5,479 matches
-
la fel“. »Constantin Vică: „TVR Cultural e o instituție publică finanțată de statul român. Eu scriu la o revistă privată, care nu folosește fonduri de la stat, dimpotrivă, plătește impozite. Impozite plătesc și eu pentru ceea ce public. Aș dori, cu ocazia simpaticului plagiat, ca acei 10%, pe care-i datorez by default statului, să fie plătiți de echipa emisiunii «Înapoi la argument». Libertarieni din toate redacțiile, uimiți-mă!“.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de Michelle Pfeiffer. Dar deși împletește - un ochi pe față, unul pe dos - problema negrilor și pe cea a supraponderalilor, atât de șablonard încât lucrul de mână pare făcut la mașină, Hairspray-ul 2007 are multe lucruri care să-l facă simpatic. Iar John Travolta și Christopher Walken alcătuiesc cuplul anului. Nu credeam că Travolta în travesti poate fi o femeie foarte drăguță. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Spre Târsa, spre Târsa! După atâtea ocolișuri, s-o iau de-a dreptul și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
morală (și atunci Joyce devine pe deplin cehovian), e moartea la propriu, câteodată înfricoșătoare, altă dată bântuind cu o consistență noroasă. De la enigmaticul mort al primei povestiri (ce expresie idioată... orice mort e enigmatic), preotul care sparge potirul, la Gabriel, simpaticul intelectual de mâna a doua care-și realizează micimea și ipocrizia în fața unei fantome, cercul (oare a reținut cineva cercul, circularitatea despre care vorbește Nabokov în lecția despre Gogol?) nu face altceva decât să se afunde în acel teritoriu viermănos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
bine primite sau premiate de către critici - aleg jurnalismul (cultural, de obiceiă ca sursă de existență. E în firea lucrurilor ca unii dintre ei să își favorizeze prietenii, să penalizeze (fie și doar prin tăcereă pe cei ce nu le sunt simpatici, să intre în jocul propriei puteri. Tot așa cum e firesc ca un patron de presă să aprecieze performanța unui scriitor în funcție de audiența articolelor sale, lucru care îl poate îndemna pe acesta din urmă la alt gen de compromis. După suta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ipoteza conform căreia procesul de învățare creează în anumite creiere o sensibilitate mai mare în perceperea amenințărilor. Sistemul limbic este în acest caz mult mai solicitat. Activarea fiziologică și agresivitatea Comportamentul agresiv este legat de asemenea de activarea sistemului nervos simpatic care face parte din sistemul nervos autonom (periferic). Acest sistem îl pregătește pe individ "să se bată sau să fugă". Sistemul reacționează atunci când siguranța și/sau viața individului sunt amenințate. Activarea sistemului nervos declanșează un set de reacții fiziologice (dilatarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ea influența nivelul de activare. Hokanson și colegii săi au efectuat cercetări pentru a evalua nivelul de activare fiziologică după exteriorizarea agresivității (Hokanson, 1970). Rezultatele unor lucrări arată că manifestarea agresivității scade presiunea sanguină (o măsurare tipică a activării sistemului simpatic; Hokanson și Shetler, 1961 citat de Pahlavan, 1987). Alte studii realizate de către aceeași autori surprind limitele interpretărilor propuse (Hokanson și Burgess, 1962a; Hokanson și Burgess, 1962b; Hokanson, Burgess și Cohen, 1963 citat de Pahlavan, 1987). În concluziile pe care le
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
126 furiei 62-66 Sentiment de autosuficiență 71 de vinovăție 23, 116, 182, 199 negativ 41 de rușine 116 Semnale asociate 125 Simpatie 72, 100, 116, 232 Sinele public 46 Sinucidere 14 Sistem limbic 108 nervos 109, 110, 113, 117, 122 simpatic 110 Socializare 73, 94, 127, 188, 190, 204, 207, 235-236 agenți de 70 lacunară 75 procese 23 Spectator agresiv 191 Sportiv agresiv 187 Stări afective 206 negative 114 pozitive 116 Stereotip 196, 204, 208, 212 Stima de sine 71, 116
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
incontestabilă actualitate. Tocmai în acest sens "mama proștilor e mereu gravidă". Este și normal din moment ce prostia se naște clipă de clipă. N-are moarte. Cu toate acestea, în sine prostia nu există. Există doar prostiile. Unele sunt naturale, firești, chiar simpatice. Altele, dimpotrivă, sunt patologice și, prin urmare, absolut detestabile. De ultimele trebuie să ne eliberăm pentru a mai spera într-o necesară vindecare a mentalului social. Atunci când și cel din urmă om ("prostul satului") se va deștepta, comunitatea își va
