7,856 matches
-
Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce vedea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca o brichetă uriașă. Cea a lui Ripley aruncă o limbă de foc luminoasă în clipa în care răsuci robinetul încastrat în mâner. În jurul lui Vasquez care suda ușa de sol, tavan și de pereți se revărsa o ploaie de scântei. Detectorul lui Hudson se ambalase, dar nu atât cât inima lui Ripley. ― Au învățat lecția, făcu ea, simțind nevoia de a rupe tăcerea. O fi instinct, inteligență sau rodul unei analize colective, dar ăsta-i rezultatul. Au întrerupt curentul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să taie o gaură în conductă. Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți ale unei ieșiri dreptunghiulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întreba: ― Și gazul? Ea-și amintea că aruncătorul de flăcări al lui Vasquez se stinsese într-un moment critic. ― Merge, făcu omul, întorcându-și privirea. Apoi se aplecă și începu să taie prima bară. Peste Newt cădea o ploaie de scântei orbitoare. Acolo jos era foarte frig și apa-i ajungea iar până la brâu. Își mușcă buzele și își stăpâni lacrimile. Nu văzu apariția vâscoasă care ieșea tăcută din apă, chiar în spatele ei. Oricum, nu avea unde să se refugieze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea rău că nu avea o vizieră de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sfârâitoare. Pleoapele se deschiseră și se închiseră și capul tresări pe neașteptate, lovind puntea. Regulatoarele sale interne putuseră să întrerupă hemoragia fluidului vital și luptau pentru reducerea consecințelor rănilor sale grave. Pe marginea sfâșiată, niște încrustații albicioase erau parcurse de scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam. Aș fi dat orice pentru ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de scântei și culori. Adrenalina mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i se profila șapca gri la colțul străzii și sub ea fața transpirată, prinsă în mulțimea de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pacificului, Atlanticului sau bulevardului Magheru. Mecanica morții nu conținea nimic complicat, angrenajele ei funcționau liniar, într-o relație precisă de cauză-efect, fără pauzele și adâncimile psihologice pe care le căutau, de secole, scriitorii. Un fir prost izolat făcea un scurt-circuit, scânteia ardea mocnit, topea cauciucul, se propaga pe-o căptușeală de-aluminiu și poliuretan, ajungea la cablurile hidraulice și le secționa, apoi la circuitele pilotului automat, pe care le-ardea. Fără cabluri, avionul nu-și mai păstra direcția, fără pilot automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dată, rămâneam uluit. Cu trei sferturi de oră înainte de miezul nopții, în cotloanele strâmte și întunecate ale minții lui Bidileanu Ovidiu, avea loc o explozie lirică, un delir prozodic țâșnit din ciocnirea accidentală a cine știe căror neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca. La 23.45, programul se încheia și Ovidiu pierdea orice legătură cu omologul său din Antichitate, care probabil îi dicta versurile. Îl și zăream buimăcit, cu degetele uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazanele. Când a căzut blocul, din cauza presiunii, s-au făcut praf și țevi, și izolații: toată păcura s-a scurs în apă, a plutit dintr-o cameră într-alta. La un moment dat, s-a aprins. Poate a fost o scânteie, poate s-a frecat vreun cablu de vata de sticlă și-a luat foc, cine știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lada 1200, doar caroseria se mai păstrase din fabrica de la Krasnoiarsk. Aveau motoare preparate, de BMW Alpine, 4000 de centimetri cubi, turbo; făceau suta-n 4,8 secunde. Ca tipul din Pajura, care zbura cu Trabantul cu 120 lângă Casa Scânteii; ziceai că visezi, te-a depășit o glumă proastă. Îl recunoașteți și-acuma, dacă treceți seara pe-acolo: are un Hycomat 601 S, verde, cu schimbătorul în formă de manetă, lângă volan. Pe spate, sub marcă, scrie categoria, cu literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ½ cacao, nu ciclul cotidian), rufele albe și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica stârnea valuri de plăcere. Simțeai tensiunea căutării, urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i se zicea când OZN-ul, când aspirina cu găuri, și ruginise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre distribuitorii ambulanți de pe bulevarde, iar, după alții, către tunelele secrete ce duceau la pivnițele lui Scurtu. Mica literatură se deplasa cu viteză redusă prin toate colțurile orașului, oprind timpul și privirea în evantaie de culori și celuloză: Vaillant-urile, almanahurile „Scânteia“, vederile de epocă scrise pe spate cu cerneală roz, ghidurile montane, colecția ziarului „Curentul“ pe iulie-august 1940, Legendele Olimpului (repovestite de Alexandru Mitru), manualul micului grădinar, pozele sepia ale militarilor de la Oituz, cărămizile de „Omagii“, frânturi din colecția BPT, Rebarbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Istorie, prin stația de troleibuze. De vizavi, ne studia Mihai Viteazul, cu basca lui de Schtroumpf. Supraveghea circulația de pe cal, ca un polițist de beton. Sub el, lângă postament, câțiva tineri își aprindeau niște țigări, unul de la altul. Se simțea scânteia zincului și-a marijuanei. Ne-am strecurat printre oameni și troleibuze, în zgomotul binecunoscut al claxoanelor. Benzile erau pline, se mușca și din bordură, ca să mai câștigi spațiu. La orice oră din