4,646 matches
-
că Lady Jersey (doamnă de onoare și fostă metresă a regelui) a deschis, citit și a distribuit scrisori ale Carolinei cu conținut privat. Presa l-a umilit pe George pentru extravaganțele sale și pentru lux în vremea războilui și a schițat Carolinei un portret de soție neglijată. Regina a fost aplaudată în public pentru caracterul său deschis. George era consternat de popularitatea ei și de propria sa nepopularitate și se simțea prins într-un mariaj nefericit cu o femeie urâtă. Voia
Caroline de Braunschweig () [Corola-website/Science/319931_a_321260]
-
au încurajat pe U2 să se ducă spre rădăcinile rockului și l-a făcut pe Bono să se concentreze pe abilitățile sale de textier și compozitor. El a explicat: „credeam că să scrii cuvinte este de modă veche, așa că am schițat. Am scris cuvinte pe microfon. Pentru "The Joshua Tree", am simțit că a venit vremea să scriu cuvinte care au un înțeles, care provin din propria mea experiență.” Dylan i-a povestit lui Bono cât datorează el muzicii irlandeze, în vreme ce
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
părul auriu, o pălărie mare, o rochie într-o combinație de albastru, maro și cărămiziu, o umbreluță. Figura personajului este una tristă, contrastând cu silueta în aparență liniștită. Fundalul este format din câmpia dunăreană, atinsă de arșiță, și conacul familiei, schițate rudimentar. Decorul natural este prezentat în amurg, culorile închise (roșu și negru) dându-i un aspect sumbru ce ilustrează spațiul temporal nocturn în care apare personajul. Contrastul între serenitatea domnișoarei Christina și decorul apăsător exprimă starea de tristețe a fetei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în același timp, prin urmare, are, în plinătatea aceasta de societate haotică, ceva inexprimabil. Figura nu are nimic sofisticat: o frunte înaltă și o gură schițată parcă în grabă, făcută pentru a tăcea. Detaliile sculpturale sunt vagi,chipul este abia schițat. Dialogul statuii cu exteriorul nu explică drama venirii ei pe lume. Din atitudinea statuii se degajă un sentiment de atașament față de pământul mamă. Petru Comarnescu consideră că "Gânditorul de la Hamangia" este o „precumințenie” a pământului. Nepunându-se încă de acord
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
membru interesat: - desemnează zonele și/sau aglomerările interesate; - motivează cu argumente prelungirea termenului-limită; - demonstrează că au fost luate toate măsurile necesare pentru diminuarea concentrațiilor de poluanți care fac obiectul directivei și restrângerii zonei în care este depășită valoarea limită și - schițează planul viitor cu privire la măsurile pe care le va lua în conformitate cu art. 8 alin. (3) din Directiva 96/62/CE. Valoarea-limită pentru benzen care va fi acordată în timpul prelungirii termenului-limită nu va depăși în nici un caz 10 µg/m3. Articolul 4
jrc4611as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89777_a_90564]
-
Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez modul în care s-a construit și reluat acest model istoriografic și cum, într-un sens mai larg, cultura Renașterii a contribuit la formularea eurocentrismului secolului al XIX-lea. [caption id="attachment 2719" align="aligncenter" width="567"] Irina Botea, stop cadru
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
primul cerc vicios, pentru că fără locuință nu se poate întocmi contract de muncă, iar fără loc de muncă nu se poate obține locuința. Este valabilă regulă generală: „Căci celui ce are i se va da”. În continuare îmi propun să schițez cum ar trebui să funcționeze lucrurile cu locuința și munca, de ce nu funcționează și cum ar putea totuși să funcționeze. Locuitul</spân></spân> Anmeldung</spân></i></spân></spân> În mod normal, ar trebui să te naști cu <i>Anmeldung</i
Locuitul în Berlin. Ghid orientativ pentru migranți chiriași () [Corola-website/Science/296098_a_297427]
-
un fundal peisagistic (copaci și dealuri, cer și apa) într-o ipostază visătoare. Mâna îi stă, într-un gest delicat, la tâmpla, părul îi e prins sub boneta, iar rochia îi e neagră, sobra, cu manșete și guler alb. Abia schițează un zâmbet, diafan și enigmatic. Ansamblul pare să sugereze discreție, inteligență, delicatețe, decentă. Dimpotrivă,</spân><spân lang="ro-RO"> femeia din </spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO">, cu părul despletit sub marama, cu o mână
