4,839 matches
-
prin linia Angevină. Inocențiu mai târziu s-a împăcat cu Ferdinand și a revocat decretul înainte de a muri, în 1492, dar oferta a rămas un măr al discordiei în politica italiană. Ferdinand a murit în ianuarie 1494 și a fost succedat de fiul său, Alfonso al II-lea. În octombrie 1494, Ludovic Sforza, care a controlat timp îndelungat Ducatul de Milano, a obținut în cele din urmă titlul ducal după ce a oferit o zestre impresionantă pentru nepoata sa, care s-a
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
el a fost achiziționat de către Prințul Frederic al Țărilor de Jos, care l-a angajat pe Eduard Petzold, discipol a lui Pückler și un grădinar peisajistic bine-cunoscut, pentru a finaliza proiectul său. După moartea sa din 1881, el a fost succedat de fiica sa Prințesa Maria, care a vândut imobilulu familiei Arnim. Pe parcursul Bătăliei Berlinului, ambele castele au fost nivelate și toate cele patru poduri de peste Neisse au fost distruse. Von Arnims au fost deposedați de Administrarea Sovietică Militară din Germania
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
lăcașurile ordinului se găsesc în Washington, Boston, Seattle, Los Angeles, Chicago, Santa Fé, Santa Cruz, San Francisco, San Diego, New York, în Toronto, Montreal și Vancouver. În Mexic s-a deschis un lăcaș în Guanajuato. Maestrul dr. Javad Nurbakhsh a fost succedat de fiul său, maestrul Alireza Nurbakhsh, doctor în filologie la Universitatea din Wisconsin și avocat în Londra. Numele lui de derviș este Reza Ali Shah. Alireza Nurbakhsh (Reza Ali Shah) este maestrul suprem. În subordinea maestrului Alireza Nurbakhsh sunt o
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
până la moarte. El a fost strămoșul Reginarizilor, o importantă familie lotharingiană. Reginar a fost fiul lui Gilbert, conte de Maasgau, cu o fiică a împăratului Lothar I, al cărei nume nu este cunoscut (Hiltruda, Bertha, Irmgard sau Gisela). El a succedat tatălui său în Maasgau și a fost abate laic de Echternach între 897 și 915, de Maastricht începând de dinainte de mai 898, ca și de Stablo și Malmedy între 900 și 902. Reginar a fost conte de Mons atunci când, în
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
a acordat titlul de markgraf ("marchio") de către Carol în 915. El nu a figurat niciodată sub titulatura de duce de Lorena, însă a fost în mod categoric comandantul militar al regiunii în timpul domniei lui Carol cel Simplu. Reginar a fost succedat în Lotharingia de către fiul său Gilbert; cu toate acestea, Reginarizii nu au reușist să își impună supremația în Lotharingia așa cum au făcut Liudolfingii sau Luitpoldingii în ducatele de Saxonia și Bavaria. Împreună cu soția sa Hersinda (sau Alberada), care a murit
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
Berthold al IV-lea (n. cca. 1125 - d. 8 decembrie 1186) a fost duce de Zähringen din 1152 și rector de Burgundia. El a întemeiat numeroase orașe, inclusiv Fribourg. Berthold al IV-lea a succedat fratelui său, Conrad I ca duce de Zähringen. De asemenea, Berthold a pretins titlul de "duce de Burgundia". Cu toate acestea, împăratul Frederic I Barbarossa s-a căsătorit între timp cu contesa Beatrice I de Burgundia, fiica ultimului conte de
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
