8,304 matches
-
prin Încăpere. — E pe canapea, i-am spus, ducându-mă până acolo și aducându-i-o. În timp ce mă apropiam cu haina, m-am uitat la el cu inocență. — Vrei să te ajut să te Îmbraci? — Nu mă atinge, zise el, smulgându-mi-o din mâini. — Daphne ți-a cumpărat-o? Nu-ți vine prea strălucit, să știi. Am cunoscut destule ticăloase la viața mea, Sam, strigă el, dar tu ești de-a dreptul... — Mulțumesc, i-a răspuns pe un ton dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scrie un cântec despre cum arătai ca Sfântul Duh risipindu-se prin cețuri, iar lui Îi va plăcea să se Împărtășească din tine, chiar dacă după aceea se va simți ca un păcătos... — Bună, Sammy. Vrei și cealaltă jumătate? Mi-am smuls cu greu gândurile de la Dublin. Poate n-ar trebui să merg nicioadată acolo. N-aș fi decât dezamăgită. I-am făcut semn lui Tom că da, iar el reveni curând cu băuturile și se instală lângă mine. Masa noastră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În restul zilei aceleia să rămână Învăluite Într-o ușoară ceață, așa cum mi s-au părut și mie a fi după ce am ajuns acasă, am desprins cu greu sticla Înghețată de vodkă din culcușul său din congelator și i-am smuls dopul. Am primit vreo două telefoane, dar am lăsat robotul pornit și, cu televizorul și radioul urlând din toate puterile, nu am auzit nici măcar un cuvânt din acele mesaje. Recunosc că nici nu m-am străduit prea tare. Mă Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult usturoi?), gestul pe care un om Îndurerat se cuvine să-l facă ar fi să o arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cât să-l privesc. Încă n-am spus „start“... — Tacă-ți gura, ticăloasă mică, replică el, fulgerându-mă cu ochii săi albaștri. Dacă ai de gând să-ți scoți hainele, ai la dispoziție treizeci de secunde, după care ți le smulg eu. Dă-i bătaie. Mă eliberă fără tragere de inimă, probabil ca să mă ajute. Am deschis gura ca să rostesc un „Ce macho!“ admirativ, dar l-am privit și, dintr-un motiv oarecare, m-am răzgândit. Poate din cauza umerilor lui masivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
umerilor lui masivi. M-am apucat, În schimb, să-mi deschei blugii. Părea cel mai nimerit loc din care să Încep. Și nu m-am grăbit deloc. Trebuie că eram nițel beată, căci Îmi surâdea ideea de a mi se smulge hainele. 24 Lou plângea iarăși, dar mă obișnuisem deja. Nu știam, și eram sigură că nici ea nu știa, câte din acele lacrimi erau vărsate de ușurare și câte de tristețe. Mai slăbise puțin, pentru că atârnau hainele pe ea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se cuvine cadavrele și ultimele cuvinte. După șase ani, nu mă mai obsedează decât acea ființă de carne și cerneală, al cărei nevrednic păstrător am fost pentru o vreme. Oare nu eu, Benjamin O. Lesage, am fost acela care a smuls-o din Asia ei natală? Oare nu În bagajele mele s-a Îmbarcat ea pe Titanic? Și cine oare i-a Întrerupt parcursul milenar, dacă nu aroganța secolului meu? De-atunci, lumea s-a acoperit de sânge și de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe Elburz, se umflă și se năpustește la vale, smulgând, În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el, să-l pună pe tron, să-i câștige favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina aceasta nu ți se pare Îndeajuns de Însemnată? Viața mea atârnă de ea. Soarta a mii de oameni, aceea a orașului, a imperiului, poate ține de această hotărâre. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați. Am fost cel mai bun prieten al lui Nizam, am să te apăr, nu vor veni În casa mea ca să-mi smulgă soția de lângă mine. — Deschide ochii, Omar, nu-i cunoști pe acești oameni, nu se gândesc decât la răzbunare. Ieri, ți-au căutat pricină pentru că i-ai salvat capul lui Hasan Sabbah; mâine, Îți vor reproșa că ai ascuns-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un hohot de râs triumfător, ea era dovada că recele meu scepticism se risipise și că, de atunci Înainte, aveam să să-i sorb fiecare cuvânt. Se grăbi să profite. — Bineînțeles, nu-mi amintesc mare lucru din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale, dar viguroasă. — Numele meu este Benjamin Lesage, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
