8,522 matches
-
sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un punct stabil: „Da, am ajuns într-adevăr într-un loc
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
astăzi, filozofia și-a găsit metoda. (Nu există nici o îndoială că a avut în vedere acest lucru atunci când a scris, în Tractatus, că «a rezolvat problemele în mod definitiv».)“84 Exprimări asemănătoare au fost menționate și de George Moore, în relatarea lui cu privire la lecțiile lui Wittgenstein din anul academic 1930-1931. În trecut, spunea Wittgenstein, au existat filozofi mari, de acum înainte vor exista doar filozofi îndemânatici. Ceea ce nu înseamnă că îndemânarea este lipsită de importanță și ușor de dobândit. Cercetarea filozofică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își avertiza studenții: „Ceea ce vom spune va fi ușor, dar a recunoaște de ce o spunem va fi foarte greu.“4 Prima impresie a celor care încercau să-l urmărească pe Wittgenstein în acei ani era că ceea ce oferea el reprezenta relatări disparate despre fapte comune. Din multe motive, miza filozofică a descrierilor sale nu era transparentă. Mai întâi, este important să se sublinieze că atunci 254 GÂNDITORUL SINGURATIC când preda sau punea pe hârtie însemnări filozofice, Wittgenstein urmărea, înainte de toate, să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără să fii în stare să extragi morala ei.“5 O relatare convergentă a fost furnizată de către doi dintre studenții lui Wittgenstein din aceeași perioadă. Ei își aminteau că nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
BINE“ 263 expresiilor limbajului ar fi posibilă, iar încercarea de a reglementa folosirea lor prin elaborarea unor definiții și teorii se justifică. Expresiile adevăr și adevărat sunt folosite în limbajul comun în multe feluri. Una dintre aceste folosiri privește descrierile, relatările și istorisirile. Despre ele se spune că sunt adevărate atunci când redau în mod adecvat stările reale care reprezintă obiectul descrierii. Vom spune că o descriere dată de un martor, de un călător, de o iscoadă sau de un prizonier este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm ceea ce simțim reprezintă descrieri. De ce este această impresie înșelătoare? „Descrierea“, în folosirea primară a cuvântului, acea folosire care este ilustrată de jocurile de limbaj ale descrierii, reprezintă o relatare care poate să fie adevărată sau falsă. Ca și toate propozițiile cu pretenții de adevăr, propozițiile care descriu sunt enunțuri ce pot fi confirmate sau infirmate prin raportare la fapte care sunt accesibile examenului public. Orice descriere va putea fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
A Portrait“, în (ed.) F. A. Flowers III, Portraits of Wittgenstein, vol. II, Thoemmes Press, Bristol, 1999, p. 265. 6 D. A. T. Gasking, A. C. Jackson, „Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. IV, p. 142. 7 Ibidem, pp. 143-144. În această relatare, ca și în cea a lui Ambrose, expresia exemple poate induce în eroare. Noi folosim în mod obișnuit cuvântul exemplu atunci când este vorba despre ilustrarea unor principii, a unor generalizări. Ceea ce oferă Wittgenstein nu sunt, în acest sens, exemple, ci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
s-a exprimat WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 349 adesea în acest sens. Reproduc aici doar câteva pasaje din însemnări puse pe hârtie în ultima parte a vieții: „Creștinismul nu se întemeiază pe un adevăr istoric; mai curând, el ne oferă o relatare (istorică) și spune: iar acum, crede! Dar nu: crede această relatare cu acel fel de credință ce ține de o relatare istorică, ci mai curând: crede, orice s-ar întâmpla! Iar aceasta o poți face numai ca rezultat al vieții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Reproduc aici doar câteva pasaje din însemnări puse pe hârtie în ultima parte a vieții: „Creștinismul nu se întemeiază pe un adevăr istoric; mai curând, el ne oferă o relatare (istorică) și spune: iar acum, crede! Dar nu: crede această relatare cu acel fel de credință ce ține de o relatare istorică, ci mai curând: crede, orice s-ar întâmpla! Iar aceasta o poți face numai ca rezultat al vieții trăite.