7,439 matches
-
viața lor, și nu persoana din familie care consumă. Iată ce ar trebui să înțeleagă toată lumea : familia încearcă să ne protejeze de pericole și nu să ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în ceea ce ne sfătuiește ea și să ne lăsăm ajutați de ea atunci când simțim că totul în jurul nostru se năruie. Afirm cu toată convingerea că drogurile sunt cei mai aprigi dușmani ai noștri și nu trebuie să ne lăsăm influențați de nimeni pentru a
Drogurile. Gânduri despre aparenţe…. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Albu Alexandra, Oana-Raluca Silion () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1986]
-
generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să-mi pun capul. Ce-i drept, mai devreme m-a invitat Rogojin la el. — Rogojin? Asta nu; v-aș sfătui părintește sau, dacă așa vă place mai mult, prietenește, să-l uitați pe domnul Rogojin. De fapt, v-aș sfătui să stabiliți relații bune cu familia în care veți intra. — Dacă sunteți atât de bun, dădu prințul să înceapă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-mi pun capul. Ce-i drept, mai devreme m-a invitat Rogojin la el. — Rogojin? Asta nu; v-aș sfătui părintește sau, dacă așa vă place mai mult, prietenește, să-l uitați pe domnul Rogojin. De fapt, v-aș sfătui să stabiliți relații bune cu familia în care veți intra. — Dacă sunteți atât de bun, dădu prințul să înceapă, aș mai avea o chestiune. Am primit o înștiințare... — Ah, scuzați-mă, îl întrerupse generalul, nu mai am nici o clipă liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl întrerupse generalul, nu mai am nici o clipă liberă. Imediat îi spun despre dumneavoastră Lizavetei Prokofievna; dacă va dori să vă primească chiar acum (cel puțin eu voi încerca să vă recomand cât mai bine pentru o asemenea eventualitate), vă sfătuiesc să profitați de ocazie și să-i plăceți, pentru că Lizaveta Prokofievna v-ar putea fi foarte de folos; doar purtați același nume de familie. Dacă nu va dori, nu i-o luați în nume de rău, rămâne pe altădată. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a-și recăpăta libertatea; că nu s-ar liniști nici dacă Nastasia Filippovna i-ar spune că îl va lăsa de-acum în pace; că nu se mulțumește cu cuvintele și are nevoie de garanțiile cele mai depline. S-au sfătuit și au hotărât să acționeze mână în mână. Pentru început, își puseră în gând să încerce mijloacele cele mai blânde și să-i atingă, cum s-ar zice, „coardele sensibile ale inimii“. Sosiră împreună la Nastasia Filippovna și Toțki începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să mă întrețină la nesfârșit și, în plus, a apărut o afacere, se pare, atât de importantă, încât Schneider însuși m-a zorit să vin aici și mi-a plătit drumul. O să văd despre ce-i vorba și o să mă sfătuiesc cu cineva. Poate că soarta mi se va schimba radical, dar nu asta-i totul și nici nu-i cel mai important lucru. Important e că viața mi s-a și schimbat cu totul. Acolo am lăsat mult, prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
luați biletul și dați-i-l înapoi imediat, firește, nu înainte de a ieși din casa noastră. — Și ce răspuns să-i transmit? — Nimic, desigur. Acesta e cel mai bun răspuns. Deci, vreți să locuiți la el? — Ivan Feodorovici m-a sfătuit adineaori, spuse prințul. — Dacă-i așa, vă previn: feriți-vă de el; n-o să vă ierte faptul că sunteți cel care-i restituie biletul. Aglaia îi strânse prințului mâna ușor și ieși. Fața îi era posomorâtă, nici măcar nu zâmbi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
