4,981 matches
-
Iugoslavia și România. Afacerile interne iugoslave vor fi dominate mai ales de aceste chestiuni rămase nerezolvate. Conflictele cele mai importante din Iugoslavia aveau să fie cele dintre grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
general considerate drept o sursă de slăbiciune și de lipsă de loialitate, ceea ce de altfel erau adeseori forțate să devină. După cum am văzut, secolul al XIX-lea fusese martorul organizării unor mișcări naționale încununate de succes în rîndul grecilor, bulgarilor, sîrbilor, albanezilor, românilor și al populațiilor sud-slave din cadrul Imperiului Habsburgic. În timpul perioadei de renaștere națională, liderii din Balcani atacaseră permanent Imperiile Habsburgic și Otoman pentru pretinsa lor oprimare a minorităților naționale. Totuși, ambele imperii, nici unul dintre ele nefiind organizat conform principiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
îi cuprindea pe cehii din Austria și pe slovacii din Ungaria, alături de o minoritate germană compactă la granița de vest și de o populație ucraianeană la cea estică. Pe viitor, cehii vor urma în mare parte aceeași politică ca și sîrbii din Iugoslavia, creînd același tip de conflicte naționale în cadrul statului lor. Problemele naționale ale Iugoslaviei și României vor fi discutate amănunțit în secțiunile următoare. Este necesar să menționăm aici doar faptul că toate aceste state erau vulnerabile din punct de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pašić ca prim-ministru și-a stabilit reședința în insula Corfu. Conducătorii sîrbi se aflau într-o poziție extrem de precară. Armata fusese învinsă și nu aveau nici o asigurare din partea aliaților lor în privința viitorului. Termenii Tratatului de la Londra erau cunoscuți. Obiectivele sîrbilor rămăseseră în mare parte cele anterioare războiului. Pašić și majoritatea colaboratorilor lui urmăreau în primul rînd continuarea eforturilor în vederea realizării unității naționale. Scopul imediat era dobîndirea Bosniei-Herțegovina și a ieșirii la Adriatica. Ei doreau eventual să obțină teritoriile locuite de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rămăseseră în mare parte cele anterioare războiului. Pašić și majoritatea colaboratorilor lui urmăreau în primul rînd continuarea eforturilor în vederea realizării unității naționale. Scopul imediat era dobîndirea Bosniei-Herțegovina și a ieșirii la Adriatica. Ei doreau eventual să obțină teritoriile locuite de sîrbi aflate sub stăpînire habsburgică, în special Vojvodina. Serbia postbelică rămînea deci un stat ortodox centralizat, condus de dinastia Karagheorghevici. După cum am menționat, existase în trecut un oarecare entuziasm față de cooperarea sau chiar unirea cu alte popoare sud slave. Înainte de război
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca să recunoască Comitetul Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au format o coaliție, iar președintele lor a făcut următoarea declarație: Subsemnații deputați naționali, uniți în cadrul grupului parlamentar iugoslav, declară că, în baza principiului național și a drepturilor statului croat, cer unificarea tuturor ținuturilor Monarhiei locuite de sloveni, croați și sîrbi într-un organism politic unic și autonom, nedominat de către un popor străin și instituit pe principii democratice, sub sceptrul dinastiei habsburgic-lotharingiene, și că nu vor precupeți nici un efort în vederea împlinirii acestei cereri a poporului lor unit.1 În ciuda numeroaselor lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Belgrad. Și chestiunea macedoneană dădea semne de reactualizare. Deosebit de periculoasă s-a dovedit însă căderea în martie 1917 a regimului țarist. Guvernul rus fusese pînă atunci cel mai puternic susținător al Serbiei; fără acest patronaj al unei mari puteri, poziția sîrbilor în relațiile internaționale era extrem de mult afectată. Ținînd seama de aceste considerente, Pašić a intrat în martie în legătură cu Trumbić și a propus ca acesta și alți reprezentanți ai Comitetului Iugoslav să vină în insula Corfu. Trumbić și colegii lui au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stat iugoslav, care urma să fie o monarhie constituțională sub conducerea