“ (1937) „Mi se pare că o credință religioasă nu poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în ultima parte a vieții: „Creștinismul nu se întemeiază pe un adevăr istoric; mai curând, el ne oferă o relatare (istorică) și spune: iar acum, crede! Dar nu: crede această relatare cu acel fel de credință ce ține de o relatare istorică, ci mai curând: crede, orice s-ar întâmpla! Iar aceasta o poți face numai ca rezultat al vieții trăite.“ (1937) „Mi se pare că o credință religioasă nu poate fi decât ceva de felul angajării pasionate față de un sistem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil, Detectivul așteaptă vreun eveniment: "Poate într-o dimineață îmi va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări lucrează ficțiunea, visul suprapune realului meschin vedenii compensatorii cu serafi și crini. În Testamentul Detectivului Arthur (11 secvențe în proză), un fantast ardent convertește spațiul concret într-un film absurd. Că l-a cunoscut pe Jarry, celebrul autor al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meditativul Rilke se simte "încoronat de vis..." Oniricul Leonid Dimov semnează o Carte de vise. În primul volum al tripticului frapează un procedeu fără precedent: poeta "povestește" în câte o eboșă-pre-text un vis în liniile lui mari; de la astfel de relatări (amestec de proză și vers) se trece la textul poetic propriu-zis. Pe pagina din stânga figurează motivul în stadiul pregătirii de atelier; pe cea din dreapta, cu același titlu, ni se oferă poemul elaborat, de unde: Ofelia Ofelia, Deasupra stele Deasupra stele, Ploi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a trăit nestingherit în Republica Vandana de Nord. El, cel venit tocmai din Republica Soră Vandana de Sud! Din mai multe înregistrări, se poate constata că la cârciuma din localitatea Barabula (comuna Brandul Mic), susnumitul a lansat o serie de relatări despre realitățile din Republica Soră Vandana de Nord, multe dintre ele vădit răuvoitoare. Într-o zi, nu s-a sfiit nici măcar să descrie în amănunte localitatea Rugulu (astăzi Rügülü), comuna Brandul Mare (Republica Vandana de Sud), arătând chiar și scurtăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
al doilea. Pentru elevii din aceste clase, principalele motive ale învățării sunt: atingerea țelului propus (de a deveni ceva: inginer, profesor, medic etc.), dorința de a deveni un om util societății, de a se remarca în colectivul clasei etc. Analizând relatările și răspunsurile elevilor din prima categorie (cei pe care notele bune îi stimulează), rezultă că notele bune au efecte multiple asupra lor. Astfel: a) Nota bună constituie un stimulent pentru o activitate superioară, tonifică activitatea de însușire a cunoștințelor nu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
față de munca școlară. În general se poate spune că notele bune au un rol inhibitor la acei elevi care nu au deprinderea de a învăța temeinic, sistematic, care învață cu intermitență, pentru nota 5. Din analiza răspunsurilor la chestionar, a relatărilor verbale și din cercetarea cataloagelor se constată că la unii elevi notele bune au efecte contrare celor relatate mai sus. Astfel, în unele cazuri, ca urmare a scăderii eficienței muncii educative, nota bună diminuează sau chiar frânează activitatea. Elevii din
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
slabe îi îndârjesc, observăm că, pentru marea majoritate (85%), nota slabă constituie o trezire la realitate, un stimulent pentru o activitate mai susținută în viitor. Caracterul stimulativ al notelor slabe este determinat de mai multe cauze, așa cum rezultă și din relatările elevilor: a) Pe unii elevi notele slabe îi îndârjesc, pentru că acestea îi pun într-o stare de inferioritate față de colegi și într-o situație jenantă față de profesori. "Când primesc o notă slabă, mi-e rușine să mai dau ochii cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
dezvoltat, iar elevii de această vârstă sunt mai receptivi la cea mai mică tentativă de nedreptate. Datorită sensibilității excesive, unii adolescenți se consideră nedreptățiți chiar și atunci când nu sunt. Cele mai frecvente forme de nedreptățire, care apar în răspunsurile și relatările elevilor sunt: a) Aprecierea cu o notă mai mică sau mai mare decât consideră ei că merită. "Am avut impresia că am fost nedreptățit la notare. Uneori mi s-a pus notă prea mică, alteori prea mare. După ce mi se
