6,881 matches
-
Unul nu e niciodată de-ajuns. Cu fiecare nou tatuaj vei descoperi nevoia de a-ți face altul. Mă Întreb de ce centrele de recuperare a dependenților nu au inclus deja și asta În programele lor. Armanoush a rămas mult timp tăcută, studiindu-l cu coada ochiului pe ciudatul cântăreț rock. Chiar dacă simțea vreo durere, bărbatul nu lăsa să se vadă nici urmă de ea. — De ce ar vrea cineva să-și tatueze un țânțar purpuriu pe gleznă? Mătușa Zeliha a râs atotștiutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i facă o plăcere soției sale pentru că trecuse la islamism. Așa că i-a pus numele Levon și, ca un bun musulman ce se afla, l-a repetat de trei ori: — Levon! Levon! Levon! Între timp Shermin Kazanci a rămas la fel de tăcută ca o piatră mutată din loc. Triplului ecou avea să-i ia mult timp să se Întoarcă și să-i izbească sub forma unei Întrebări dezaprobatoare. — Levon? Ce fel de nume musulman mai e și ăsta? Nici un băiat musulman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a treia zi a vizitei lor, Mustafa a stat toată ziua În camera lui, scuzându-se că nu se simțea bine. Făcuse febră, fapt care Îi diminua probabil nu numai energia, ci și capacitatea de a vorbi, fiindcă devenise extrem de tăcut. Fața Îi era trasă, gura uscată și ochii Înroșiți, deși nici nu băuse, nici nu plânsese. Ore În șir, a stat În pat nemișcat, studiind motivele nedeslușite formate de mizerie și praf pe tavan. Între timp, Rose și Armanoush și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o pe mătușa Zeliha stând lângă fiica ei și spunându-i ceva la ureche cu o expresie impenetrabilă. Ei bine, pe divan zăcea Într-adevăr un mort. Și În mijlocul grupului de femei care boceau și plângeau fără-ncetare, Asya stătea tăcută, iar sângele i se scurgea din obraji. Nu te cred, a spus Asya fără să se uite direct la maică-sa. — Nici nu e nevoie, a murmurat mătușa Zeliha. Însă În sfârșit mi-am dat seama că Îți datoram o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ne ferim să vorbim despre părintele nostru atunci cînd ne vedem. S-ar cuveni oare să le spun: „Doar nu sînt singurul din familie care a citit cărțile tatei?“. Cărți În care i se cere femeii să fie umilă, răbdătoare, tăcută și să stea acasă: „Femeia e făcută pentru interior, iar bărbatul pentru exterior“, se poate citi Într-o lucrare care i-a adus autorului ei Marele Premiu catolic pentru literatură și, de asemenea: „Bărbatul e veșnicul hoinar, iar femeia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-a dezvăluit o Înclinație spre fantezie, anarhie și zeflemea pe care și-o reprima În mod obișnuit și pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Browning și de un kalașnikov. Într-o seară din 1972, m-am Încumetat să-i spun tatei, venit să-și aducă manuscrisul la editura Laffont: „Peste cîteva luni Îmi voi isprăvi cartea“. Tot ce pot spune e că a rămas tăcut. Oare la ce mă așteptam? Aș fi vrut cumva să-mi răspundă: „Mergi Înainte, François, scrie cărți mai bune decît ale mele“? Nu-s chiar așa de prost, n-am crezut că voia să mă Împiedice să scriu. Trebuie cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica, bubuitul boxelor care cutremură pereții, cîțiva barmani la tejghea și atît. Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei persoane. Mai întîi apar două fete care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu are importanță dacă nu i-a primit brelocul panda, deși refuzul i-a tăiat respirația la fel ca aerul rece al nopții... Acum e din nou singur pe străzile tăcute și răcoroase ale orașului. Își amintește de clipele inedite și ireale ale concertului, de toate acele sentimente. Ce-a fost asta? Ce-a fost și ce-a însemnat această călătorie? Această întîlnire? Orice ar fi fost, își spune Romeo-Ulise, chiar dacă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
joc cu reținere, aproape dezamăgit. Avea sentimentul că ei o terminaseră cu el. Nu-i rămânea decât să se întoarcă la munca sa. § Numele 'Kezel' era scris cu creta pe ușă. Kezel nu era acasă, însă soția acestuia - o femeie tăcută și speriată, a cărei față purta urmele ultimei bătăi - îl conduse pe Porfiri la ușa micii celule ocupate de studentul Virginski. Acesta era precum îl descrise cămătarul, palid și prost îmbrăcat. Pe deasupra, observă Porfiri, mai era și mort de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sa de bariton, în timp ce îl examină pe Salitov cu precauție. ă Dumneata ești proprietarul acestui...? Salitov se uită în jur așteptându-se să găsească pe pereți cuvântul pe care îl căuta, dar se mulțumi cu un sarcastic: Stabiliment. Patronul aprobă tăcut. ă Locotentul Salitov de la Districtul de Poliție Haymarket. Conduc o investigație oficială. Trebuie să cooperați sau veți suporta consecințele. Salitov băgă mâna în buzunarul hainei și îi întinse fotografia lui Rataziaiev. Îl recunoști pe omul ăsta? Patronul studie fotografia fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Când Steve Landau Încercase să le Întrerupă conversația, Kitty Îi spusese: — Vorbește cu mine, nu cu tine, și nu dorește să-i cumperi ceva de băut. Veselia ei Îl sedusese pe celălalt tip, dar când ieșiseră Împreună și ea devenise tăcută și timidă, Își pierduse interesul și nu o mai sunase. Steve Landau Îi arunca acum priviri criminale. Și stătea exact lângă George Floyd, furnizor al Ministerului Apărării, un bărbat de vreo sută patruzeci de kilograme, care la petrecerea de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
