4,775 matches
-
explicație ignoră În mod evident toată literatura de specialitate a perioadei 1920-1940. E adevărat că puține locuințe ieftine sînt construite În acest interval. Cu toate acestea, motivul nu e nici pe departe calitatea crescută a locuirii populației bucureștene. Majoritatea specialiștilor, teoreticienilor, politicienilor etc. care scriu despre arhitectură și urbanism În perioada specificată vorbesc despre lipsa acută de locuințe onorabile pentru majoritatea locuitorilor capitalei. Printre alții, urbanistul Cincinat Sfințescu, istoricul Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu sau Dem.I.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cît și din punctul de vedere al teoriei politice. A Însemnat practic o rupere totală de trecut și orientarea spre un prezent dominat de concepte noi ca libertate, reprezentativitate, sistem de partide etc. Pentru o bună parte dintre practicienii sau teoreticienii politici români, momentul de referință al acestei perioade l-a constituit perioada interbelică văzută, prin prisma comparației cu comunismul, ca o epocă de aur a democrației românești. Cartea lui Cristian Preda, România postcomunistă și România interbelică, se dorește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se raporteze, putând fi explicate și altfel decât în funcție de stările psihologice sau neurofiziologice ale individului. Teoriile socio-cognitive Carențele modelelor motivaționale și asociaționiste în explicarea rezultatelor studiilor empirice, dar și progresul în înțelegerea proceselor afective și cognitive i-au condus pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor afective și cognitive. Din punct de vedere istoric dezvoltarea concepțiilor cognitive coincide cu studiul efectului observării violenței asupra comportamentului agresiv (Farber, 1963; Gregg și Simon, 1967 citați de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dezvoltării și păstrării comportamentului agresiv, modelele recente sunt denumite integrative pentru că consideră că atât evenimentele de dinaintea agresiunii, cât și cele de după interferează fără încetare pentru a asigura continuitatea relației individului cu mediul său social. În analizele pe care le efectuează, teoreticienii țin cont de nivelurile diferite de funcționare atât pentru declanșatori, cât și pentru regulatorii agresivității. Relația dintre furie și agresivitate ar fi numitorul comun al tuturor tentativelor conceptuale recente. Ele diferă totuși în ceea ce privește luarea în calcul a proceselor automate în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Colecția ACADEMICA 129 Seria Filosofie EDITAT CU SPRIJINUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ LucianMircea POPESCU, istoric, critic cultural, teoretician al cunoașterii istorice. Visiting PhD researcher în Teorie Istorică și Istorie Intelectuală (Universitatea din Groningen). Doctor în Istorie (distincția Magna Cum Laude) al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca (2011), pe tema Aspecte ale cunoașterii istorice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
uitat de mine. Hayden White rămâne "mai" tânăr decât oricare dintre noi, cum îmi spunea, într-un dialog la Groningen, Hans Kellner. Ar fi de subliniat că România, de când există ea ca stat național (1859), nu a avut decât doi teoreticieni ai istoriei (Xenopol și Antohi), iar autorul acestei cărți nu poate fi considerat filosof sau teoretician al istoriei. Ceea ce încerc să propun prin cercetările mele, singulare, izolate, destul de anevoioase, este o teorie critică a cunoașterii istorice, dar nu o teorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un dialog la Groningen, Hans Kellner. Ar fi de subliniat că România, de când există ea ca stat național (1859), nu a avut decât doi teoreticieni ai istoriei (Xenopol și Antohi), iar autorul acestei cărți nu poate fi considerat filosof sau teoretician al istoriei. Ceea ce încerc să propun prin cercetările mele, singulare, izolate, destul de anevoioase, este o teorie critică a cunoașterii istorice, dar nu o teorie a istoriei, care de fapt, nu există într-un mod didacticist, disciplinar și autonom. Există mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a problematizat extrem de mult, destinul său fiind similar cu cel al ilustrului său predecesor, un alt francez, A. Comte (1798-1857). Nu știu în ce măsura există un Foucault "românesc", așa cum există unul "american", "japonez", "central-european" etc. Pe acest Foucault românesc, teoreticianul și istoricul Sorin Antohi îl vedea conturându-se la sfârșitul anilor '90. Un Foucault, care, de fapt, nu este un Foucault, ci mai degrabă anumite efecte de discurs din gândirea acestuia într-o societate (cea românească) unde problematica foucauldiană a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fond problematic: Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Dinamica formării celor două entități stat național, societate civilă -, a raporturilor de cooperare dintre acestea, dezechilibrează posibilitatea unor relații sociale fundamentate pe o egalitate bazală, de început, așa cum au fost propuse de teoreticienii Luminilor. Într-o societate matură și armonios dezvoltată, bazată pe competiție și progres, așa cum au teoretizat-o gânditorii Luminilor, avem nevoie de o egalitate bazală, la fel cum într-o cursă de atletism toți concurenții pornesc de la aceeași linie. Unul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