țină bine, dar acum ce e? Toți vorbesc și scriu peste tot de asta. Demască. La noi toți demască. Părinții sunt primii care bat în retragere și se jenează singuri de fosta lor morală. La Moscova, un tată și-a sfătuit fiul să nu se dea îndărăt de la nimic pentru a face rost de bani; se știe din presă. Uitați-vă la generalul meu. Ei, ce s-a ales din el? De altfel, știți ceva? Mi se pare că generalul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție neobișnuită tocmai pentru faptul că țineam această predică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voi fi în retragere temporar, doar câteva luni, cel mult un an, spuse Radomski, râzând. — Nu era nevoie de așa ceva, după cum vă cunosc eu treburile, încă se mai agita generalul. — Dar cum să-mi inspectez moșiile? Chiar dumneavoastră m-ați sfătuit; pe deasupra, vreau și să călătoresc în străinătate... De altminteri, schimbară curând subiectul; însă, după cum remarcă prințul, neliniștea deosebită, care persista încă, întrecea totuși măsura, semn că aici exista cu siguranță ceva neobișnuit. — Deci „cavalerul sărman“ a intrat iarăși în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rogu-vă, ei consideră că e chiar dreptul lor să nu se oprească în fața nici unei piedici, dacă-și doresc ceva foarte mult, chiar dacă ar fi nevoie, pentru asta, să facă de petrecanie la opt persoane. Însă, prințe, nu v-aș sfătui, totuși... Dar prințul se ducea de-acum să le deschidă musafirilor. Îi calomniezi, Lebedev, zise el zâmbind, te-a mâhnit foarte mult nepotul. Nu-l credeți, Lizaveta Prokofievna. Vă încredințez că alde Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte măgulitori în articol, domnule Keller, i se adresă prințul boxerului și izbucni în râs, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Din prima clipă mi-am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această tevatură, dacă e să fim sinceri. Nu aveți dreptul... eu... nu-s naiv... asta... îngăimă încurcat Burdovski. — Nu aveți nici un drept să emiteți asemenea ipoteze, se amestecă nepotul lui Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surorii mele, Varvara Ardalionovna Ptițâna, am obținut, de la buna ei prietenă Vera Alexeevna Zubkova, moșiereasă și văduvă, o scrisoare a răposatului Nikolai Andreevici Pavlișcev, scrisă acum douăzeci și patru de ani, din străinătate. După ce am cunoscut-o mai bine pe Vera Alexeevna, sfătuit de ea, am apelat la colonelul în retragere Timofei Feodorovici Viazovkin, rudă îndepărtată și bun pieten la timpul său cu domnul Pavlișcev. De la el am reușit să obțin încă două scrisori ale lui Nikolai Andreevici, scrise tot din străinătate. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fie cu ea, e nihilistă sau doar o proastă?“ Că nu era o proastă, trebuie s-o spunem, Lizaveta Prokofievna nu se îndoia câtuși de puțin: respecta extrem de mult modul cum judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i o „curcă plouată“ - în privința asta nu mai încăpea îndoială: „e-atât de molâie, încât nici n-o poți face să se trezească! De altfel, nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nicidecum ce să facă cu banii, își bătea capul cu ei, tremura de spaimă ca nu cumva să i-i fure hoții și parcă, în cele din urmă, s-a hotărât să-i îngroape în pământ. Până la urmă, l-am sfătuit ca în loc să îngroape degeaba în pământ o grămadă atât de mare de aur, să toarne din toată această grămadă un sicriu mic de aur pentru copilul «congelat» și, pentru asta, să-l dezgroape pe copil. Această ironie a mea Surikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seama că am făcut o greșeală teribilă citindu-le acest caiet! rosti Ippolit, privindu-l pe Evgheni Pavlovici cu o expresie subită de încredere, de parcă i-ar fi solicitat un sfat prietenesc. Situația e ridicolă, dar... zău, nu știu ce să vă sfătuiesc, îi răspunse Evgheni Pavlovici, zâmbind. Ippolit îl privi sincer în ochi, îl fixă câteva clipe, tăcut. S-ar fi putut crede că avea momente când era în transă. Nu, dați-mi voie, ce mai manieră a adoptat, zise Lebedev, „mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneata; știi ce înseamnă asta? Nu ghicești nimic? — E o nebunie; dovada nebuniei ei, rosti prințul și buzele începură să-i tremure. Nu cumva plângi? — Nu, Aglaia, nu plâng, răspunse prințul privind spre ea. — Atunci ce să fac? Ce mă sfătuiești? Cum să primesc asemenea scrisori? — O, las-o în plata Domnului, te implor! strigă prințul. Dumneata n-ai ce face în întunecimea asta; o să fac tot posibilul ca să nu-ți mai scrie. Dacă-i așa, înseamnă că ești un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sută șanse ca să dau greș. Nici acum nu-mi dau seama ce ai vrut să obții. — De-acum tu și soțul tău o să începeți să mă trimiteți la slujbă, să-mi țineți discursuri despre tenacitatea și puterea voinței, să mă sfătuiți să nu neglijez aspectele mărunte și așa mai departe. Știu totul pe de rost, spuse Ganea și izbucni în hohote de râs. „I-a venit o nouă idee în minte!