dinastiei Karagheorghevici. Constituția avea să fie elaborată de o adunare constituantă aleasă pe baza votului universal pentru bărbați. Dat fiind faptul că deciziile trebuiau luate prin majoritate de voturi, sîrbii, fiind mai numeroși, erau avantajați. Preambulul declarației stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea să fie elaborată de o adunare constituantă aleasă pe baza votului universal pentru bărbați. Dat fiind faptul că deciziile trebuiau luate prin majoritate de voturi, sîrbii, fiind mai numeroși, erau avantajați. Preambulul declarației stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste trei popoare; macedonenii, muntenegrenii, albanezii și musulmanii bosniaci nu erau tratați separat. Acest act
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sine. O soluție în cadrul comunității habsburgice nu mai era astfel o alternativă practică pentru nici o naționalitate. Într-o acțiune desfășurată paralel cu celelalte asociații naționale, în octombrie 1918 a fost format la Zagreb un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același timp, saborul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același timp, saborul croat a proclamat independența Croației, care a aderat apoi la uniunea creată de Consiliul Național. Acest grup a autorizat Comitetul Iugoslav să acționeze ca reprezentant al său în relațiile internaționale, conferind deci pentru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
membrii adunării Serbiei erau răspîndiți în toată țara. Ajunși în capitala sîrbească, reprezentanții Consiliului Național i-au prezentat regentului declarația oficială; la rîndul său, acesta a acceptat-o. Ziua de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-o. Ziua de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina. În noiembrie, o adunare națională ținută la Cetinje a proclamat detronarea lui Nicolae și unirea cu Serbia, evenimente similare avînd loc și în Vojvodina. Organizarea statului iugoslav
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era acum dominat de reprezentanții intereselor burgheziei sîrbești, din care făceau parte oameni de afaceri, negustori, birocrați, profesii liberale, militari și magistrați. În ciuda acestui fapt, el atrăgea încă voturile marii majorități a țăranilor sîrbi, din cauză că susținea ferm ideea națională a sîrbilor. În 1919, o facțiune a aripii stîngi s-a desprins de acest partid, formînd Partidul Democrat aflat sub conducerea lui Ljubomir Davidović și Svetozar Pribičević; aceștia jucaseră anterior un rol major în organizația politică a sîrbilor din monarhia habsburgică cunoscută
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ferm ideea națională a sîrbilor. În 1919, o facțiune a aripii stîngi s-a desprins de acest partid, formînd Partidul Democrat aflat sub conducerea lui Ljubomir Davidović și Svetozar Pribičević; aceștia jucaseră anterior un rol major în organizația politică a sîrbilor din monarhia habsburgică cunoscută și acum sub numele de prečani. Partidul acesta unea deci Serbia de fostele ținuturi habsburgice. Intrucît Partidul Radical și democrații sprijineau ideea unui guvern centralizat, aceste două formațiuni au putut coopera. În Croația, Coaliția Croato-Sîrbă a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
majorități a țăranilor croați. Atitudinea lui față de unirea cu Serbia este indicată de faptul că el a fost singurul membru al Consiliului Național care s-a opus acțiunilor ce au dus la unirea din decembrie 1918. Harta 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor În lunile care au urmat, Radić și Partidul Țărănesc și-au menținut poziția de opoziție îndîrjită. În februarie 1919 a avut loc la Zagreb o întrunire a partidului, în cadrul căreia a fost susținută ideea creării unei Republici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
autonomă a Croației era desigur sprijinit de cele două ramuri ale Partidului Croat al Drepturilor, care mai exista încă. Să menționăm că, deși nu era un partid pur croat, acesta accepta o organizare centralizată a statului. Exploatînd pozițiile antagoniste ale sîrbilor și croaților, slovenii și musulmanii bosniaci au reușit să-și întărească influența în sistemul politic. Interesele slovenilor continuau să fie reprezentate în primul rînd de Partidul Popular, aflat încă sub conducerea lui Korošec. Conservator, clerical și foarte oportunist, el a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
