4,810 matches
-
trebuit să formeze Oastea Mare și să recruteze și trupe de mercenari. În Evul Mediu și Renașterea timpurie, moldovenii se bazau pe cavaleria ușoară (călărași), care erau folosiți în tactici de genul lovește-și-fugi și alte tactici similare cu cele ale tătarilor, acest lucru le-a dat o mare mobilitate și flexibilitate, când era nevoie ei descălecau de pe cai și se angajau în lupta corp-la-corp, așa cum s-a întâmplat în 1422, când 400 de arcași călare au fost trimiși pentru a ajuta
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
de consacrare în mai multe părți ale bisercii. Monumentul ecleziastic este deosebit datorită faptului că el nu a fost modificat de-a lungul timpului, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania. Unele modificări au fost făcute după invazia tătarilor din 1241, modificări care relevă influența șantierelor din Ungaria vestică, influențe ce sunt vizibile și în zona Sibiului și a Sebeșului începând din anul 1260. Biserica ce poate fi văzută astăzi în vârful dealului de la Cisnădioara, este conservată așa din
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
viu. Bătălia a început cu un atac violent al forțelor otomane, care a fost întâmpinat de valuri de săgeți lansate de arcașii călare ai lui Timur. Baiazid a făcut greșeala să dispună cavaleria tătară în primele rânduri ale armatei sale. Tătarii și spahiii proveniți din beilicurile anatoliene au dezertat și au trecut de partea mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
și 1856 în Țara Românească de către Barbu Știrbei. Robia este un statut de servitudine, având aspecte comune, dar și diferențe, cu șerbia (iobăgia) și cu sclavia. A fost, cu precădere, situația persoanelor de etnie romă. În Moldova au existat robi tătari, capturați în timpul bătăliilor pierdute de ei, și care nu fuseseră răscumpărați de hanii lor. Statutul robiei este dezbătut: din asimilarea robiei cu sclavia, se poate deduce că Principatele Române au fost „state sclavagiste” aidoma puterilor care răpeau oameni din locurile
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
Istoricul Nicolae Iorga corelează apariția rromilor pe aceste meleaguri cu Invazia mongolă în Europa din 1241, sugerând probabilitatea ca robii rromi (care erau cercetașii, iscoadele, rotarii, crescătorii de cai, căruțașii, căldărarii, pielarii, cortorarii și fierarii mongolilor și mai târziu ai tătarilor) să fi fost preluați de la mongoli și tătari în secolul al XIV-lea, odată cu înfrângerea acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
meleaguri cu Invazia mongolă în Europa din 1241, sugerând probabilitatea ca robii rromi (care erau cercetașii, iscoadele, rotarii, crescătorii de cai, căruțașii, căldărarii, pielarii, cortorarii și fierarii mongolilor și mai târziu ai tătarilor) să fi fost preluați de la mongoli și tătari în secolul al XIV-lea, odată cu înfrângerea acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și Asia centrală care au fost deasemenea dominate de
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
al XIV-lea, odată cu înfrângerea acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și Asia centrală care au fost deasemenea dominate de mongoli și tătari). Primele documente care le atestă existența certă îi prezintă deja înrobiți: Robia este așadar atestată în secolul al XIV-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
fals. Deși Codul penal din Muntenia al anului 1818 preciza că „"Toți țiganii sunt născuți robi"” și că „"Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului"”, exista un număr mic de robi care nu erau rromi, îndeosebi printre „"tâmpiți"” (handicapații mintali) și tătari capturați în bătălii, și de rromi care nu erau robi (printre familiile înstărite, care-și răscumpăraseră robia sau printre rromii „"sloboziți"”, adică eliberați, care se regrupau în „"Slobozii"”), dar aceștia nu mai erau denumiți "țigani", cuvânt care devenise sinonim cu
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
din Ocolul Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, împreună cu veniturile vămii ("„satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu toate veniturile din veac în veac”"). În Evul Mediu, acest drum a fost folosit de tătari în incursiunile lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat în 1879 o legendă locală intitulată
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
să-i fie uric cu toate veniturile din veac în veac”"). În Evul Mediu, acest drum a fost folosit de tătari în incursiunile lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat în 1879 o legendă locală intitulată "„Românca și tătarii”", pe care a auzit-o de la mai mulți români din satul Vama, în care se povestește despre
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat în 1879 o legendă locală intitulată "„Românca și tătarii”", pe care a auzit-o de la mai mulți români din satul Vama, în care se povestește despre salvarea satului și a locuitorilor de către o vămeancă, care și-a abandonat în pădure copilul care plângea și i-a anunțat pe locuitorii
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
auzit-o de la mai mulți români din satul Vama, în care se povestește despre salvarea satului și a locuitorilor de către o vămeancă, care și-a abandonat în pădure copilul care plângea și i-a anunțat pe locuitorii satului de venirea tătarilor, pentru ca aceștia să ia măsuri de apărare. În satul Vama au existat în decursul timpului mai multe biserici ortodoxe. Astfel, pe baza spuselor unor martori oculari, preotul folclorist Simeon Florea Marian (1847-1907) afirmă în lucrarea ""Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
un document din 18 februarie 1445, satul apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În partea de jos a satului Pârtești, pe vale (astăzi satul Pârteștii de Jos), a fost construită
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
din Dragomirești, județul Maramureș este o biserică construită în 1722 și aflată la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Biserica, adusă în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în 1936, a fost construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripție. Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, biserica din Dragomirești este edificată din cununi de bârne, din lemn de brad, în conformitate cu
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
document din anul 1075, sub numele de "castrum quod vocatum Turda" (iar în 1291 sub denumirea de "terra Turdavar"), fiind astfel una din cele mai vechi localități din zona Turzii. S-a dărâmat probabil după cea a doua invazie a tătarilor (din 1285). Rămășițele fortăreței (190 x 100 m) se mai pot vedea și azi. Pe partea de sud se vede un șanț, care ar fi putut să fie intrarea în cetate. Până în anul 1876 localitatea a aparținut Scaunului Secuiesc al
Moldovenești, Cluj () [Corola-website/Science/324331_a_325660]
-
anul 1876 localitatea a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului. "Biserica Unitariană" a fost construită în jurul anului 1300, în stil romanic, mai târziu rezidită in stil gotic. A fost înconjurată cu un zid de apărare, care nu a rezistat însă atacului tătar din 1661. În anul 1672 a fost renovată. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010). Haltă de cale ferată a Mocăniței (în prezent inactivă).
