6,619 matches
-
mazăre nedigerată. Deși era conștientă că nici ea nu se comportase tocmai ireproșabil, lui Alice îi venea greu să uite felul în care o tratase Jake. Alice s-a uitat din nou pe fereastra bucătăriei. Era o zi cu cer senin și soare. O ieșire era o tentație aproape de neîndurat. Dar, dacă Jake afla că s-a întâlnit cu Hugo, s-ar fi înfuriat. Cu toate astea, ținând cont de recentul lui comportament, ce drept avea el să se înfurie, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în încercarea de a acoperi mârâiturile care veneau din sufragerie. Ce-a fost asta? a întrebat Sarah Buckley uitându-se speriată în timp ce Hugo o împingea în sus, pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-a ordonat el Shaunei, pentru prima dată nemaiobservând și nemaipăsându-i de tonul morocănos al acesteia. Câteva secunde mai târziu, vocea lui Neil a plutit senină prin receptor. — S-a aranjat, ă? a întrebat el. — Nu prea, dar era să ajung eu aranjat, a izbucnit Hugo. În casa aia e un câine nebun. De ce dracu’ nu mi-ai spus de chestia asta? —Un câine? Neil părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a recunoscut vocea femeii de la celălalt capăt al firului. Era o voce nazală, înfundată, ca și cum vorbitorul ar fi fost foarte răcit. —Hugo? a pufnit vocea. —Alice? Hugo a uitat instantaneu de toată povestea cu „Twinkledreams“. Zeița maternității, cu chipul ei senin și ochi albaștrii, visători, îi telefonase... lui? Ce noroc extraordinar! Putem să ne întâlnim să bem ceva? l-a întrebat Alice. Am niște, ăăă, vești proaste. —Ăăă, Dumnezeule, sigur, nici o problemă, când? —Acum? — Da. Grozav. O întâlnire cu Alice! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a dus la serviciu cu inima ușoară. Petele lui Theo dispăruseră în mod miraculos, exact așa cum spusese doctorița Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta, timpul s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta, timpul s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stea alunecă liniștit pe cer și dispăru în întuneric. ”... E o orionindă!... murmur el rar, e vremea lor !” În tăcerea nopții de toamnă, freamătul copacilor, al crizantemelor.par glasuri omenești care povestesc întâmplări dureroase din viața de demult. Pe cerul senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică un praf de aur, și, fiecare părticică este un univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
subțire și trist... cri-cri... cri-cri!... Grămezile de frunze îi cuprinde pașii, însoțindu-l cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aer în piept... S-a înfiorat până la ultima fibră a ființei lui și s-a simțit viu... Era pe la mijlocul toamnei... ... Octombrie era pe sfârșite. Era, după Sf. Cuvioasă Paraschiva. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat decurând. Iorgu, zi de zi... mai mult singur, tăcut, meditând, se închise ca într-o carapace care îl izola de lume, de epoca pe care o înțelegea tot mai puțin, și, cu care nu avea nimic în comun
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
uitându-se pe cer, poate-poate vede Steaua Magilor, cu gândul la Melchior și ceilalți... Luna plină, mare, roșcată și strălucitoare urcase repede pe cer. Încă nu se așternuse zăpada groasă, și, deși era geroasă, era o noapte frumoasă de decembrie, senină cu razele lunii pline. În toată noaptea aceea, unică în felul ei, Iorgu a plâns... a plâns cu sughițuri după Fata lui. - Fata, Fata!... E tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el printre lacrimi. Mi-e dor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Că frumusețea e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul... Înseamnă să iubești florile și să zâmbești...!” îi spuse rar gândul. Încet-încet, își dădu seama de măreția acestor gânduri... de acest misticism puternic și senin, care-i pătrundea toate gândurile, toate actele vieții sale zilnice... Întreaga imagine a universului închipuit de el, care făcea să trăiască întru Hristos, precum în credința lui, Iisus Hristos trăise întru Dumnezeu... Iorgu se deșteptase din acele rătăciri, devenind altul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape toată noaptea aceea înspre Sfânta Maria, Iorgu s-a frământat în pat, fără să poată închide ochii. Se ridică din pat și se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș se lăsase
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
