4,832 matches
-
imediat compensații teritoriale și a amenințat cu acțiuni militare. În toată grecia au existat demonstrații ale civililor care cereau guvernului să declare război Bulgariei. Intervenția guvernului britanic a contribuit la calmarea spiritelor. Poziția Serbiei era similară cu cea a Greciei. Sârbii au cerut compensații teritoriale considerabile de-a lungul întregii frontiere vestice a Bulgariei. Refuzați de Bulgaria, dar asigurați de susținerea Austro-Ungariei, regele Milan I a declarat război Bulgariei la 14 noiembrie 1885, război în care sârbii au fost învinși. din
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
cu cea a Greciei. Sârbii au cerut compensații teritoriale considerabile de-a lungul întregii frontiere vestice a Bulgariei. Refuzați de Bulgaria, dar asigurați de susținerea Austro-Ungariei, regele Milan I a declarat război Bulgariei la 14 noiembrie 1885, război în care sârbii au fost învinși. din februarie 1886 a cimentat recunoașterea internațională a unirii.
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
fost format pe teritoriile pe care Imperiul Otoman le-a cucerit de la Regatul medieval al Ungariei și Despotatul Serbiei. Capitala provinciei a fost orașul Budin (Buda). Populația provinciei a fost foarte diversă din punct de vederre etnic și religios: unguri, sârbi, croați, slovaci alte etnii (evrei, romi), creștini (majoritari) și musulmani de diferite etnii (care trăiau în special în orașe). În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a reușit să cucerească „linia de fortărețe” (végvár) a Regatului Ungariei, principala structură defensivă
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
a fost un atac terorist comis de albanezii kosovari la data de 16 februarie 2001 asupra unui autobuz care transporta civili într-o zonă populată de sârbi în apropiere de orașul Podujevo din Kosovo. Doisprezece civili sârbi care se aflau în drum spre mănăstirea Gračanica au murit iar alte patruzeci rănite. Gračanica este un oraș locuit majoritar de sârbi, situat în apropierea Priștinei, o zonă locuită majoritar
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
a fost un atac terorist comis de albanezii kosovari la data de 16 februarie 2001 asupra unui autobuz care transporta civili într-o zonă populată de sârbi în apropiere de orașul Podujevo din Kosovo. Doisprezece civili sârbi care se aflau în drum spre mănăstirea Gračanica au murit iar alte patruzeci rănite. Gračanica este un oraș locuit majoritar de sârbi, situat în apropierea Priștinei, o zonă locuită majoritar de albanezi. După sfârșitul Războiului din Kosovo în 1999, a
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
care transporta civili într-o zonă populată de sârbi în apropiere de orașul Podujevo din Kosovo. Doisprezece civili sârbi care se aflau în drum spre mănăstirea Gračanica au murit iar alte patruzeci rănite. Gračanica este un oraș locuit majoritar de sârbi, situat în apropierea Priștinei, o zonă locuită majoritar de albanezi. După sfârșitul Războiului din Kosovo în 1999, a devenit o enclavă sârbă în teritoriul controlat de albanezi. Relațiile dintre cele două comunități etnice erau încordate iar ocazional existau violențe. Pe
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
