6,715 matches
-
istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost de durată îndelungată, fiind frecventă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex Brăescu descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului al XX-lea, ca fiind "localuri infecte mizerabile". Aceasta constituia atunci prelungirea unei tradiții seculare. Nu s-au analizat până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
filozofie pragmatică, mai îngăduitoare cu eternul uman, au fost și sunt necesare acestei profesii. Aceste calități erau învățate în sala de disecție, la studiul formelor anatomice, la cursurile clare, precise, impecabile din punct de vedere didactic, la examenele și colocviile riguroase. Personajul principal al "perioadei de anatomie" (care era aproape un "stil de viață") era profesorul Nubert. Sobru, sever, masiv, putând apărea când nu te așteptai în sălile de disecție, unde se interesa uneori de o problemă, completând răspunsul cu observații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-i urmărești cu atenție pe asistenții profesorului, doctorii Purice, Vasilescu, G. Timoșca, Miki Rusu, ultimii doi deveniți, și ei, peste decenii, profesori ai Facultății de Medicină. Anii au trecut. Astăzi Nubert este o amintire, un portret clasic al anatomistului erudit, riguros, tenace, laborios, foarte exigent, dar oarecum umbrit de gloria unor predecesori ca Fr. Rainer și Grigore T. Popa. Adevărul este că Ion Nubert a fost un eminent slujitor al anatomiei (un "ancilla anatomiae", cum spuneau medievalii), identificându-se, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
păcate, în anii imediat postdecembriști, animați de un alt fel de demagogie decât cea anterioară. A gestionat asistența studenților, o categorie socială și universitară, aflată, în epocă, în plină sărăcie, a asigurat funcționarea secundariatului clinic (actualul "rezidențiat"), selectarea prin concursuri riguroase a studenților mediciniști, buna funcționare a clinicilor universitare, asistența medico-sanitară a studenților și alte acțiuni care, în ansamblu, s-au dovedit salutare pentru învățământul medical autohton. Dr. Lorica Gavriliță (1927-2003) provenea dintr-o familie modestă; a absolvit liceul în orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca obiect colec ționarea și studierea cărților poștale ilustrate, cu atât mai valoroase, cu cât sunt mai vechi. Unora li se va părea frivolă această îndeletnicire, perfect încadrabilă categoriei hobby urilor, dar nu este așa. Cartofilia presupune stăpânirea unor tehnici riguroase de cercetare, iar acestea trebuie învățate. Mai presupune cunoștințe temeinice de istorie, de istoria artei, de istoria formelor de civilizație, de sociologie și, bineînțeles, de filatelie. Când am spus mai înainte că sunt pasionante articolele de cartofilie ale lui Valeriu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a lui Machiavelli. Este una noutățile pe care profesorul Connell le aduce în domeniul arhivisticii epistolare legate de activitatea lui Machiavelli. El ridică apoi și o altă problemă care vizează nu atât copiile scrisorii, cât conținutul acesteia. În urma unor analize riguroase privind documentele din anii 1512-1513, Connell susține că oamenii de știință moderni, "fermecați" poate de frumosul stil epistolar machiavellian și, totodată, stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic, au fost tentați să redimensioneze și să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
considera că acest fapt a avut loc ca urmare a publicării mai multor documente ce păreau să acrediteze această variantă 55. Pentru a exemplifică o inexactitate datorată unei neînțelegeri pe scară largă existența în cronologia popularei și, pentru multe aspecte, riguroasei ediții Einaudi a Îl Principe realizată de Giorgio Inglese, aici apare informația că Machiavelli, după ce a fost eliberat din închisoare în luna martie a anului 1513, a fost "exilat la Albergaccio, situat în Sant'Andrea din Percussina", iar întoarcerea să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1969). S-a observat adesea că în timpul Renașterii a apărut în Europa o nouă abordare a istoriei care a subliniat fragilitatea memoriei omenirii (Mommsen, 1959b; Weiss, 1969). Istoricul a încercat să compenseze această fragilitate printr-o abordare mai prudentă și riguroasă a surselor sale (Burke, 1969; Cochrane, 1981; Fryde, 1983, pp. 3-31; Kelley 1998, pp. 130-161; Fubini, 2003; Fasolt, 2004, pp. 16-25; Connell, 2011). Schimbările modului de a scrie istoria la începutul Renașterii au fost adesea asociate cu schimbarea înțelegerii timpului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a trebuit să fie scurtata, devenind biografia tatălui lui Alfonso, Gesta Ferdinandi regis aragonum [Istoria lui Ferdinand, rege al aragonezilor], compusă în 1445-1446. Acesta a fost singura lucrare a lui Valla de istorie narativa. Deși ea se ridică la standardul riguros stabilit pentru adevărul istoric, însoțită de o înclinație de a spune adevărul despre putere -, "încă de atunci", după cum scrie un istoric modern "Ferdinando, de fapt, ațipea în timpul intervențiilor ambasadorilor și încă de atunci el folosea mijloace extraordinare pentru a provoca