zi sau din noapte, Universitatea dospea de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămase pâna la integrarea în Uniunea Europeană, ca o bombă cu ceas. Șoferii înjurau în coloană, își foloseau mașinile ca pe niște arme, presând și înghiontindu-te. Oricând se putea urca o roată pe tine, așa, preventiv. Nu așteptai decât o scânteie, un pretext, explozia plutea în aer. Se lăsau geamurile sau se deschideau portierele, șoferii gesticulau între ei sau săreau la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afișate pe copertă, pentru fiecare stat în parte, în moneda națională. De țările socialiste, nu mai vorbesc: Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, URSS. La noi începuse o adevărată nebunie, îi făceau peste tot reclamă. Îl și tipăreau la Craiova sau la Casa Scânteii, scria uneori pe coperta patru: ILEXIM, habar n-aveam ce-nseamnă asta atunci, era un combinat tipografic.“ „Cum se-ntâmpla și cu mingiile alea tâmpite de fotbal: ARTEX. Cu haxagoane negre și-albe, umflate neuniform. Visul oricărui elev comunist!“ „Alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
enunțată constă în înlocuirea instituției media, cu organizarea sa specifică, cu o altă organizație, de obicei politică. Este cazul ziarelor din regimurile totalitare, care nu sunt emanația libertății de expresie, ci manifestări ideologice ale partidelor. Spre exemplu, în România comunistă, Scânteia era ziarul oficial al Partidului Comunist Român, dar era prezentat ca publicație jurnalistică. Un alt caz de înlocuire a scenei poate să apară și în forme mai democratizate. Astfel, în România au existat și încă mai există ziare și reviste
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
în discurs jurnalistic? Analiza manipulării la nivelul universului de discurs nu se poate face în sine, ci prin urmele lăsate la nivelul textului și a condițiilor de producere. Vom exemplifica acest tip de manipulare în cazul propagandei comuniste prin ziarul Scânteia, organul central de presă al Partidului Comunist Român, analizând urmele lăsate în text de schimbarea scopului și de intervenția în condițiile de producere. VI.1.1. Discursul jurnalistic din Scânteia: Condiții de producere După 1944, România ducea un război împotriva
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acest tip de manipulare în cazul propagandei comuniste prin ziarul Scânteia, organul central de presă al Partidului Comunist Român, analizând urmele lăsate în text de schimbarea scopului și de intervenția în condițiile de producere. VI.1.1. Discursul jurnalistic din Scânteia: Condiții de producere După 1944, România ducea un război împotriva foștilor aliați (Germania, Ungaria etc.), de partea foștilor dușmani (Antanta). Se impunea, în mod normal, justificarea unei astfel de situații. Propaganda Partidului Comunist va avea acest interes cu prioritate, mai
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
cu prioritate, mai ales că încercarea de legitimare a acțiunii de schimbare a coaliției politice și militare viza și propria legitimare, construindu-și o imagine și stabilindu-și o identitate. În această situație, condițiile de producere ale discursului jurnalistic din Scânteia sunt următoarele: 1. Scena de producere: organul de presă al PCR 2. Suport: Ziarul Scânteia 3. Actorii: * Producătorii: membrii PCR * Sprijinitorii financiari: PCR, URSS * Legislatorii: Adunarea Națională * Audiența: public captiv, întrucât libertatea presei "este asigurată prin faptul că mijloacele de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și militare viza și propria legitimare, construindu-și o imagine și stabilindu-și o identitate. În această situație, condițiile de producere ale discursului jurnalistic din Scânteia sunt următoarele: 1. Scena de producere: organul de presă al PCR 2. Suport: Ziarul Scânteia 3. Actorii: * Producătorii: membrii PCR * Sprijinitorii financiari: PCR, URSS * Legislatorii: Adunarea Națională * Audiența: public captiv, întrucât libertatea presei "este asigurată prin faptul că mijloacele de tipărire, hârtia și locurile de întrunire sunt puse la dispoziția celor ce muncesc"163, ceea ce
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
schimbarea atitudinilor, credințelor sau comportamentului unui individ sau unui grup în vederea perceperii unui lucru, unei idei sau unei acțiuni astfel încât să legitimeze acțiunile unei forțe politice prin vot sau prin simplă susținere. VI.1.2. Caracteristici ale textului propagandistic din Scânteia Vom analiza discursul jurnalistic așa cum apare el în Scânteia, având ca reper caracteristicile care îi garantează identitatea: obiectivitatea, raționalitatea, interesul public și atractivitatea. VI.1.2.1. Obiectivitate și manipulare În condițiile de producere dintr-un regim totalitar, discursul jurnalistic
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
grup în vederea perceperii unui lucru, unei idei sau unei acțiuni astfel încât să legitimeze acțiunile unei forțe politice prin vot sau prin simplă susținere. VI.1.2. Caracteristici ale textului propagandistic din Scânteia Vom analiza discursul jurnalistic așa cum apare el în Scânteia, având ca reper caracteristicile care îi garantează identitatea: obiectivitatea, raționalitatea, interesul public și atractivitatea. VI.1.2.1. Obiectivitate și manipulare În condițiile de producere dintr-un regim totalitar, discursul jurnalistic capătă caracteristici aparte. De fapt, apare întrebarea dacă ceea ce
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]