maghiară, pe baza votului universal pentru bărbați. Nu a existat nici un amestec al poliției, 65% din cei cu drept de vot prezentîndu-se la urne. Din cele 419 locuri ale adunării, 94 au fost obținute de democrații sîrbi, 89 de radicalii sîrbi, 58 de Partidul Comunist, 50 de Partidul Țărănesc Croat, 27 de partidele clericale slovene și croate, 24 de musulmanii bosniaci și 10 de social-democrați.3 Locurile rămase libere au fost ocupate de reprezentanții altor partide mai mici. Date fiind aceste
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Croat s-au întîlnit la Zagreb și au hotărît să boicoteze adunarea. Așa cum am văzut, Partidul Comunist fusese exclus printr-un vot al adunării înseși. Un sfert din reprezentanții aleși nu participau deci la lucrările acesteia. În aceste circumstanțe, centraliștii sîrbi aveau cale liberă, iar constituția, care a fost finalizată în iunie 1921, exprima clar interesele acestora. Chiar și în aceste condiții, guvernul a avut mari dificultăți în a asigura aprobarea ei. Pentru a se întruni majoritatea, a fost nevoie să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dădea asigurările cerute în privința libertăților civile, guvernul își rezerva posibilitatea de a limita exercitarea acestora dacă ele se dovedeau inconveniente. Alexandru a jurat să respecte constituția la 28 iunie 1921, în ziua aniversării bătăliei de la Kosovo, dată importantă în istoria sîrbilor. Noul stat iugoslav era organizat după un model asemănător cu acela al Serbiei antebelice. Puterea urma să fie centralizată la Belgrad și să rămînă în mare parte în mîinile liderilor politici sîrbi. Legea promulgată în aprilie 1922 privind administrația țării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a face parte din naționalitatea dominantă. Problema fundamentală a statului consta în aceea că, în ciuda speranțelor nutrite de unii intelectuali și lideri politici înainte de 1914, nu a luat naștere o naționalitate iugoslavă. În momentul acesta, echilibrul național aproximativ era următorul: sîrbii reprezentau 43 %, croații 23 %, slovenii 8,5 %, musulmanii bosniaci 6 %, slavii macedoneni 5 %, iar albanezii 3,6 %, restul de 14 % fiind format din minorități formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din minorități formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia nu s-au considerat niciodată ca alcătuind o națiune unică. Cea mai crîncenă luptă națională a fost aceea care a izbucnit între sîrbi și croați, și care avea să paralizeze statul. În perioada aceasta au devenit evidente piedicile aproape de netrecut aflate în calea unirii a două popoare cu origini istorice și religioase diferite. Pînă atunci, cea mai mare parte a croaților trăiseră sub
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mare parte a croaților trăiseră sub o administrație autonomă, avînd propria lor adunare și proprii lor lideri locali. Ei aparținuseră de Imperiul Habsburgic, care reprezenta o civilizație superioară față de aceea a Serbiei, fapt pe care ei îl repetau tot timpul sîrbilor. Obiecțiile lor față de stăpînirea habsburgică se refereau la numeroasele încercări atît ale Vienei cît și ale Budapestei de a anula independența care le rămăsese. După ce luptaseră efectiv vreme de secole pentru a dobîndi o administrație autonomă, nu aveau acum de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Majoritatea liderilor sîrbi erau profund nemulțumiți de obstrucția croaților. Ei se considerau eliberatorii slavilor de sud de sub ocupația străină, atît otomană cît și habsburgică; ideea aceasta făcea parte din mitologia lor națională. Acești liderii erau convinși totodată de faptul că sîrbii suferiseră mai mult decît celelalte naționalități în timpul războiului și doreau să fie recompensați cel puțin parțial pentru grelele lor pierderi. Ei erau ferm solidari în convingerile lor naționale și creștin-ortodoxe. Mulți dintre lideri erau extrem de neîncrezători față de croați din cauza credinței
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]