majoritar de albanezi. După sfârșitul Războiului din Kosovo în 1999, a devenit o enclavă sârbă în teritoriul controlat de albanezi. Relațiile dintre cele două comunități etnice erau încordate iar ocazional existau violențe. Pe 16 februarie 2001, un autobuz care transporta sârbi către Gračanica cu scopul de a comemora morții din familii pe teritoriul controlat de albanezi a fost distrus de o bombă plasată pe șosea în apropiere de Podujevo. Alături de alte patru autobuze, au fost asigurate de transportoarele blindate din partea trupelor
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din Lugoj. Ajunge, în același an, în Timișoara, în tabăra luptătorului revoluționar Lajos Kossuth, trăind
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
1976. Cheltuielile de productie s-au ridicat la 5.189.000 lei. După cum este scris pe generic, filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Productie Cinematografică „București”, cu sprijinul Consiliului Popular Județean Maramureș și al locuitorilor din Budești, Călinești, Sîrbi, Sat Șugatag, Hoteni, Mara, Desești și Satulung. Consilier istoric al acestui film a fost profesorul Dumitru Almaș (1908-1995); printre colaboratori s-au aflat și prof. Ion Nădișan, ing. Petre Opriș, Ion Tamas și Petre Paul. Filmările au fost realizate în
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Bahaeddin Sakir în 1906. Organizația își luase ca model pe revoluționarii italieni Carbonari. CUP a constituit o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
să o părăsească și să căsătorească cu o femeie mai tânără. Ea se duce la gară și se sinucide, sărind în fața unui tren. Vronski este devastat emoțional de moartea ei și se oferă voluntar pentru o "misiune sinucigașă" în războiul sârbilor împotriva turcilor. În timp ce călătorește pentru a se alătura regimentului său, el se întâlnește cu Konstantin Levin, care se căsătorise cu fosta iubită a lui Vronski, prințesa "Kitty" Șcerbațki. Levin încearcă să-l convingă pe Vronski de valoarea vieții. Cu toate
Anna Karenina (film din 1985) () [Corola-website/Science/325527_a_326856]
-
a fost aruncat în Bosfor. Rusia avea cea mai favorabilă poziție față de greci. Imperiul Rus era singura mare putere ortodoxă și se considera protectoare (și potențial eliberatoare) a supușilor otomani din Balcani și Grecia, care erau în mod predominant ortodocși. Sârbii și bulgarii erau în plus membri ai marii familii slave. Aceste legături emoționale se împleteau cu interesele geostrategice ale Rusiei. Sprijinirea secesiunii statului grec, care ar fi devenit un aliat natural al Rusie, ar fi fost o cale de creștere
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Dalmatiei, Macedonia și Tesalia. Iar în hartă geografului anonim de la Ravena (sec. VII) Iliricul e indicat vag între Dalmatia, Panonia, Mesia și Macedonia, pe când varianta a doua a hărții lipsește indicația pt Macedonia și Iliricul este învecinat cu Dalmatia. Așezarea sârbilor și a croaților că oaspeți în imperiul Bizantin în 641, pe linia vechii despărțiri între Iliricul răsăritean și apusean fac că împăratul Heraclius a ceară pentru ei misionari apuseni nu pentru că Iliricul ar fi aparținut Romei, ci pentru că era mai
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
și apusean fac că împăratul Heraclius a ceară pentru ei misionari apuseni nu pentru că Iliricul ar fi aparținut Romei, ci pentru că era mai aproape și croații erau în partea apuseana a Iliricului. Totuși narentanii vor primi misionari greci, iar apoi sârbi vor ajunge în 867 în legătură cu Bizanțul pentru că se aflau în temă tesalonicului, iar croații vor fi suspusi romei în 881 pt că erau departe de centrele bizantine și mai aproape de cele latine.