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
tematica gândirii sale poate fi definită că existențialista și agnostica („Unei probleme reale nu-i poate corespunde o cunoaștere reală”, cf. "Ușa interzisă"). Ideile sale și-au primit influență cu predilecție din idealismul platonician, Kant, Schelling, Husserl și onto-fenomenologia heideggeriană. Schițează în lucrarea "Despre limită" o fenomenologie existențiala definită de ideea transcenderii determinărilor generale și a necesității istorice, înspre o responsabilitate individuală obținută prin alegere, proiect și hotărâre. În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
fac? [...] dacă oriunde sunt aceste târguri mari pline de oameni? Aș avea un timp mai bun cu vitele; cu ele am crescut și cu ele m-am obișnuit." Romanticizând evenimente obscure ale perioadei medievale timpurii în "Vremuri de bejenie", Sadoveanu schițează apărarea improvizată a unei comunități de refugiați, ultima lor redută în față de tătarilor nomazi. Nuvela "Hanu Ancuței", descrisă de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a „noii ere
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
doar cu smerenie și confuzie". Sadoveanu este o prezență ocazională în operele literare ale colegilor săi de generație. A scris seria de povestiri de vânătoare "Țara de dincolo de negură" în cinstea operei lui George Topîrceanu cu același nume, ambii autori schițând portretul celuilalt cu admirație. Topîrceanu a mai parodiat stilul prietenului său într-un scheci de cinci paragrafe, care făcea parte dintr-o serie de astfel de fragmente. A scris despre întâlnirile lor în diverse alte scrieri autobiografice, și i-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela "Catastrofa". Spre sfârșitul vieții, prozatorul a scris mai multe romane, polițiste sau cu subiecte care țin de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam și Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în șapte momente istorice
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7 decembrie schițează un nou proiect: "Răscoala", dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre titlurile de până acum, "Ion". Roman. L. Rebreanu" (notație datată pe verso-ul unei file oarecare; cf. "Arh. L.R., II, ms. 1"). Vor
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la București, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este Director al Editurii Cartea Românească. Bursier al Univ. din
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
unicitate: "Vreau doar să arăt cum într-o singură ființă aceste două stări sînt active și într-un echilibru relativ, care face tocmai farmecul speciei". Farmecul speciei noastre pare a fi, iată, o temă importantă a pledoariei pe care o schițează în subsidiar fiecare din românele lui ”. (Eugen Negrici) ”Proza lui George Bălăiță angajează întotdeauna cititorul într-un discurs flamboaiant, multietajat laborios, cu decolări labirintice din locurile neașteptate, cu filigrane sofisticate, toate parte dintr-un banchet al vieții din care ai
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
ai poziției Alianței în problema securității. (*) Conceptul strategic 1991 - Patru intâlniri la nivel înalt → calea de adaptare a Alianței: • Roma, în noiembrie 1991 • Bruxelles, în ianuarie 1994 • Madrid, in iulie 1997 • Washington, în aprilie 1999 - Conceptul strategic de la Roma a schițat o abordare largă a problemei securității, bazată pe cooperare și pe menținerea unei capacități colective de apărare: reducerea numărului de arme nucleare schimbări majore în forțele militare integrate în NATO reduceri substanțiale ale dimensiunilor și pregătirii acestora, îmbunătățiri ale mobilității
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