erau cea mai proastă alegere. Oamenii voiau să stea aproape de nivelul străzii și plăteau bani buni pentru locuințele de la primele etaje. Nu-i păsa nimănui de poezia urbană pe care o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întorcea În Europa, asta avea să fie ultima ei călătorie. Un fel de rămas-bun față de America. Kitty era fericită că lăsa În urmă frigul din New York, zăpada, apartamentul plin de cutii, colegul de cameră a cărui prezență, oricât de tăcută, o deprima și o făcea să nu se simtă În largul ei, era fericită că Îi lăsa În urmă pe Roger, pe Sam, pe toți ceilalți care nu Însemnau nimic pentru ea, lăsa În urmă goana după noi și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din mese și care-l salută. — Are o galerie aici, În L.A., Îi șopti Matthew lui Kitty. Bărbatul, care spuse că se numea Roy Hines, Îi invită să se așeze la masa lor. — Stăm? o Întrebă Matthew. Kitty se așeză tăcută lângă el, uitându-se pe furiș la toți acești oameni care arătau atât de bine, În timp ce el conversa cu prietenii lui. Era o bucurie doar să-l privești: o descoperire Încântătoare. Se uita la el cu aceeași plăcere cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
brațele lui. Corpurile lor se potriveau perfect. Dar din adâncurile subconștientului ei Încerca să iasă la suprafață o altă imagine. Visa că era răpită Într-un taxi, În San Francisco; Își transpuse toate trăirile În vis: un taximetrist fără față, tăcut, cu un profil puternic (oare era profilul lui Matthew?) conducea, surd la rugămințile ei de-a se Întoarce, cu ușa de la taxi deschisă, fluturând În vânt, iar ea țipa degeaba după ajutor - nu o putea auzi nimeni. Se trezi. Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
continuare; Olga le privi fără nici un comentariu. Kitty se duse la birou, se așeză, Își deschise laptopul și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În taste, cu gândurile concentrate asupra viitorului - o stație de autobuz din aglomerata capitală a lumii. 20 America vs Europa și o Formulă matematică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să facă ceva aici; nu putea să lase totul În urmă pentru o femeie, ca prințul de Wales, care renunțase la coroană, la tron, la tot, pentru o americancă divorțată. Se Întoarse spre ea și observă, cu plăcere, suferința ei tăcută. Nu, glumesc. Nu mă mut În Europa. Nici vorbă! Apoi zâmbi, o luă În brațe și o sărută ușor În colțul gurii. Voia să-l Întrebe multe, dar nu mai era În stare să Îngaime nici un cuvânt. El se relaxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și o șapcă pe cap pot fi oricine, E o idee bună, foarte bună, spuse Marta, ne-am putea apuca imediat de fabricarea păpușilor, Așa m-am gândit și eu, spuse Marçal, Și eu, mărturisi Cipriano Algor. Se priviră lung, tăcuți, zâmbitori, până când olarul întrebă, Și când asta, Chiar mâine, răspunse Marçal, profităm de timpul meu liber, altă ocazie doar peste zece zile, n-ar mai avea rost, Mâine, repetă Cipriano Algor, vrei să spui că am putea să începem imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
într-un magazin, putea fi și mai rău. El spuse, Îți place munca asta. Ea spuse, În viață nu putem face întotdeauna ce ne place, principalul pentru mine era să rămân aici, la asta n-a răspuns Cipriano Algor, rămase tăcut, tulburat de întrebările care, aproape fără să se gândească, îi ieșiseră pe gură, este evident pentru oricine că, dacă întrebi, vrei să știi, și, dacă a vrut să știe e pentru că a avut un motiv, acum chestiunea de principiu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vieții. E o prostie să ratezi prezentul doar de teamă că nu vei câștiga viitorul, își spuse și imediat adăugă, De altfel, nu se întâmplă totul mâine, rămâne și pentru poimâine, Ce-ai spus, întrebă tatăl brusc, Nimic, răspunse, eram tăcută și liniștită ca să nu te trezesc, Nu dormeam, Așa mi s-a părut, Ai spus că rămâne și pentru poimâine, Ce straniu, am spus eu așa ceva, întrebă Marta, N-am visat, Atunci am visat eu, probabil că am adormit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]