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
peretele din metal adiacent, ceea ce a făcut ca praful de pușcă să explodeze. Casus belli pentru primul război mondial este asasinarea pe 28 iunie 1914 a arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un naționalist sârb din Bosnia. Austria atacă Serbia, iar Imperiul Rus începe mobilizarea trupelor sale în vederea apărării aliatului său Serbia. Acest lucru a dus la declararea războiului împotriva Rusiei de către Imperiul German în vederea sprijinirii aliatului său Austro-Ungaria. Foarte repede, după implicarea Franței, a
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
a fi instruiți. Inițial, erau favorizați copii greci și albanezi între vârsta de șapte la paisprezece ani alegând unul din cinci băieți, dar numărul lor putea fi modificat în funcție de necesarul de soldați. Sistemul de dări s-a extins și asupra sârbilor, bosniacilor și mai târziu se recrutau copii și din Ucraina și sudul Rusiei. Există mărturii scrise că mamele urmăreau zile la rând căruțele care le luau copii. În corpul ienicerilor s-au acceptat și persoane din afara devșirmeh-ului din timpul domniei
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros). Spre deosebire de cisme, pantofi, ghete, opincile sunt comune și femeilor și barbaților. Și alte popoare vecine, la costumul popular tradițional, poartă opinci, sârbii, bulgarii. Insă opincile purtate de români erau unice prin modul cum se confecționau. Așa numita “opincă românească” era diferită. Doar pe partea exterioară a opincii prezintă îngurzire (încrețire). Din acest motiv opinca apare asimetrică. În vara anului 1908, agenția pariziană
Opincă () [Corola-website/Science/325742_a_327071]
-
fâșii de teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
să o părăsească și să căsătorească cu o femeie mai tânără. Ea se duce la gară și se sinucide, sărind în fața unui tren. Vronski este devastat emoțional de moartea ei și se oferă voluntar pentru o "misiune sinucigașă" în războiul sârbilor împotriva turcilor. În timp ce călătorește pentru a se alătura regimentului său, el se întâlnește cu Konstantin Levin, care se căsătorise cu fosta iubită a lui Vronski, prințesa "Kitty" Șcerbațki. Levin încearcă să-l convingă pe Vronski de valoarea vieții. Cu toate
Anna Karenina (film din 1997) () [Corola-website/Science/325137_a_326466]
-
de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman. Sultanul înțelegea că, odată cu creșterea problemelor care măcinau imperiul, se apropia momentul în care monarhia avea să fie răsturnată
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
dintre aliați. Revoluția Sârbă sau "Serbia Revoluționară" este un termen folosit pentru prima oară de istoricul german Leopold von Ranke în cartea "Die Serbische Revolution" (1829) prin care se referă la revoluția națională și socială din 1804 - 1815, în timpul căreia sârbii au reușit să se emancipeze de sub dominația otomană și să fondeze un stat național suveran. După 1815, a urmat o perioadă de negocieri intense între sârbi și otomani, care a culminat cu fondarea Serbiei moderne . Dacă prima fază a revoluției
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
prin care se referă la revoluția națională și socială din 1804 - 1815, în timpul căreia sârbii au reușit să se emancipeze de sub dominația otomană și să fondeze un stat național suveran. După 1815, a urmat o perioadă de negocieri intense între sârbi și otomani, care a culminat cu fondarea Serbiei moderne . Dacă prima fază a revoluției (1804-1815) a fost în fapt un război de independență, cea de-a doua fază (1815-1833) a dus la recunoașterea oficială a suveranității Serbiei de către Înalta Poartă
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
A doua Revoltă Sârbă (1815) condusă de Miloš Obrenović și recunoașterea oficială a statului sârb de către Înalta Poartă (1815-1833). "Proclamația" din 1809 a lui Karađorđe Petrović făcută publică la Belgrad reprezintă cel mai important moment al revoluției. Acest document chema sârbii la unitate, sublinia importanța principiilor libertății religioase, respectării istoriei naționale și a statului de drept, principii pe care Imperiul Otoman nu putuse, sau nu dorise să le respecte, datorită caracterului musulman nonsecular. Proclamația mai cerea sârbilor să înceteze să mai
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
revoluției. Acest document chema sârbii la unitate, sublinia importanța principiilor libertății religioase, respectării istoriei naționale și a statului de drept, principii pe care Imperiul Otoman nu putuse, sau nu dorise să le respecte, datorită caracterului musulman nonsecular. Proclamația mai cerea sârbilor să înceteze să mai plătească taxe otomanilor, deoarece acestea erau în principal funcție de afilierea religioasă a contribuabililor. Rezultatul final al răscoalelor sârbilor a fost câștigarea suveranității. A fost fondat Principatul Serbiei, cu propriul parlament, guvern, cu propria constituție și casă
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]