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și nu-l controlăm permanent, își face lecțiile de mântuială sau chiar le neglijează. Acesta este singurul lucru care ne neliniștește puțin... însă suntem mulțumiți că roadele eforturilor noastre, ale părinților, se văd, băiatul ne aduce numai note bune". Din relatarea ultimului interlocutor reținem că fiul său nu se apucă de efectuarea temelor din proprie inițiativă, ci numai la îndemnul altora, că în timp ce își pregătește lecțiile are nevoie de o supraveghere riguroasă și permanentă, de dădăceală. Absența controlului și a supravegherii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și haos și care e tot farmecul pe care îl purtăm, ajungem rapid într-o explozie de Lumină. Și-atunci ne întoarcem la îndemnurile anticilor de a ne cunoaște, pentru că ceea ce căutăm este în noi. Cum spunea rabinul Bunam, în relatările lui Heinrich Zimmer și Mircea Eliade: "există ceva care nu e de găsit nicăieri în lume, nici chiar lîngă cel Drept și Sfînt (Zaddik), dar totuși există un loc unde lucrul acela poate fi găsit". În noi, desigur. Dar odată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dorința omului sau la dorința divinității,la șamani la Mahomed și Dante. Autorul clasifică riguros trei tipuri distincte : Experiențe în Afara Corpului (EAC), Experiențe la Limita Morții (ELM) și Stări Modificate ale Conștiinței (SMC). Apoi trece la analiza diferitelor experiențe, după relatări și texte de primă mînă, aparținînd mai multor religii, culturi sau tradiții. Cartea, destul de accesibilă, este prima publicată în America. Autorul vehiculează teoria spațiilor n-dimensionale, extrasenzoriale, ajungînd și la teoria relativității și la conceptul de "continuum spațio-temporal", ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Renania nu aveau cunoștință de ele, căci episodul de la Massada fusese transmis doar în greacă, în Războiul evreilor, de către istoricul și comandantul militar evreu roman Flavius Josephus și citit de evrei în versiunea originală abia în secolul al XVI-lea. Relatarea lui Josephus este, desigur, parțial cunoscută, printr-o traducere-adaptare ebraică, Sefer Yossipon, începând din secolul al X-lea. Însă în această versiune evreii asediați nu se sinucid, ci mai degrabă luptă până la moarte. Cât despre sinuciderea colectivă de la Iotapata, survenită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză a tragediei. Martirii ar fi murit în puritate și și-ar fi oferit în mod spontan copiii. Aici faptul că evreii din Mainz și-au îndreptat armele împotriva dușmanilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a doua în sânul unui grup religios a cărui viziune despre lume rămânea străină de orice istoricism. Istoria poporului evreu se limitează astfel, pentru mult timp, la povestirile religioase despre persecuții și martiri. Discursul și scrierile despre suferință joacă rolul relatării istorice 19. Este foarte instructiv, în această privință, să observăm cum cultul morților, reapărut când s-a impus datoria de amintire a genocidului, la aproximativ două decenii după eveniment, a reluat cutume vechi, inclusiv în sânul comunităților iudaice secularizate. Slujba
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trăiască devenind creștini 26. Materialul din care s-a inspirat cronicarul pentru a descrie situația de la Tulczyn din 1648 provenea din trei cronici ebraice contemporane publicate înainte de a sa27. Uneori copie conținutul acestora, alteori le parafrazează, dacă nu transpune în relatarea despre Tulczyn evenimente care se produseseră în alte părți. Cititorii cronicilor nu erau interesați atât de relația istorică, cât de cea între masacre și martirologiu. Iar ceea ce reiese din lectură este anihilarea evreilor de către creștinii mârșavi. Toate victimele evreiești ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Yerushalmi a ilustrat pe larg, sprijinindu-se pe exemple, interesul mediocru al lumii evreiești, timp de secole, pentru istoria așa cum o înțelegem noi. O nouă și interesantă ilustrare a acestui fapt o găsim în acest decalaj dintre realitatea istorică și relatarea cronicarilor. Un decalaj care a făcut posibilă dominația pe termen lung a discursului de suferință asupra memoriei evreiești. Hannover își concepuse relatarea martiriului colectiv de la Tulczyn combinând relatări făcute de alții și motive martirologice evreiești. Puțini evrei din Polonia și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]