socialiști (Zinn, Chomsky, Jameson, White etc.). White este anti-Foucault atât prin critica aspră adusă cărților gânditorului francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile publice ale acestuia. Într-un schimb intens de e-mailuri cu legendarul teoretician american, acesta mi l-a creionat pe Foucault la fel de sumbru ca în criticile sale: "egomaniac", "paranoic", "repulsiv", "lipsit de respect față de ceva și față de cineva". Bineînțeles că Foucault nu a rămas în istoria gândirii europene pentru aceste imagini publice din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universale și pe cele ale literaturii clasice române. Exegetul demonstrează că valorile de vârf ale culturii române se datorează deschiderii spre cultura europeană și operează atât cu uneltele de lucru ale istoricului literar, cât și cu ale criticului și ale teoreticianului. Interesul deosebit pentru marii scriitori contemporani și clasici, care exprimă spiritualitatea românească în cristalizări estetice unice, l-a determinat pe C. să scrie Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția Poetului - căutător al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și trăsături bine definite. Abia spre sfârșitul deceniului al patrulea al secolului XX și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut lucrări care defineau și caracterizau curente noi, precum liberalismul evoluționist 291 sau neoliberalismul 292. Având ca principali teoreticieni pe Friederich von Hayek și Karl R. Popper, ale căror opere au fost elaborate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liberalismul evoluționist considera că "universul moral se naște din libertate", că va exista întotdeauna ceva imprevizibil în evoluția societății
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
viziune "structurală" asupra noțiunii analizate, considerând că, dincolo de progresele particulare sau parțiale, există un progres general, universal 305. Refuzând să accepte ideea că asistă la sfârșitul doctrinei liberale, Gheorghe Brătianu caută soluții pentru regenerarea liberalismului. Se apropie, astfel, de tezele teoreticianului liberalismului evoluționst, Friederich von Hayek 306, legitimând, în același timp, una din definițiile recente ale liberalismului, potrivit căreia: "Liberalismul s-a ilustrat printr-o gândire a crizei [...] Gândirea liberală e suscitată de provocări istorice, sociale, instituționale, religioase. Răspunsul liberal este
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
dacă procesul economic a ajuns la acel punct de dezvoltare, la care, salvându-se libertatea omului, să se asigure concomitent cu sporirea producției și stimularea la maxim a energiilor individuale"333. Comparația între aceste teze ale liberalilor georgiști, cele ale teoreticienilor PNL, din deceniul al treilea al secolului XX334 și cele ale ideologului neoliberal român, Mihail Manoilescu 335 ne conduce, din nou, spre concluzia unei apropieri accentuate a concepției georgiste de ideile promovate de neoliberalismul românesc. Totuși, C. Ionescu-Olt relevă faptul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din perioada de formare, PNL-Gheorghe Brătianu a manifestat interes față de problema națională și a minorităților 665. Desprins din PNL și aflat sub influența ideilor neoliberale, Gheorghe Brătianu a abordat cele două probleme în interdependență, așa cum erau tratate și de alți teoreticieni liberali sau neoliberali. Astfel, în concepția lui I.G. Duca "fiecare națiune este un tot", iar "în țările în care sunt minorități etnice, numai recunoașterea drepturilor lor depline concordă cu tradițiile doctrinei liberale"666. Pe de altă parte, ca reprezentant al
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
enumerate ale naționalismului promovat de georgiști (dezvoltarea valorilor autohtone, aprofundarea conceptului de românism, delimitarea clară de xenofobie și șovinism), aceștia se apropie de naționalismul constructiv și cultural promovat de Nicolae Iorga 706, delimitându-se de "noul naționalism", printre ai cărui teoreticieni se numărau Nichifor Crainic și Nae Ionescu 707. Deși, aparent, se pot stabili asemănări între lozincile naționaliste susținute de georgiști în această perioadă și doctrina partidelor naționalist extremiste, delimitarea este realizată uneori, chiar de membrii partidelor respective. Spre exemplu, formula
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a, pp. 144, 145. 305 Panfil Nichițelea, Gh. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003, pp. 128-138; Ioan Roșca, "Gh. Brătianu", în Analele Universității "Spiru Haret", 2004, nr. 6, seria Filosofie, pp. 163-164. 306 Friederich von Hayek (1899-1999), teoretician liberal a publicat, în 1960 lucrarea intitulată Constituția libertății, în care susține că progresul și supraviețiurea civilizației "depind de existența unui maxim de oportunități pentru producerea unor accidente". Cristian Preda, Liberalismul, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 6, 7, 43, 44
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Înaltă și autoritară. Ei cu nevoie de organizare găsesc În membrii organizației din care fac parte, parteneri În realizarea problemelor muncii și eventuali potențatori spre succes. Ignorarea motivației implică o reducere a performanței. Există trei elemente care au focalizat atenția teoreticienilor, În motivația managerială: - feed-back-ul performanței; - obiectivele performanței; - conceptul de echitate. Proprietățile motivaționale ale feed-back-ului sunt aplicate cu succes În organizații. Dificultatea obiectivelor poate duce la diferențieri În cadrul grupului; sunt indivizi motivați prin obiective ușor de atins și indivizi motivați prin
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aristotel și o figură care constă în a spune voluntar contrariul a ceea ce se dorește să se înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viețuirii cotidiene, compun substanța de sensibilitate, gingășie și gravitate care conferă comicului a cărei formă o imprumută, alură umoristică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa Dorina Grăsoiu în Mihail Sebastian sau ironia unui destin, dacă aplicăm definițiile teoreticianului 220 la propriile creații, Mihail Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca un câine turbat Johnny.163 Descoperirea hipotextului caragialian într-o astfel de scriere-experiment, multietajată, excesiv de metatextualizată, imbricată într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]