Bradley și a devenit faimoasă datorită volumelor publicate în numele ei, dar la ora actuală este continuată de Diana L. Paxson. În 259, Rian, Doamna din Avalon, moare dând naștere lui Eilan, fata concepută cu Coelius, Prințul de Camulodunum. Ei îi succede în funcția de Mare Preoteasă Ganeda, care își încredințează nepoata lui Coelius. Zece ani mai târziu, Eilan revine în Avalon pentru a fi instruită și a deveni preoteasă. Relațiile cu Ganeda sunt tensionate, dar Eilan câștigă prietenia fiicei acesteia, Dierna
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
după care s-a recăsătorit cu ducele Godefroy al III-lea de Lotharingia Inferioară. În ceea ce o privește, Sofia s-a căsătorit cu contele Ludovic Montbéliard (1019-1071 și 1073). Fiul lor a fost Theodoric I de Montbéliard (1045-1105), care a succedat în Bar. Copiii lor au fost:
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
De asemenea, el s-a alăturat de câte ori a avut ocazia revoltelor împotriva lui Henric al V-lea, luptând de partea ducelui Lothar I de Saxonia în cadrul victoriilor de la Andernach din 1114 și Welphesholt din 11 februarie 1115. El a fost succedat de fiul său, Waleran. Henric a fost căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho de Pottenstein cu Iudith de Schweinfurt, la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Împreună, Henric
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
-lea cel Pașnic, fiul ducelui Ioan al II-lea cel Pios, ca urmare a căsătoriei sale cu Maria, a moștenit ducatele de Jülich și de Berg după moartea socrului său, Wilhelm al IV-lea. Atunci când Ioan al III-lea a succedat tatălui său ca duce de Cleves în 1521, regiunile de Jülich, Berge, Cleves și Mark au constituit Ducatul de Jülich-Cleves-Berg. Fiica sa, Ana de Cleves (1515-1557) a devenit chiar regină-consortă a Angliei vreme de câteva luni în 1540, în condițiile
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
(d. 1138) a fost contesă de Zutphen de la 1122 până la moarte. Părinții Ermengardei au fost contele Otto al II-lea de Zutphen și Iudith de Arnstein. Ermengarda a succedat fratelui ei mai mare Henric al II-lea de Zutphen (ceilalți doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
fiind în schimb ales de către papă că anti-rege al Germaniei la 22 mai 1246. Henric Rașpe l-a înfrânt pe Conrad în bătălia de la Nidda din august 1246, însă a murit câteva luni mai tarziu. Landgraful de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către contele Willem al II-lea de Olanda. Tot în 1246, Conrad s-a căsătorit cu Elisabeta de Bavaria, fiica a ducelui Otto al II-lea de Bavaria. Cei doi au avut un fiu, Conrad(în), în 1252
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Dirk al V-lea (n. 1052 - 17 iunie 1091) a fost conte de Olanda (numită la acea vreme Frizia) de la 1061 până la moarte. Dirk i-a succedat la conducerea comitatului de Olanda tatălui său, Floris I, fiind pus sub protecția mamei sale, Gertrude de Saxonia. Episcopul de Utrecht, Willem I, a profitat de minoratul lui Dirk, ocupând teritoriul din Olanda asupra căruia emitea pretenții. Pretenția lui Willem
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
Frizonul, el a ridicat o armată și l-a asediat pe episcopul Conrad de Utrecht, succesorul lui Willem, în castelul Ysselmonde, luându-l prizonier. Episcopul și-a răscumpărat libertatea prin renunțarea la toate pretențiile pământurilor în dispută. Dirk a fost succedat de către fiul său, Floris al II-lea, iar el a fost înmormântat în abația de Egmond.