Moldovenești, Cluj () [Corola-website/Science/324331_a_325660]
-
prin "Convenția Ramsar", ca zonă umedă de importanță internațională. Parcul se suprapune atât ariei de protecție specială avifaunistică Comana (sit SPA) cât și sitului de importanță comunitară Comana (sit SCI) și include rezervațiile naturale: Pădurea Ologa - Grădinari și Pădurea Padina Tătarului. Parcul Natural Comana prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea continentală sudică a Câmpiei Române și cea nord-estică a Câmpiei Burnazului, ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
a satelor săsești din acea vreme care dădeau ca medie a gospodăriilor cifra de 40. Se pare că biserica-sală gotică, care datează de la începutul secolului al XIV-lea, ar fi fost construită pe locul uneia mai vechi, distruse probabil de tătari în invazia lor din 1241. Turnul-donjon din capătul de vest al sălii a fost construit în secolul al XV-lea și este cel mai mare dintre toate cele aflate pe Valea Hârtibaciului. Zidurile lui au o grosime de circa trei
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
parte dintre soldații pe care i-a comandat, numeroși intelectuali armeni și unii dintre liderii primei republici independente armene au emigrat în Persia, stabilindu-se în Tabriz. Formarea acestei republici efemere i-a salvat pe armenii din Syunik de atacurile tătarilor din Azerbaidjan. Priceperea militară și diplomatică a lui Garegin Njdeh a permis zonei sudice a regiunii Syunik să rămână parte a Armeniei sovietice.
Republica Armeniei Montane () [Corola-website/Science/326602_a_327931]
-
reliefuri romane. Biserica nu are pisanie. Pictura veche nu se păstrează, ci doar un mic fragment de pictură în partea de apus a altarului, deasupra proscomidiarului, reprezentând chipul unui sfânt. În 1717, potrivit unei tradiții, biserica a fost distrusă de tătari și “refăcută abia după un sfert de veac” - scrie Kádár în monografia sa. Informația este aproximativă, întrucât biserica nu era refăcută nici în 1754, an în care protopopul Gabor din Ocna Dejului, înzestrează pe doi vădeni, cu o scrisoare adresată
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
nouă incintă, a doua, în interiorul căreia exista o capelă, o ""Casă a cavalerului"" și o bolniță, casa cavalerului jucând rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin Pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu oastea lui (4000 de unguri, 2000 de tătari și 25 de tunuri ușoare) în apropierea Brașovului, dar considerând că nu avea șanse de reușită pentru o bătălie în câmp deschis a adoptat o tactică defensivă, întărindu-se lângă Râșnov într-o tabără înconjurată cu care legate între ele
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
referire în primul rând la cetățenii care locuiesc în Turcia. ul promoveasză ideea unificării popoarelor cu aceeași rădăcini lingvistice și a devenit foarte activă în special după prăbușirea Uniunii Sovietice și apariia noilor state independente în Asia Centrală. În 1804, teologul tătar Kursavi a scris o lucrare prin care cerea modernizarea islamului. Kursavi a fost fondatorul curentului religios jadidism (din limba arabă 'jadid', 'nou'). Ideea centrală a noului curent era încurajarea gândirii critice, ca opus la credința oarbă. Kursavi promova creșterea nivelului
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
din Uniunea Sovietică au jucat un rol important în negocierile și contactele dintre Turcia și Germania. Printre aceștia se aflau activiștii panturcici precum Zeki Velidi Togan, Mammed Amin Rasulzade, Mirza Bala, Ahmet CafarOglu, Sayid Shamil sau Ayaz Ishaki.. Au existat tătari care au organizat unități militare în regiunea Caucazului, unități formate în mare parte din prizonieri de război și care s-au implicat în special în acțiunile de gherilă Aceste unități au avut efective de câteva sute de mii de soldați
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]