5,226 matches
-
real ca să răscumpere păcatul adamic al omenirii prin sacrificiul vieții lui. Este într-adevăr ceea ce relatează textele. DAR TEXTUL, FIIND SIMBOLIC, ARE DREPTUL SĂ FIE ÎN APARENȚĂ ABSURD. Totul este simbol aici: Adam este simbolul umanității slăbite, iar Iisus Cristos simbolizează umanitatea aflată în curs de evoluție. De unde sensul mesajului de bucurie în toată amploarea lui semnificativă: NATURA UMANĂ NU ESTE NUMAI SLABĂ, CI ȘI PUTERNICĂ; omul se poate prăbuși, poate sucomba tentațiilor subconștiente, "să moară sufletește", dar, prin forța elanului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
oamenii vor să atingă "Cerul mitic", bucuria, cu ajutorul unei construcții tehnice. Acțiunea irațională le-a tulburat curînd armonia: ei nu se mai înțeleg între ei, fiecare nemaitrăind decît în funcție de dorințele sale exaltate și "vorbind propria lui limbă". Sensul vieții este simbolizat de Dumnezeu, care nu trebuie decît să atingă cu un deget edificiul superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inexacte din cauza abandonării problemei esnțiale funcționarea motivantă intimă -, care a constituit tema preștiinței mitice? Ca și faptul că epoca premitică a trebuit să-și piardă naivitatea căutării motivelor în obiectele din mediul înconjurător ca să dobîndească o nouă profunzime capabilă să simbolizeze motivațiile intrapsihice, așa cum dezacordul culpabil al epocii științifice avea să fie nevoită să-și depășească naivitatea credința că psihicul este un obiect care poate fi observat doar din exterior ca să devină aptă să studieze spiritul deformat și deformant: greșeala vanitoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cel pe care a trebuit să-l realizeze viața mitică, într-o primă fază a epocii științifice, faptul de a avea drept unică preocupare ambianța exterioară cu scopul de a descoperi legile care o guvernează și o luminează (legi primitive simbolizate de multitudinea divinităților solare) a constituit o necesitate economică, într-o fază mai evoluată a vieții științifice, cercetarea avea să se orienteze și spre lumea interioară în vederea studierii sursei tuturor legalităților, legea primordială: exigența etică de a lupta împotriva orbirii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariția evoluează, se spiritualizează, sesizează și simte din ce în ce mai bine misterul reprezentat de ea. Cu toate acestea, dacă apariția reprezintă misterul, misterul nu este constituit de apariție. Misterul depășește revelația sa, care este apariția, iar acest aspect metafizic al misterului este simbolizat de mit și poartă numele de "Dumnezeu". Apariția este realitatea existentă, iar misterul, depășind orice realitate existentă, dobîndește o "existență" proprie, dar care nu este cea a unei entități, nu este conceptuală, ci pur misterioasă. Existența aceasta de o natură
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
realiza satisfacerea dorinței esențiale supraconștient imanentă fiecărui om, dar "murind" în măsura în care energia motivantă sustrasă supraconștiinței se concentrează tot mai mult în intențiile fals motivante ale subconștientului (demonii). Înțelese astfel, viața și moartea sufletului nu constituie evenimente momentane și miraculoase. Ele simbolizează istoria esențială a unei întregi vieți care și-a asumat sau a ratat încarnarea Esenței-suflet în psihic. 2) ESENȚĂ ȘI APARIȚIE Lumea și viața psihică constituie apariția temporală a misterului animării. Manifestarea temporală a sufletului este psihicul, constituit din ansamblul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pătrunzi în timpul vieții apariția, "vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t.], ca să ajungi în Nirvana. Trebuie să renunți la dorințele multiple. Nirvana, risipirea, dispariția dorințelor exaltate și multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială. Nimic nu l-ar putea determina pe om să vrea să perceapă apariții ca să ajungă la esență, la neantul relativ, în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sacrificiului închinat divinității și, cu această semnificație încă frustă, "sanctificat" (purificat prin ritualurile magice) este înlocuit prin sîngele mielului, animal care reprezintă puritatea demnă să fie sacrificată și al cărui sacrificiu are sensul promisiunii de autopurificare. Acest pas evolutiv este simbolizat în episodul mitului lui Abraham, în care la "cererea lui Dumnezeu" însuși, adică în vederea sublimării treptate a moravurilor fiul care urma să fie sacrificat este înlocuit printr-un berbec care are aceeași semnificație ca și mielul. Pentru animism, acest schimb