“ se gândi Varia. — Și cum e acolo, părinții se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să vezi că nu el, ci eu o să-i joc festa. Dacă îl urăști atât de mult, de ce l-ai mai ademenit să vină aici? Și crezi că merită să pui la cale intrigi împotriva lui? — Păi tu m-ai sfătuit să-l ademenesc. M-am gândit că ne poate fi util; știi că s-a îndrăgostit acum de Aglaia și i-a scris? Am fost luată la întrebări... cică până și Elizavetei Prokofievna i-ar fi scris. — În privința aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o scrisoare... la împărăteasa Josefina 72; în locul lui apăruseră două ordonanțe, câțiva ulani polonezi... ei bine, asta era toată suita, firește, cu excepția generalilor și a mareșalilor, pe care Napoleon îi lua cu el, ca să studieze locurile, amplasamentul trupelor, să se sfătuiască... Cel mai des îl însoțea Davout. Parcă-l văd și acum: uriaș, gras, stăpân pe sine, aruncând priviri ciudate de sub ochelari. De cele mai multe ori împăratul cu el se sfătuia. Îi aprecia ideile. Mi-aduc aminte că țineau un consiliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi lua cu el, ca să studieze locurile, amplasamentul trupelor, să se sfătuiască... Cel mai des îl însoțea Davout. Parcă-l văd și acum: uriaș, gras, stăpân pe sine, aruncând priviri ciudate de sub ochelari. De cele mai multe ori împăratul cu el se sfătuia. Îi aprecia ideile. Mi-aduc aminte că țineau un consiliu de câteva zile; Davout venea și dimineața, și seara, adeseori chiar discutau în contradictoriu; în cele din urmă, Napoleon parcă începuse să fie de acord cu el. În cabinet erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, am citit părerea întregului popor rus. Gata, Davout! Toate astea-s fantezii! Prezintă-mi celălalt proiect!“ — Da, însă și proiectul acesta era o idee îndrăzneață! spuse prințul, părând interesat. Deci, i-l atribuiți lui Davout? — În orice caz, se sfătuiau. Desigur, ideea era a lui Napoleon, o idee de vultur, dar și celălalt proiect era o idee îndrăzneață... Era celebrul „conseil du lion“*, cum Napoleon însuși a numit sfatul lui Davout. Planul era următorul: să se închidă în Kremlin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noapte! Prințe, dacă aveți nevoie de pistolul unui om onest, sunt gata să trag vreo jumătate de duzină de focuri ca să-i fac să se răzgândească, înainte ca dumneavoastră să vă ridicați a doua zi dimineață din patul nupțial.“ Îl sfătui, de asemenea, temându-se că la ieșirea din biserică se vor îmbulzi prea mulți însetați, să aibă pregătită în curte o pompă de incendiu; dar Lebedev se împotrivi: „Casa, cică, ar dărâma-o în cazul pompei de incendiu“. — Acest Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu existau, în afara propriilor sentimente și impresii ale lui Ippolit. Spre marea sa satisfacție, Ippolit sfârși prin a-l speria groaznic pe prinț. La început nu voia să-i răspundă la unele întrebări speciale și doar zâmbea când Ippolit îl sfătuia „să fugă chiar și în străinătate; preoți ruși se găsesc pretutindeni, și acolo vă puteți cununa“. Dar în cele din urmă Ippolit încheie cu următoarea idee: „De fapt, mi-e frică numai pentru Aglaia Ivanovna; Rogojin știe cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față“; într-adevăr, aproape că i se tăiau picioarele. Până la urmă, din țăcănitul îngrozitor al vocilor, înțelese că femeile încearcă să-l convingă să accepte colaborarea lor și-l întreabă de adresa lui din oraș. Prințul nu avea adresă; îl sfătuiră să se oprească la un hotel. Prințul se gândi și le dădu adresa fostului său hotel, unde avusese criza cu șase săptămâni în urmă. Apoi plecă iarăși spre Rogojin. De data aceasta nu numai că acesta nu-i deschise, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]