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
cca. 1114 - 5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
șlucrarea să fie finalizată. După moartea lui Henric, Cunigunda a fost nevoită să preia rolul de regentă. A făcut acest lucru alături de fratele ei, iar apoi a predat insignele imperiale atunci când Conrad al II-lea a fost ales pentru a succede soțului ei, în 8 septembrie 1024. Ca văduvă, Sfânta Cunigunda a fost săracă, ca urmare a enormelor avuții acordate de către ea și de Henric pentru scopuri caritabile. În 1025, la exact un an după moartea soțului ei, Cunigunda s-a
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
moștenitorul contelui Willem al III-lea de Jülich și al Matildei de Limburg, fiică a ducelui Waleran al III-lea de Limburg. Tatăl său participase la Cruciada a cincea din 1217, murind la asediul Damiettei din 1218. Willem i-a succedat în poziția de conte de Jülich sub protecția unchiului său, Eberhard de Hengenbach. În deceniile următoare, el a extins mult teritoriul comitatului său. În 1234 el a participat la bătălia de la Altenesch împotriva frizonilor și a fost numit administrator imperial
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
iulie 1328) a fost conte de Jülich de la 1297 până la moarte. Gerard a fost fiul mai mic al contelui Willem al IV-lea de Jülich cu Richarda de Geldern, fiică a contelui Gerard al III-lea de Geldern. Gerard a succedat fratelui său mai mare, Waleram (care murise în bătălia de la Furnes) în poziție de conte de Jülich în 1297. Gerard a acordat sprijin regelui german Adolf de Nassau în bătălia de la Göllheim din 1298, însă atunci când Adolf a fost ucis
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
-lea (n. cca. 1240 - d. 5 iunie 1288, Worringen) a fost conte de Luxemburg și Arlon de la 1281 până la moarte. Henric a fost fiul contelui Henric al V-lea cel Blond de Luxemburg cu Margareta de Bar. După ce i-a succedat tatălui său, a continuat războiul acestuia, fiind ucis alături de trei dintre frații săi în bătălia de la Worringen de către cavalerii ducelui Ioan I de Brabant. Henric a fost căsătorit în jur de 1260-1261 cu Beatrice d'Avesnes (d. martie 1321), fiică
Henric al VI-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328695_a_330024]
-
Adolf al IX-lea (n. cca. 1280 - d. 3 aprilie 1348) a fost conte de Berg de la 1308 până la moarte. Adolf a fost fiul cel mare al lui Henric de Berg cu Agnes de Mark. În 1308, Adolf a succedat în poziția de conte de Berg după moartea unchiului său, Wilhelm I, care nu avea urmași. Adolf a fost un susținător important și loial al lui Ludovic al IV-lea, duce de Bavaria Superioară, ajutându-l din 1314 în războiul
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
Agnes de Cleves (n. cca. 1295 - d. după 1361), fiică a contelui Teodoric al VII-lea de Cleves de Cleves cu Margareta de Habsburg-Kiburg. El a murit la 3 aprilie 1348, fără a avea copii, drept pentru care a fost succedat în comitatul de Berg de către unica sa nepotată care i-a supraviețuit, Margareta de Ravensberg prin dreptul mamei acesteia, și de către soțul acesteia, Gerard al VI-lea de Jülich, fiul contelui Willem al V-lea de Jülich. Astfel, comitatele de
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
argint a continuat câtva timp (există monede cu valori nominale de ½ și 1 marcă, însă toate au fost tezaurizate). În revanșă, monedele cu valori nominale mai mici au fost fabricate din metale mai puțin strategice. Cuprului și nichelului i-au succedat fierul și zincul, la monedele de 1, 2, 5 și 10 pfenigi. Începând din 1919 și până în 1923, slăbiciunea mărcii, starea economiei și începutul hiperinflației nu au mai permis alte emisiuni de monede decât cele de zinc și de aluminiu
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
VIII-lea (n. cca. 1240 - d. 28 septembrie 1296) a fost conte de Berg de la 1259 până la moarte. Adolf a fost fiul cel mare al contelui Adolf al VII-lea de Berg cu Margareta de Hochstaden. În 1259, Adolf a succedat tatălui său în poziția de conte de Berg. Regele Rudolf I de Habsburg i-a permis lui Adolf să mute monetăria la Wipperfürth în 1275. În 1276 Adolf a acordat drepturi cetățenești orășenilor din Ratingen, iar în 1282 celor din
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
crescut că musulman la Edirne. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a remarcat la Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul mandatului său el a condus armate și l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii militare. După cucerirea otomană a Tesaliei în 1394, conducătorii din familia Angeloi Philanthropenoi s-
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
o proprietate funciară de către sultan. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a distins în Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul carierei sale el a condus armate său l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii. În 1458, despotul sârb Lazăr Branković a murit. Mihailo, fratele lui Mahmud, a devenit
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]