4,830 matches
-
de pe acum trei astfel de exemple, de scriitori-politologi, de urmărit și în viitor. Am dori chiar să atragem atenția asupra lor. Cel mai bătăios și mai constructiv în același timp, cu o solidă cultură politologică și stil sec, percutant, este romancierul (până în 1989) Stelian Tănase. Și-a publicat, între altele, recent, romanul Playback (1995), interzis de cenzura ceaușistă, dar preferăm deocamdată să-l evocăm în postura de remarcabil analist politic și animator (editor în sensul anglo-saxon) al revistei de pionierat, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Mai întâi, a eșuat complet încercarea de a încadra scriitorii adevărați în posturi de atașați culturali. Sistemul i-a respins repede și cu brutalitate. Erau corpuri străine, total neasimilabile. Ne amintim, între multe altele, de o îndurerată scrisoare deschisă a romancierului Gh. Schwartz. Și ne mirăm încă de tenacitatea și longevitatea în post a Gretei Tartler, de o competență evidentă, care s-a menținut într-o misiune ceva mai lungă la Viena. Intervine apoi, pe lângă eterna incompetență, eliminarea, sub diferite forme
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
uitat, de a reînnoi ceea ce pare învechit și de a reîncepe ceea ce pare dispărut, pentru ca România de mâine să fie și Firea și Țara dintotdeauna”. Schița de tipologie metafizică a poporului român este o ipoteză de lucru originală. De altfel, romancierul s-a impus atenției comentatorilor și recenzenților săi din presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca eseist, romancier și poet, A. caută, cu febrilitate s-ar spune, să scoată în evidență modul specific de existență românesc, înscriindu-se pe linia teoretică trasată de la Lucian Blaga și C. Rădulescu-Motru până la Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. SCRIERI: Le Paresseux, Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
a căror zbatere o urmărește cu o simpatie ce nu coboară niciodată în lacrimogen. Prin nuvelele sale, a adus un spor de calitate prozei realiste din primele două decenii ale secolului al XX-lea. D. a fost și un harnic romancier. Tinerețea Casandrei (1913), Păcatul rabinului (1920), Orașul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieți zdrobite (1926), Monahul Damian (1928) încearcă să realizeze o frescă de tip realist a societății. Mediile sunt diverse și variate, de la politicieni și industriași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
a tinerilor ce dovedesc maturitate și implicare în eforturile lor de a edita revistele oficiale, cât mai ales inițiativa unora de a publica reviste pe cont propriu, adesea sub impactul literar al unor scriitori contestați de profesori. La Fălticeni, viitorul romancier Mihail Șerban debutează în 1929 cu schița " Prima dragoste" în revista șapirografiată a Liceului Nicu Gane, intitulată Zori de zi. Trei ani mai târziu, Horia Lovinescu publică prima creație în versuri, în revista Ion Dragoslav de la același liceu. Cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de frumos? Sau ce ar mai fi cărțile nonconformistei belgiene Amélie Nothomb, fără pălăriile ei negre spectaculoase, fără aerele de Morticia Adams sau declarațiile ei sfredelitoare? Exemple sunt nenumărate, inclusiv de sens opus: cînd Michel Houellebecq, probabil cel mai dotat romancier francez al ultimelor decenii, a început să deranjeze vizual și nu numai, prin diversele emisiuni în care apărea, nefiind cîtuși de puțin frumos, carismatic sau "corect politic", a fost imediat tras pe linie moartă din peisajul audio-vizual, editura sa construind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
editorial, revistei "Le Nouvel Observateur". Pentru că, poate mai mult ca oriunde altundeva, preferințele de lectură ale francezilor sunt un adevărat indicator socio-economic, cel puțin european, și dau măsura unor dominante ale imaginarului colectiv, definitorii pentru epoca noastră. Prin urmare, acest romancier discret, amator de jazz și de plimbări, de la care multă lumea așteaptă un Nobel, a publicat o trilogie inițiatică ce face furori în Japonia, încă de la publicare, în 2009, primul tiraj fiind epuizat în ziua lansării pe piață, lăsînd mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă (aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care stilul romancierului, altfel matur și îndelung exersat, suferă o palpabilă transformare ce urmărește în profunzime procesul reconcilierii genealogice. Lindon se lasă îmbrăcat de un stil pueril, cu naivități voluntare și sintaxă adesea aproximativă, cu formule atît de evident stîngace, încît patina regresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sexuală, dorința de a deveni scriitor și își reglează conturile cu familia. Scăpat cu bine și de sida (care i-a ucis pe mulți din anturajul său, începînd cu Foucault însuși) și de dependența de droguri și de tinerețea dezastruoasă, romancierul înțelege că, de-a lungul drumului, cineva îți dă viața, cineva îți salvează viața, nu neapărat aceeași persoană, dar cu aceeași dragoste. Ceea ce face ca tulburătoare scrisoare postumă pe care Jérôme Lindon i-a lăsat-o fiului său să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai visează colonial, în schimb un nou exotism (după cel japonez, dominant în sec.XIX) și-a făcut apariția în paginile de ficțiune. Printre cei care au simțit cel mai bine și mai repede noua orientare se numără și flamboiantul romancier Patrick Grainville, care semnează al 35-lea volum al său, intitulat Le corps immense du président Mao/Imensul trup al președintelui Mao (Seuil, 2011), text care a determinat Academia franceză să-i acorde, de curînd, substanțialul premiu bianual Paul Morand