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu: lîna de aur apărată de un balaur, monstru devorator simbolizînd banalitatea agresivă). Ca să dobîndești puritatea trebuie să combați, să învingi și să ucizi în tine propria-ți tendință spre agresivitate, considerată fals drept idealul virilității. Străvechiul simbol al "mielului-sublimare" semnifică faptul că, prin lupta sa spirituală, prin virilitatea autentică a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individualizarea excesivă, tendința de a nu dori decît "pămîntul și roadele lui" și de a nu asculta deci decît de vanitate și de promisiunile ei (șarpele), care îl fac surd la chemarea spiritului rațiunea, cea mai mare forță a omului (simbolizată de Dumnezeu). Surditatea vanitoasă este cauza tuturor maladiilor spiritului și a tuturor nesăbuințelor, pedeapsa imanentă. A înțelege semnificația aceasta a mitului creștin de la mitul căderii lui Adam pînă la mitul mînturii și al salvării înseamnă să deținem credința în viață
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
participării la salvare prin credință activă, comuniunea (cu eroul), nu are nimic comun cu semnificația magică a răscumpărării prin sîngele vărsat. Comuniunea simbolică a fost instituită chiar de erou în timpul vieții lui, înainte de vărsarea sîngelui. SÎNGELE BĂUT NU POATE DECI SIMBOLIZA RĂSCUMPĂRAREA PRIN MOARTE, ci unirea prin viață și prin acțiunile ei: "sîngele vărsat de bunăvoie" simbolizează darul, legătura de căldură a sufletului. Dat fiind acest fapt, simbolul sîngelui vărsat cu bunăștiință care semnifică sufletul poate fi înlocuit prin alte simboluri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a răscumpărării prin sîngele vărsat. Comuniunea simbolică a fost instituită chiar de erou în timpul vieții lui, înainte de vărsarea sîngelui. SÎNGELE BĂUT NU POATE DECI SIMBOLIZA RĂSCUMPĂRAREA PRIN MOARTE, ci unirea prin viață și prin acțiunile ei: "sîngele vărsat de bunăvoie" simbolizează darul, legătura de căldură a sufletului. Dat fiind acest fapt, simbolul sîngelui vărsat cu bunăștiință care semnifică sufletul poate fi înlocuit prin alte simboluri cu aceeași semnificație, ca, de exemplu, vinul. Simbolismul: sînge-suflet-vin cunoscut deja de mitul păgîn permite prefigurarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este ilustrată de faptul că simbolismul "vin-pîine" e folosit în mitul creștin și chiar în același episod în care reprezintă comuniunea ca să exprime contrariul perfect al acestuia: trădarea. Pîinea muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar, dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
contrariul ei, pervertirea. Pentru a efectua analiza simbolului "Dumnezeu" trebuie să completăm traducerea contra-simbolului "Satan". Elemente ale analizei simbolului Satan sînt dispersate pe parcursul tuturor paginilor precedente. Trebuie să le adunăm și să le completăm într-o imagine de ansamblu. Satan simbolizează funcția psihică a exaltării imaginative, principiul răului pe care omul și-l face sie însuși, a cărui cea mai periculoasă și mai nocivă formă este exaltarea imaginativă față de sine: vanitatea. Pericolul exaltării imaginative constă în forța ei seducătoare care deține
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei seducătoare care deține o putere omnipotentă prin faptul că orbește atît în ceea ce privește realitatea ambiantă și obstacolele ce trebuie învinse pentru a obține satisfacția reală, cît și în privința realității esențiale, a adevărului asupra sensului vieții. Forța seducătoare a exaltării imaginative simbolizate de Satan se exercită sub două forme: IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același timp protagonist și spectator, cînd angoasat, cînd triumfător. În schimb, imaginația justificatoare este un fel de dialog interior în care exaltarea imaginativă, simbolizată de Satan, "își șoptește" promisiunile mincinoase, care, datorită