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Capolavori da scoprire. La collezione Borromeo, (ed.) M. Natale, Milano, Skira Editore, 2006, pp. 221-231. 86 J. Pierpont Morgan Library, New York, MĂ, 3965.1-2. Sunt catalogate în mod eronat ca aparținând lui Niccolò Michelozzi, în timp ce pentru a fi mult mai riguroși putem vorbi de două scrisori emise de Dieci di Balìa, scrise de di Luca Fabiani, unde apare semnătură Michelozzi. Îi sunt îndatorat lui Mark Youssim pentru semnalarea acestui fapt. 87 Simonetta, Lettere, cît., pp. 291-301. 88 A se vedea, de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și timp de două decenii nimeni nu s-a mai gândit la o asemenea posibilă sistematizare, de tip dicționar, până în 1994, când Săluc Horvat a oferit un Dicționar cronologic: Mihai Eminescu. De data aceasta elaborarea s-a dovedit a fi riguroasă, obiectivă și cu ambiții de exhaustivitate. Încurajările și elogiile aduse în presa literară a acelui moment l-au determinat pe autorul băimărean să-și revadă lucrarea, să o completeze cu multe alte date de interes major, adiacente, publicând, după încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
referă pe larg la necesitatea unei bibliografii complete Eminescu; abordează diverse aspecte ale circuitului universal al operei eminesciene, utilizând statistici și practicând modelul unor dări de seamă etc., chestiuni în general cunoscute, meritul său fiind acela al popularizării metodice și riguroase a tuturor acestor aspecte. De interes sunt interviurile pe care le ia unor traducători ai poetului: în limba cehă (Wilem Zavada), în armeană (Gurghen Borian), precum și lui Edgar Papu, referitor tot la condiția universalității lui Eminescu. Din păcate însă, autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ușor excesivă, dar astfel se face clară dovada că discursul gazetăresc eminescian are valențe poetice și așa cum tehnicienii prozodiei au urmărit îndeaproape toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel identifică și urmărește utilizarea figurilor specifice retoricii, într-o demonstrație riguroasă de ordin stilistic ce vine să confirme evoluția literară a demersului gazetăresc eminescian. Este interesant de urmărit, din această perspectivă, bunăoară, pamfletul ori satira, care dincolo de avizul tematic, de subiectul abordării, se desăvârșește prin procedee retorice rafinate, pe care Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
formulează ca obiectiv esențial dezvoltarea integrală a personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul acestuia o seamă de Expresii celebre, cu care operează în speță gazetarul. Acestora li se adaugă o selecție riguroasă de Proverbe românești (unele luate din manuscrise), ordonate tematic (Văduva, Vremea, Gust etc.) dimpreună cu locuțiuni diverse, zicale și cimilituri. În privința stilului, se precizează:"claritatea de stil corespunde clarității în idei. Stilul său e un stil sugestiv, care e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Într-un fel de preambul al cărții, autorul ne avertizează asupra cadrului istoric din prima jumătate de secol din istoria națională, cu consecințe majore pentru viitorul națiunii, lăsându-ne să înțelegem că nu avem de a face cu o autobiografie riguroasă, realizată de seismograful memoriei, ci cu o "radiografie", ca spațiu și timp determinat, a unor "zile trăite", la care povestitorul a participat direct sau a fost doar martor. Evident, nu puteau lipsi unele amintiri strict personale mai puțin cunoscute din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În care am fost solicitat pentru o emisiune În această direcție, am ezitat, nu pentru că n’aș fi avut nimic de spus, cât pentru mijlocul de a o face. Am oscilat Între extrema sentimentală, popularizatoare, la Îndemâna/Înțelegerea oricui și cea riguroasă, rațională, aproape de neînțeles. Și am ales altceva: nu popularizarea, propaganda și nici rigoarea. Ci, pentru că decizia privind viitorul mediului aparține opiniei publice, care trebuie să fie În cunoștință de cauză, am ales mediatizarea unor cercetări ori concepții, unele dintre ele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din lucrările elaborate pe bază experimentală ofereau astfel de teze. Experimentele inițiate atunci au perfecționat tehnica de cercetare în domeniul pedagogiei, care rămăsese mult în urma altor științe. Experimentul se completa cu metoda statistică, cu metoda anchetelor și cu o mai riguroasă utilizare a observației. Inițial, pedagogia experimentală s-a orientat, mai ales, spre cercetarea, prin metoda experimentală, a copilului. Această orientare era într-un fel o continuare a acelei pedagogii care reducea legile educației la legile dezvoltării vieții psihice a copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în pedagogie și a unei pedagogii experimentale. "Pedagogia veche" afirma el "cu toate că în amănunt are și părți bune, trebuie cu totul înlăturată, pentru că are un păcat mare: ea este rezultatul ideilor preconcepute; ea operează cu afirmații necontrolate, ea confundă demonstrațiile riguroase cu citațiile literare, ea dezleagă problemele cele mai grele invocîndu-l pe Quintilian și Bossuet, ea înlocuiește faptele cu discursuri și nu s-ar putea caracteriza mai bine decît cu titlul de "Vorbărie"" (2, p. 1). Critica era, cum se vede