musulmane, nu există nici măcar un singur colț În care să pot trăi la adăpost de tiranie. În Persia, am vrut să mă refugiez Într-un sanctuar care beneficiază, după tradiție, de deplină imunitate, soldații monarhului au intrat acolo, m-au smuls din mijlocul sutelor de vizitatori care mă ascultau, și, aproape fără o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un loc de cult, nici o universitate, nici un adăpost În care să poți fi la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezvăluit interesul meu pentru Manuscrisul lui Khayyam, dorința mea intensă de a-l răsfoi Într-o zi, de a-i studia Îndeaproape conținutul. M-a ascultat cu o atenție susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi Înșfăcă mâna, o acoperi cu sărutări. Fazel, stânjenit, bâlbâi o scuză și se Îndepărtă. I-am Întins lui Mirza Reza scrisoarea din partea Maestrului. Aproape că mi-o smulse din mâini și, deși cuprindea mai multe pagini, o citi În Întregime, fără să se grăbească, uitând cu totul de prezența mea. L-am așteptat să termine ca să-i vorbesc despre ceea ce mă interesa. Numai că atunci Îmi spuse, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l supună unui prim interogatoriu. Lucru curios, arma crimei a dispărut. Se spune că o femeie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că a fost spânzurat luna trecută. Dumnezeu să-l ierte! Bineînțeles, Își cunoștea soarta, nu poate surprinde decât Întârzierea În a-l executa. Mai bine de o sută de zile de la moartea șahului! L-au torturat, fără Îndoială, ca să-i smulgă mărturisiri. Djamaledin vorbea rar. Îmi păru slăbit, tras la față; chipul, de obicei atât de senin, era străbătut de ticuri care, pentru moment, Îl desfigurau, fără a-i scădea, totuși, magnetismul. Aveai impresia că suferea, mai ales atunci când Îl amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niciodată pică, ai făcut ceea ce trebuia să faci și, Într-un fel, aveai dreptate. Dar lucrul de care mă temeam s-a Întâmplat, din păcate: rușii n-au părăsit niciodată Tabrizul, populația de acolo e supusă unor neajunsuri permanente, cazacii smulg vălurile femeilor pe stradă, fiii lui Adam sunt Întemnițați sub cel mai mic pretext. Cu toate acestea, există ceva și mai grav. Mai grav decât ocuparea Tabrizului, mai grav decât soarta tovarășilor mei. Democrația noastră riscă să se prăbușească. Dl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent al Profetului și modernist din primul val, care a susținut Întotdeauna misiunea Shuster. Discursul lui e scurt: — Este, poate, voința lui Dumnezeu ca libertatea și suveranitatea să ne fie smulse prin forță. Dar nu le vom abandona de bună-voie. O nouă tăcere. Apoi o altă intervenție, În același sens și tot atât de scurtă. Dl Pokitanoff Își consultă, ostentativ, ceasul. Prim-ministrul Îl vede, trage, la rându-i, de un lanț, cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i spui.” Apoi îmi trântea ușa în nas și iarăși nu se mai auzea nimic. Totuși, în felul ei, ea ținea la Nero. Puteam să jur. Alaltăieri seară, l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ședeam lângă tata, doamna Sanowsky stătea în picioare și își lega mai strâns cordonul capotului. „Dă-mi-o și mie, dă-mi-o și mie”, voiam eu să spun, însă mâinile mele vorbeau mult mai clar. Ele încercau să-i smulgă tatei receptorul din mână. Dar tata l-a pus pur și simplu în furcă. S-a întors către noi. „A trebuit să facă iarăși un drum în capitală. Autoritățile o presează. Pun întrebări. S-au îngrijorat. De la minister vin somații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în brațe pe Toni ca la wrestling și se opintea cu toată puterea să-l tragă înapoi, însă acela își înhățase nevasta, cu o mână îi încleșta gâtul și cu cealaltă o ținea strâns de braț. Ea încerca să se smulgă, îl călca pe picioare și lovea cu pumnii în burta lui, ca într-un sac de box. Uneori cădeau toți trei peste masă, alteori se împiedicau de un scaun. Dacă doamna Sanowsky reușea să se smulgă, alergau cu toții în jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ea încerca să se smulgă, îl călca pe picioare și lovea cu pumnii în burta lui, ca într-un sac de box. Uneori cădeau toți trei peste masă, alteori se împiedicau de un scaun. Dacă doamna Sanowsky reușea să se smulgă, alergau cu toții în jurul mesei, Toni o urmărea pe ea, iar tata pe Toni. Eu ședeam pe canapea nemișcat, ținând întins piciorul cu ghipsul și îmi ziceam că toate astea mi se par cunoscute, iar dacă cei din America fac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de fata cu care mă întâlneam lângă șine. O chema Ileana și avea trupul ușor ca o pană. Dar era geloasă din cale afară. Când i se năzărea că îmi plac alte femei, îmi făcea viața un iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie să știi că arătam al naibii de bine în uniforma aceea și femeile nu se sfiau să întoarcă privirile după mine. Asta nu-i scapă unei femei, pentru așa ceva, ele au ochi și în ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cuvintele pună cuvintele Într-o ordine. Anestezia l-a scutit de supremul sacrilegiu de a dori să transfere puterea morții asupra unui dumnezeu cunoscut mai mult ca dătător de viață. Deși fusese imediat ridiculizată de ziarele concurenței, care reușiseră să smulgă inspirației redactorilor lor principali cele mai diverse și substanțiale titluri, uneori dramatice, alteori lirice, și, nu rareori, filozofice sau mistice, atunci când nu erau de o ingenuitate Înduioșătoare, ca În cazul acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]