seductibilității (adamice), devin motivații irezistibile și obsedante. Distrugînd elanul supraconștient, tentațiile demoniace se manifestă sub două forme ambvalente: exaltarea ipocrită spre spirit și exaltarea banală și fără scrupule a dorințelor materiale și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea dizarmoniei subconștiente reprezantată de Satan domnește în locul legii supraconștiente a armoniei, simbolizată din punct de vedere mitic de "căile Domnului". "Căile lui Satan" sînt în caz de banalizare simbolul exteriorizării active a tentațiilor sub forma vanităților triumfătoare. NU MAI ESTE VORBA DESPRE INFERNUL INTRAPSIHIC AL OMULUI NERVOS, CI DESPRE "IADUL VIEȚII PE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lupta eului esențial și a dorinței sale esențiale de eliberare de resentimente prin dragostea de sine sînt incluse toate problemele deliberării introspective și ale conflictului său dintre motivele sănătoase și cele nesănătoase, temă a tuturor mitologiilor. Toate problemele deliberării intime simbolizate de luptele mitice sînt incluse în problema esențială a vieții: dragostea. Vanitatea este excesul de amor propriu, opus tuturor formelor de dragoste autentică: dragostea de adevăr în general, dragostea de adevărul referitor la sine și la ceilalți, dragostea sexuală sub
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Jaap de Wilde, Security: a new framework for analysis, Editura Lynne Rienner Publishers, Londra, 1998, p. 111; 298 Alan Collins, Contemprary securiity studies, Editura Oxford University Press, New York, 2007, p. 206; 7 Ținta asupra căruia au avut loc atentatele teroriste simbolizează atât dimensiunea economică ĂWorld Trade Center) cât și cea politică ĂPentagonul). Alegerea unor astfel de ținte are o importanță semnificație pentru gruparea teroristă Al Quida.299 După aceste atentate scena internațională a cunoscut o redefinire a priorităților, securitate și lupta
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
este prima încercare de roman politic-social. Puteți să ne spuneți de ce? DIMITRIE CANTEMIR: Bineînțeles. Este o lucrare care satirizează lupta pentru domnie între partidele boierești din Țările Române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. REPORTER: Între anii 1714-1716 ați scris în limba latină „Istoria Imperiului Otoman”. Ne puteți da mai multe detalii despre această lucrare? DIMITRIE CANTEMIR: Această lucrare mai este denumită și „Istoria creșterii și descreșterii curții otomane” și
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
dorinței valoare negativă. Spre deosebire de Freud și Lacan, Deleuze și Guattari sunt de părere că inconștientul aparține mașinilor dezirante ca producție, prin urmare inconștientul este ceva care poate fi produs: „Deoarece inconștientul însuși nu mai este structural, nici personal, nu mai simbolizează, nici nu imaginează sau reprezintă; el mașinizează, el este mașinic. Nici imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un curent fluid, necesar atmosferei încinse sugerată de cuvinte ca: „secetă”, „sete”, „s-a topit”, „fierbinte” etc. Legătura cu vietatea care va muri se face prin sete: „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri.” Compasiunea, remușcarea sunt simbolizate fluid prin plâns. Poemul evocă un ritual - cel al maturizării - care se realizează prin intermediul altui ritual - cel al vânătorii. Aproape absentă este, la Labiș, poezia erotică pură. Așteptarea erotică se dezvoltă de la o dorință, o așteptare, spre o tăcere orgolioasă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și Idila sunt expresiile unui efort dramatic de a căuta liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
un curent fluid, necesar atmosferei încinse sugerată de cuvinte ca: „secetă”, „sete”, „s-a topit”, „fierbinte” etc. Legătura cu vietatea care va muri se face prin sete: „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri.” Compasiunea, remușcarea sunt simbolizate fluid prin plâns. Poemul evocă un ritual - cel al maturizării - care se realizează prin intermediul altui ritual - cel al vânătorii. De asemenea, privirile poetului se opresc obsesiv asupra simbolului mamei care-și caută fiul, „bătutul de noroc”, fără a-l mai
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]