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
medici, pedagogi, psihologi, membri ai corpului didactic. Rezultatul aprecia Tăbăcaru ar fi fost mult mai fructuos decît acela al unei discuții pe tema conținutului învățămîntului primar (32, pp. 72-77). Ideea unor astfel de cercetări, care să permită măsurări cît mai riguroase ale unor aspecte ale educației, l-a urmărit pe Tăbăcaru toată viața. În perioada 1908-1910 a apărut la București, sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru (Gr. Tăbăcaru fiind unul dintre redactori), revista Pedagogia experimentală, cu subtitlul Revistă pentru didactica și organizarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi învățat de altcineva (studiul individual learning înlocuiește predarea teaching); fiecare progresează în ritm propriu, fără a mai fi reținut sau grăbit ca în sistemul instruirii pe clase; programul de lucru se adaptează înclinațiilor și aptitudinilor elevului; se asigură o riguroasă evidență a situației la învățătură a elevului, obținîndu-se date nu atît asupra volumului de cunoștințe, cît a capacității intelectuale a elevului. După cum a putut rezulta din această succintă descriere, sistemul de instruire Dalton Plan prezintă numeroase deficiențe, pentru care a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să hotărască asupra posibilității de continuare a studiilor. Prin noua organizare, școala secundară dobîndea și mai mult caracterul unei școli destinate elitelor: se reducea numărul elevilor, iar prin examene de sfîrșit de an și prin bacalaureat se făcea o selecție riguroasă a celor ce intrau în învățămîntul superior. Împotriva legii din 1928 au fost formulate numeroase critici, mai ales pentru ponderea redusă a matematicii și științelor naturii, precum și pentru renunțarea la secții, care permiteau aprofundarea acelor discipline pentru care elevii aveau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
omul de cultură Petre Andrei spera în posibilitatea lărgirii ariei de recrutare a viitoarei "elite". Decretul-lege prevedea organizarea unor licee model, în fiecare din cele zece unități administrativ-teritoriale (în care era împărțită țara atunci), cu elevi bursieri, selecționați, printr-un riguros examen, din cei mai buni absolvenți ai școlilor primare. Intenția era lăudabilă, dar nerealistă, condițiile social-politice din acea perioadă nu îngăduiau o selecție obiectivă a celor mai capabili copii din straturile nefavorizate ale societății, precum și întreținerea lor gratuită în școli
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fundamentale ale pedagogiei și, pe această bază, o "sistematică a științei pedagogice". Constituindu-se ca o reacție față de "pedagogia filosofică", "Cercul de studii" a combătut orice amestec al filosofiei în cercetarea fenomenului educației. Dar, dincolo de metodele de cercetare, oricît de riguroase ar fi, există anumite principii filosofice materialiste sau idealiste, mărturisite sau nemărturisite pe baza cărora datele obținute sînt interpretate. Fără o viziune filosofică unitară, cercetările experimentale rămîn fragmentare, incapabile să se sintetizeze. Criticînd, așadar, pedagogia filosofică (și pe bună dreptate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rezultă cea de-a treia dimensiune "realitatea socială". Dat fiind rolul pe care îl atribuie "realității microscopice" de principiu activ al devenirii și perfecționării vieții sociale (20, p. 17) -, Moreno a căutat să ofere o modalitate de măsurare cît mai riguroasă a microproceselor sociale. Așa s-a ajuns la sociometrie. Deși termenul a fost utilizat încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (20, p. 5), J. L. Moreno este considerat drept părintele sociometriei în accepțiunea de știință a măsurătorilor sociale (socius
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
anumit conținut și tehnici de instruire corespunzătoare unei astfel de învățări. În ceea ce privește conținutul învățămîntului în condițiile renunțării la idealul enciclopedic al școlii tradiționale se va realiza un anume echilibru între disciplinele științifice, tehnice, umanist-artistice și activitatea practică, precum și o mai riguroasă selectare și ordonare a cunoștințelor, adecvate în mai mare măsură unui învățămînt de masă, pe de o parte, și unuia cu caracter formativ, pe de altă parte. În acest sens, se tinde spre o relație mai elaborată între ceea ce trebuie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]