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și dintr-o altă perspectivă. La sfârșitul anilor 70, regretatul profesor N. Ciachir, el însuși un „fan” al controversatului om politic, pe care-l întâlnise personal în calitate de specialist în istoria Iugoslaviei, nu se sfia să ni-l prezinte că un simpatic nonconformist și reformator, ceea ce pe noi studenții de la istorie-filosofie ne încântă și ne atrăgea totodată. Moartea lui Tito, la 4 mai 1980, după ce 43 de ani s-a aflat în fruntea partidului, guvernului său țării, funeraliile pe care le-am
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
femeie însărcinată, ce va da naștere lui Victor Gerlach. Tânără mama va fi arestată de NKVD și va dispărea definitiv. Pentru o vreme activitatea în slujba Cominternului îl duce în capitala Franței, unde o cunoaște pe Jeanne Coitier, o văduva simpatică, căreia îi dăruiește un fiu, Olivier Coitier, născut în 1938, viitor specialist în fizică nucleară. Aventurile sentimentale nu se opresc aici întrucât la cazinoul din capitală Franței întâlnește o turcoaica bogată, pe care o va lua în căsătorie, părăsind-o
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
căzînd pe lucrurile practice, pe afaceri și pe acumularea de bogății; 3. estetice valorizînd cel mai mult frumusețea și armonia, găsind o deplină satisfacție în experiențele artistice; 4. sociale evaluînd cel mai mult altruismul și dăruirea filantropică, individul fiind bun, simpatic, neegoist, apreciindu-i pe ceilalți oameni după ceea ce au ei mai bun; 5. politice centrate pe putere și influență, individul urmărind să devină conducător, plăcîndu-i întrecerea și lupta; 6. religioase alimentate de nevoia de a accede la o înțelegere universală
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și mâna la gură, din când în când. Nu pentru că ai avea vreo strungăreață cât China, sau vreun canin încălecat peste incisivi, ci doar pentru că nu se cade să râzi așa, din toată inima, la glumele unui străin. Dar ce simpatic e străinul ăsta. Nici nu-ți trece prin cap că străinul deja și-a propus să te plimbe prin toate reliefurile anatomiei lui masculine. Dar străinul încă nu-ți spune asta. Doar nu-i tâmpit. E un străin dibaci și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să privească la televizor pe toate canalele. Imaginea e bună, atrăgătoare, imagine de televizor bine reglat și de satelit de transmisie care parcă s-a oprit exact deasupra lui. Pe canalul trei muzică de jazz. Saxofoniștii sunt negri americani, negri simpatici, siluetele și mișcările lor rapide sunt de invidiat. Fețele radiază de sănătate, de mulțumire, muzicanții se agită în față, își aruncă picioarele înainte, se scutură ca de friguri. Uneori parcă patinează pe gheață, apoi se reped spre colțul scenei ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
O Ortrud, o Kundry extraor dinară, monumentală! Ne-am trezit împreună în Evgheni Oneghin la Barcelona, ea Filipievna, eu Madame Larina. Nebunul de Peter Konwitschny ne-a făcut o regie foarte frumoasă, ne-a dat vodcă adevărată pe scenă, era simpatic și... mergea! — Tot din generațiile trecute, un tenor de care nu prea mai știe nimeni, cel puțin în România: Juan Oncina. Nu l-am apucat de la începutul carierei, pentru că era mult mai mare decât mine. El a fost, inițial, tenor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a pensionarilor nu lipsesc subiectele despre femei, am abordat și această temă.Mi-am amintit de o întâmplare cu el, de care eram curios cum s-a rezolvat. Eram ofițer de serviciu pe unitate și mi-a venit o domniță simpatică foc, pe nume Marina pe care o cunoșteam din vedere, să-l caute pe Paul, pentru o problemă personală. -Doamnă, este într-o ședință, cu conducerea unității și nu vi-l pot anunța, numai dacă așteptați, până va fi liber
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu le cunosc, este un tic al meu, dar să știi că nimeni nu mi-a reproșat până acum. -Să știi Vlade că eu am mai cunoscut pe unul ca Nicu, cu aceleași obiceiuri. Ne-am întâlnit cu o doamnă simpatică, dar tânără, nu ți-a fost rușine s-o saluți așa ca asiaticii ăia și-l întreb cinei doamna pe care ai salutat-o cu sărut mâna?Nu știu zice, dar cred că seamănă cu nevastămea. Auzi asta de vre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Era clar că fata nu i s-ar fi destăinuit niciodată. Așa că și-a creat un cont de messenger care semăna foarte bine cu cel al unui DJ de drum and bass de pe scena autohtonă, cu o imagine de persoană simpatică. Înarmată cu această identitate răpitoare, a luat legătura cu fata pe Yahoo Messenger. I-a spus că a luat adresa ei de pe Hi5 și că s-a îndrăgostit de ea. În trei zile avea povestea vieții ei, plus confirmarea că
