. Când doña Ermelinda sosi acasă și-i povesti nepoatei sale conversația cu don Augusto, Eugenia își zise: „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-ncape nicio îndoială! Augusto simți o plăcere diabolică la gândul că Eugenia avea să-l înșele până la urmă pe Mauricio. „Dar nu cu mine, gata“, își spuse cu glas foarte încet, astfel încât abia să se audă el însuși. — Bine, domnilor, regret cele întâmplate, și mai ales pentru nepoata dumneavoastră, dar sunt nevoit să mă retrag. — Înțelegi doar, don Augusto, că noi... - începu doña Ermelinda. — Evident! Evident! Dar... Situația nu se mai putea prelungi. Augusto, după ce mai spuse câteva vorbe, plecă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spună e că ideile nu mă au pe mine. Și face niște comentarii sugerate cu siguranță de o conversație pe care am avut-o cu un ziarist francez și care a fost publicată în Les Nouvelles Littéraires. Și cât am regretat apoi că am acceptat invitația la acel interviu! Căci, într-adevăr, ce-i puteam spune eu unui reporter care-și cunoaște publicul și cunoaște problemele generale și de actualitate - care, fiind cele mai puțin individuale, sunt totodată cele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
regele nostru, dar că-l iubesc, da, da pentru că e al meu, pentru că eu l-am făurit. L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și poate că-l iubesc și pe bezmeticul acela de Primo de Rivera, care regretă ce-a făcut cu mine, după cum regretă ce-a făcut cu Spania. Și simt pentru bietul epileptic Martínez Anido, care, într-o criză, cu spume la gură și tremurând tot, îmi cerea capul, simt pentru el o milă care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
da pentru că e al meu, pentru că eu l-am făurit. L-aș vrea plecat din Spania, dar îl iubesc. Și poate că-l iubesc și pe bezmeticul acela de Primo de Rivera, care regretă ce-a făcut cu mine, după cum regretă ce-a făcut cu Spania. Și simt pentru bietul epileptic Martínez Anido, care, într-o criză, cu spume la gură și tremurând tot, îmi cerea capul, simt pentru el o milă care e duioșie, căci presupun că nu-și dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plasa de bagaje și scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost de o coajă de pâine, pe care am împărțit-o. Pe atunci nu își regreta deciziile, dar își reproșa greșelile. Cum de nu a văzut ce se pregătea? Trebuia să fi știut că interzicerea băncilor în parc, impunerea stelelor galbene și lovirea bătrânilor pe stradă nu erau decât primele măsuri. Dar înjosirile progresaseră foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
las totul baltă în perioada noastră cea mai aglomerată? Așa că m-am dus singur la Amsterdam. Eram curios să văd cum se schimbase orașul, deși nu intenționam să mă întorc pe Prinsengracht 263. Acesta era singurul motiv pentru care nu regretam că Madeleine refuzase să vină cu mine. Ea ar fi insistat să mergem la casa memorială Anne Frank Huis. Așa se numea acum clădirea. Era principala atracție turistică a orașului. Madeleine nu ar fi ratat-o pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se Îndrăgosti pe loc de micul Dimi Tobias. Regretând Împotrivirea sa de mai Înainte, le oferi pe loc Yaelei și lui Ted divorțul și prietenia sa. Însă În ochii Yaelei divorțul religios nu mai avea nici o importanță și nici nu vedea rostul prieteniei. În anii care trecuseră reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la asta vă referiți. —Ai noroc că nu te-ai născut femeie. Nici nu știi de câte ai fost cruțat. — Îmi pare rău. Pot să vă servesc cu o cafea sau cu un ceai? Tot timpul Îți pare rău. Ce regreți atât de mult? Nici măcar nu m-ai privit În ochi. Te-ai uitat mereu În altă parte. —Scuze. Nu mi-am dat seama. Cafea solubilă? Sau turcească? —Ciudat, nu? Eram sigură că și tu ești medic. Nu din cauza halatului alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dinozaur perfect, redus la dimensiunile unei șopârle de curte. Se pare că Fima trezise interesul creaturii, altfel de ce-ar fi mișcat capul de la dreapta la stânga, Încet, parcă ar fi zis: Chiar mă mir de tine. Sau de parcă ar fi regretat că Fima acționa nesăbuit, dar nu avea cum să-l ajute. Și Într-adevăr e o rudă Îndepărtată, n-ai cum să te-nșeli În privința apartenenței sale familiale: Între tine și mine, amice, și Între noi doi și Troțki există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cheița cutiei poștale. Din centrul comercial care se afla la trei străzi depărtare cumpără pâine proaspătă, brânzeturi, roșii și dulceață, ouă și iaurturi, cafea solubilă și trei becuri, ca să fie de rezervă, ba chiar și un ceainic electric nou. Și regretă imediat că nu verificase dacă nu era cumva de producție germană, fiindcă Fima făcea tot posibilul să evite produsele germane. Spre bucuria sa descoperi că ceainicul era din Coreea de Sud. Despachetând cumpărăturile se răzgândi iar, hotărî să renunțe la restaurant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
televizorul și uită-te la știri. Fima sări În picioare, zăpăcit și mânios, de parcă ar fi primit o palmă, se repezi la televizor să-l aprindă, dar nu nimeri butonul corect. Dându-și seama brusc că era luat În râs, regretă că mângâiase copilul și țipă: —Ori Îmi spui În șaizeci de secunde care e problema, ori plec și te las singur aici. Du-te, zise Dimi. Foarte bine, i-o trânti Fima, Încercând să imite severitatea rece a lui Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]