O, Doamne al Lumii mai presus de toate Iartă-mă, O, Doamne, că nu știu să mă rog! Iubirea mea, O, Doame s-a adunat în Tine... Căutarea Iluminării... Era în noaptea de vineri spre sâmbătă, Sf. Dumitru, o noapte senină plină de stele. Iorgu, în pat cu privirea în tavan, din gând în gând, alunecă într-un somn adânc cu vise... Se făcea că Vasilica l-a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcuse o grămadă destul de mare și tot mai aveau de cules. Făcuseră o pauză ca să-l depănușeze și să-l bage în porumbarul pe care Gheorghe îl mai mărise ca să încapă toată recolta. Era vineri seara, spre sâmbătă. Cerul era senin și plin de stele, cu lună plină, astfel că nu era nevoie să se ajute electric cum făceau de obicei seara când îi mai prindeau cu treburile prin curte. Aveau un cablu electric cu un bec care îi ajutau în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intrat acest medic În salonul 7, În care mă aflam, am simțit, dintr-o dată, că În acea cameră pătrunse un plus de lumină, Într-atât de strălucitor Îmi păru acest om, bărbat Înalt, bine făcut, cu alură atletică, având chip senin, luminos, privirea caldă, calmă și nespus de blândă. Îi strălucește fața de bunătate și de voioșie. Cu atâtea trăsături admirabile nu este de mirare că domnul doctor Daniel Ioniță știe prea bine să se apropie de orice pacient, de Îndată ce Îi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Avea Octav 16 ani, În 1954, și era elev la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”, când a cunoscut-o pe gimnazista de 13 ani Carmen Sireteanu, o blondă cu părul ca soarele În asfințit și cu ochii ca un cer senin venețian. Părându-i o dulce minune, descinsă din soare (Într-o fotografie dinaintea arestării și Octav este de frumusețe celestă, angelică), Octav se Îndrăgostește de dânsa de la prima vedere. Apoi, În vreme de patru ani, pentru Îndrăgostiții Carmen și Octav
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu mulțumirea muncii temeinic Împlinite, aducându-ne o mână de mere sau câteva ouă proas- pete, calde Încă, să avem pentru dimineață. Ziua lui Începea cu prima
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să Îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau În cumpănĂ și un fel de tărie a cerului se pogora pe pământ. Asta se Întâmpla În nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta Înstelată a cerului trăgea parcă lumea În sus. Atunci se putea auzi trecerea Șaman 75 timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patise- riei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sat s-au scufundat pe jumătate În apă. În toată agitația care se crease Șaman 127 am reușit să prind un cal și să fug, fărĂ să mai privesc Înapoi. După puțin timp de mers am observat că cerul era senin, dar, uitându-mă În spate, am văzut că jos, În vale, deasupra satului, furtuna continua. Abia atunci mi-am dat seama de puterea pe care mi-o dăruise Sila. Și, arsă de setea răzbunării, am făcut cale Întoarsă rumegând În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Un nou nivel, un nou ordin al existenței, În care sufletul, astăzi Închegat sub forma a șapte nori care spun șapte povești diferite ale apei, Într-o zi, după ce norii se vor risipi măturați de vânt, va rămâne limpede și senin ca Înaltul cerului - adevăr unic și lumină pură, de dinaintea materiei. Pe când soarele era Încă una cu luna, zăpada era una cu apa mării și Însuși marele Sila era una cu Nuliajuk, mama bestiilor, existau pe lume numai bărbați. Printre aceștia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare împăcați, tărăgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara în casă senin și liniștit, ca un înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu mulțumirea muncii temeinic împlinite, aducându-ne o mână de mere sau câteva ouă proaspete, calde încă, să avem pentru dimineață. Ziua lui începea cu prima geană
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau în cumpănă și un fel de tărie a cerului se pogora pe pământ. Asta se întâmpla în nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta înstelată a cerului trăgea parcă lumea în sus. Atunci se putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patiseriei Pani- Pat. Stăteam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
corturile din sat s-au scufundat pe jumătate în apă. În toată agitația care se crease am reușit să prind un cal și să fug, fără să mai privesc înapoi. După puțin timp de mers am observat că cerul era senin, dar, uitându-mă în spate, am văzut că jos, în vale, deasupra satului, furtuna continua. Abia atunci mi-am dat seama de puterea pe care mi-o dăruise Sila. Și, arsă de setea răzbunării, am făcut cale întoarsă rumegând în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Un nou nivel, un nou ordin al existenței, în care sufletul, astăzi închegat sub forma a șapte nori care spun șapte povești diferite ale apei, într-o zi, după ce norii se vor risipi măturați de vânt, va rămâne limpede și senin ca înaltul cerului - adevăr unic și lumină pură, de dinaintea materiei. Pe când soarele era încă una cu luna, zăpada era una cu apa mării și însuși marele Sila era una cu Nuliajuk, mama bestiilor, existau pe lume numai bărbați. Printre aceștia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]