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în frază cu totul aparte, care fac din Grainville, probabil, cel mai surprinzător stilist contemporan al literelor franceze. Nu ușor de digerat, dar cît de reconfortant în peisajul atît de searbăd al banalității literare curente! Dincolo de talentul firesc pentru orice romancier autentic capacitatea de a crea povești și personaje remarcabile -, Grainville posedă în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în penumbra unui templu valdez. Histoire d'Oh În 2012, jurații Premiului Interallié, în frunte cu Jean-Marie Rouard, au făcut o excepție de la regula care vrea ca această dis tincție să revină unui jurnalist, și au făcut asta pentru un romancier prolific și popular, deși o figură atipică în peisajul literelor franceze, Philippe Djian, autorul lui Oh. Scriitorul s-a născut la Paris, într-o familie burgheză armeană, a studiat literele, apoi a călătorit prin lume, a scris reportaje și cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai știu să fie tinerii condeieri de azi, nu au îndrăznit să se abordeze. Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de ani și ani, melodia unui trecut dureros. În toamna lui 2012, după ce fiecare dintre ei a publicat cîte un volum magnific, jurnalistul și criticul literar Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
știam eram cititor de romane, dar nu eram deloc sigur că voi găsi maniera de a le scrie. Pînă în ziua în care, după ce s-au adunat o mulțime de pagini, am decis să-mi pun dorința de a deveni romancier la încercare. A fost, de altfel, brutală, pentru că Greenwich a fost refuzat de mai mulți editori, între care și cel al lui Patrick, Gallimard. Jérôme Lindon a fost singurul care a acceptat să-mi publice romanul la vremea aceea. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
stadiul de scriitor. În vreme ce dvs. ați studiat sociologia și ați avut diferite slujbe. J. Echenoz Munceam, într-adevăr, pentru a mă întreține, puțin în presă, puțin în sectorul medico-social, dar în taină, hrăneam așteptarea exclusivă și visătoare de a deveni romancier. Am testat o mulțime de forme diferite, nu înțelesesem încă faptul că un text trebuie lucrat, lucrat fără încetare. Jean Echenoz, care din cărțile lui Modiano v-au marcat cel mai mult? J. Echenoz Dora Bruder și Un pedigree, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intime, apărut recent la editura pariziană Robert Laffont (2012), în colecția "Bouquins" coordonată de Jean-Luc Barré, unul din cei mai avizați biografi ai scriitorului, ce reunește peste 860 de scrisori (dintre care o sută inedite), prezentate și adnotate de nora romancierului, Caroline Mauriac. Paradoxal, poate, grăbiții noștri contemporani, care nu se mai dedau unor practici revolute cum ar fi redactarea de scrisori sau jurnale, au dezvoltat în contrapartidă o rară apetență pentru acest gen de pătrundere în intimitatea unei personalități. Parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consideră elemente formatoare definitorii. Scrisorile lui Mauriac debutează la 13 ani, în 1898, și se opresc în iulie 1970, puțin înainte de moartea sa. Îl descoperim astfel pe cel care a fost privit nu doar ca un mare poet, dramaturg și romancier catolic, sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
admirația lor, ca unui guru puternic și înspăimîntător totodată. Iar acesta, ușor rătăcit în omagii, se întrece în a-i gratula cu elogii similare, așa încît Nimier, Huguenin sau Sollers se vor trezi pe rînd ridicați la rangul de "singurul romancier al generației sale"! Celui din urmă, cu care a păstrat o relație apropiată pînă la sfîrșitul vieții, îi scria în 1968: "... de fapt, trebuie să știi să descifrezi spațiile dintre cuvinte. Noi ceilalți eram instalați într-un anume limbaj conven
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în logica argumentației propusă de acesta. Să ne amintim că în 1897, cînd Mallarmé compunea faimosul său text, lumea spiritului era cutremurată de "revelația" nietzscheană a morții lui Dumnezeu. Întreg secolul al XIX-lea a fost marcat de înverșunarea filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mă aștept"? (C) Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy La o primă vedere, e greu de găsit două personalități, două stiluri și două opere mai diferite decît cea a gînditorului român de expresie franceză Emil Cioran și cea a romancierului canadian franco fon Maxime Roussy. Și totuși... autoficțiunea și problemele identitare concepte dense și fecunde, la intersecția dintre singular și colectiv, conștient și subconștient pun în joc noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei societăți funcționale. Satira e atît de îngroșată, caricatura atît de evidentă, încît niciun cititor avizat nu poate fi dus în eroare ; amărăciunea se ițește pe după grotescul adoptat de acest romancier, care ajunge să creeze dubluri ale sale, pentru a exprima lucruri inexprimabile altfel, din cauza cenzurii discrete, dar prezente și subtil perverse a cotidianului nostru. De la eroul de roman la entorsele aduse pactului autobio grafic al lui Cioran care nu scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-se pe sine în mai multe ipostaze - narator, personaj, dar și critic al celor relatate -, autorul vădește o bună cunoaștere a naturii omului, ca și a tehnicilor moderne de manipulare: genetică, temporală, spațială sau imagistică. El probează, astfel, virtuți de romancier original, capabil să dea dimensiuni insolite literaturii SF. Ca editor, S. s-a remarcat prin inițierea unor colecții și serii („Romanul contemporan”, „Eseu”, „Memoria”, „Historia”), în care au apărut cărți de ținută, semnate, între alții, de Barbu Cioculescu, Mircea Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
în România literară (1932) - trăiesc în orașul concret cu baruri, teatre, cinematografe și cafenele, cu case de mode și bazinuri de înot ă...î; tinerimea își concretizează sentimentalitatea nu în Romeo și Julieta ci în Ramon Novarro și Greta Garbo." Romancierul trebuie, în consecință, să îmbrace smokingul și costumul de baie, să frecventeze ringul și barul etc. Cartea nunții e, după opinia autorului, "un roman liric, la modul grec, luând ca model Daphnis și Chloe de Longos, Schematism psihologic, descripție de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]