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
care îi admirau. „și a fost interesant. Am stat la discuții cu foarte mulți dintre ei, îmi povesteau ce fac, de unde vin, ce li s-a întâmplat pe drum de-au întârziat un pic. Îmi amintesc de un cuplu foarte simpatic care aniversa trei ani de căsătorie fix în seara filmării, de un puști rârâit care știa pe de rost replici întregi din scenete sau de Pufa, puștoaica de patru ani care venea cu mama ei la filmări și care în
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
că este modalitatea cea mai indicată pentru ca să nu riști nimic, iar stricăciunile provocate avionului vor fi minime și reparabile. Am încredere în dumneata". "À vos ordres, mon général!" (Ministrul Aerului la acea dată era generalul Emanoil Ionescu, un om foarte simpatic, distins ofițer al aviației române). Răspunsul meu a fost oarecum mașinal. Gândurile mele fugeau cu viteze nemaipomenite. Rând pe rând, îmi apăreau imagini retrospective. Peste șase ani de război: unitatea condusă la început de mine (Escadrila 43 Vânătoare) intrase în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu-mi puteam ascunde satisfacția, legătura cu personalul de serviciu o puteam avea mult mai ușor, ținând seama că știam mult mai bine limba franceză decât engleza. Am fost condus în biroul comandantului, un comandant din aviația franceză, o figură simpatică, după câte îmi amintesc, cu o barbă sub formă de colier olandez. După ce i-am arătat actele oficiale, i-am adus la cunoștință misiunea mea, rugând a mi se da posibilitatea să ajung la Viena, unde aveam întâlnirea cu echipa
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pictură care și el, desigur, avusese un rol politic și era deci considerat colaboraționist. Era cel mai în vârstă dintre noi toți și având o meserie în care nu eram complet profan și fiind, în același timp, și un om simpatic, a fost singurul cu care m-am înțeles și a lăsat o urmă în amintirea mea. Mult mai târziu am aflat că transferarea mea în noua închisoare nu era o simplă coincidență, ci era urmarea intervenției dnei Alice Văitoianu prin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
veste. Căutam să mă încurajez, explicându-mi că orice intervenție cerea timp, trebuia să am răbdare. Între timp, mai fusese adus în cameră încă un prizonier, tot politic (acum începusem să ne obișnuim cu această denumire), un austriac, vienez, tare simpatic, îngrijorat de soarta lui cu atât mai mult cu cât avea familie, copii. Mă întrebam mereu: ce caut eu între toți acești oameni? Nu se poate, gândeam, ca această situație în care mă aflam, să dureze. Totul depindea de persoana
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
șeful poliției gării. Era chiar acolo. O persoană de talie mică, aproape pierdut într-un fotoliu. Îmbrăcat în civil, cu pantaloni bufanți și cizme negre, cam la 40 de ani, ten mat, ochi deștepți strălucitori, un om la prima vedere simpatic. Am povestit cât mai scurt și clar esențialul despre cele petrecute chiar în dimineața acelei zile, la gara Bekescsaba. Tot timpul m-a privit cu atenție, seriozitate și interes. "Bine, domnule comandor, după uniformă sunteți comandor de aviație, dar ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aici mult mai bogată și mai „selectă“, cu conture mai distincte - din cauza sporitei mele capacități de percepție - decât ceea ce cunoscusem „în trecut“. Pe perimetrul curții, m-am împrietenit îndată cu patru dintre copiii ce locuiau aici. Consulul avea două odrasle simpatice prin aerul foarte dezghețat (emancipat), care învățaseră românește (servind de interpreți părinților, când urcam sus la ei), o fată și un băiat: Loulou și Guy. Mai emancipată era Loulou, ceva mai mare decât noi, băieții, căci începuse deja școala în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
inhibe imaginația prin panourile lor didactice anoste, prin băncile lor prea încăpătoare, cu crucea neagră pe peretele din spatele catedrei, cu ferestrele late și înalte spre curte, cu acuratețea semnalată agresiv de mirosul de terebentină ce-l emanau podelele. Nici o amintire simpatică, memoria nereținând decât două figuri umane, un învățător și un coleg. Trecut ce nu se învăluie în ceață, ci îmi pare pustiu, neant abia întrerupt de câteva elemente fade. Poate din motivul, în stare să explice multe, că niciodată nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]