căsuțe cu trei-patru sau chiar șase glife pe fiecare față. Acestea urmează o traiectorie spirală, centripetă, în sensul anti-trigonometric ("al acelor de ceasornic"). Doar cincizeci de figuri distincte au fost folosite pentru glife. Ele reprezintă "obiecte concrete" iar nu idei, schițând limpede profiluri de corpuri ori numai de capete umane, pești, un scut, diverse plante, o bâtă, o navă, etc. Fețele au fost numite A și B în ordinea în care au fost imprimate, deoarece prima este mai convexă și mai
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
prietenilor săi Max Jacob, Paul Guillaume, Leopold Zborowski, Lunia Czechowska, nenumărate versiuni ale lui Jeanne Hébuterne precum și singurul lui autoportret (1919). Modigliani alungește chipurile, desenează gâturile, manifestând înclinație spre geometrizare și, asemenea creatorilor de măști, "sculptează" cu îndrăzneală nasuri abia schițate după modelul stilizărilor africane. Aceeași atmosferă de melancolie visătoare și liniște a sufletului pe care o întâlnim în portrete caracterizează și nudurile sale de femei. Nudul devine în anul 1917 tema preferată a lui Modigliani. Pictorul respectă în el realitatea
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
d. 18 iulie 1993, Marbella din Spania) a fost un pictor, regizor de film, scenarist și producător de film originar din România. Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
text confruntat științific cu edițiile „Socec”, „Șaraga”, cu manuscrisele lui Caragiale, "„un text în care ortografia marelui scriitor să fie repusă în drepturi, ținându-se seamă, riguros, consecvent, dar cu mult discernământ de ultimele reguli academice stabilite”". A. E. Baconski schițează unele „înrudiri și vecinătăți” între Caragiale și Tudor Arghezi. La ambii este evident același patriotism, aceeași țintă a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi "„pasiunea pentru stil, pentru
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
clădirile modernizâdu-se, iar din 1980 arhitectura a început sa se diversifice. Pictura chineză datează de aproape 5000 de ani, de atunci când chinezii desenau ființe umane și animale, pe roci utilizând coloranti minerali și desenau pe diverse obiecte de ceramică. Apoi schițau desene și motive mistice pe bucăți de bronz, însă care nu s-au păstrat în cantități mari, datorită perioadei lungi de timp ce a trecut de la crearea lor. Fără îndoială, puținele desene care au fost găsite ne arată arta timpului
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările și-l acuză de "masacrarea mascată a picturii". Artistului i se reproșează faptul că știe numai să schițeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, în timp ce autorul lui "Dante și Vergiliu în Infern" acordă atenție în special culorii
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
gol, un zeu războinic, tânăr și puternic. În cazul lui se respecta simetria și frontalitatea, trăsături definitorii pentru arta egipteană. Echivalentul feminin era "Kore", o tânără femeie stând în picioare, înfășurată într-o robă. Folosite ca ofrande, ambele sunt înfățișate schițând un zâmbet în colțul gurii, emblematic pentru majoritatea sculpturilor egiptene. Tehnica pictării în negru a figurilor pe vase s-a dezvoltat în secolul VI î.e.n.. Aceasta a fost urmată de tehnica pictării în roșu, folosită începând cu prima jumătate a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
unor simboluri tocmai pentru a se individualiza. Principalul simbol este "cocoșul " denumit și cocoșul valon, care era utilizat pe scara largă pe arme și steaguri. Cocoșul a fost ales ca și emblemă de Adunarea Valonă pe 20 aprilie 1913, fiind schițat de Pierre Paulus pe 3 iulie 1913.Astfel, steagul Valoniei reprezintă un cocoș de culoare roșie pe un fundal galben. Imnul Valonie a fost scris de Theophile Bovy în anul 1900,iar în 1901 a fost compusă și muzica de către
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
zile, urmează cursurile Facultății de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta pînă în primăvara anului 1939. În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza "Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”". În luna august a aceluiași an face primul gest gazetăresc de rezonanță legionară: scoate într-un singur număr revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de față”), pe care o scrie singur
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]