5,364 matches
-
în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La atingerea pielii tresări pentru că își dădu seama că este tot rece, a unui mort. Tot timpul slujbei stătu de vorbă cu el, în gând. Avea atâtea să-i spună! Când au ieșit din biserică, soarele se ascunsese în norii care apăruseră pe cer
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ridice și rația de ulei, zahăr, orez. Înăuntru era aglomerație, se stătea la coadă. Ca de obicei, lumea se înghesuia în prima zi. S-a așezat cuminte, la coadă. La un moment dat simți o mână grea pe umărul stâng. Tresări. Când se întoarse, îl văzu pe Petre, zâmbindu-i: - Ce mai faci, Frusino? Nu te-am mai văzut de mult! Știi că nu am mai fost nici eu la dansuri, dacă ai lipsit tu? Am auzit că din toamnă se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună, Laur! și continuă făcând prezentările, bine dispusă. Viitorul meu soț și.. un coleg din școala primară! A rămas înmărmurit, toate planurile, speranțele lui s-au sfărâmat și spulberat într-o fracțiune de secundă. Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită este, ce veselă și sigură când a pronunțat viitorul soț! În el s-a așternut o tristețe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a privit Cu-acea intensitate de granit Și nici acum , după atâta vreme Ușa n-o închid și n-am de ce mă teme. Iubirea mea, eu încă te aștept Și îmi tresare inima în piept Noianul de emoții mă inundă Iubirea mea, în fiece secundă. Pe tine te aștept dintotdeauna Numai la tine mă gândesc într-una Doar tu, cu un surâs furi inima, Doar tu faci dulce lacrima. Mi-aduci soare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum bate timpul, bate rece peste noi, Cum a bătut ieri piatra colțuroasă-n văi. Și să tresari, și să alergi precum un cal, Ce-și scapără copitele deal după deal, Să îți alerge mintea mai iute ca lumina, Trupul de carne din mine să-ți fie făina, Cea care-ți naște pita din fiecare viață Și care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simțit spun privind locul acela inefabil pulbere de suflet deasupra lumii noastre e noapte la margine de timp mă cuibăresc în aripi toată cu fruntea lipită de vis... licurici pentru zmei între mine și mine cresc fluturi din păpădie cerul tresare în rouă greierii înalță zmei licuricii dansează step pe umbre și eu alerg cu luna uitată în palmă căuș de vânt alb între mine și mine astăzi sunt noapte mâine curcubeu poimâine... un fel de om stingher Pacemaker pentru suflet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se aliniază în cortegiul albastru și un fraged miraj dansează cu fiecare vis al somnului din somn și al singurătății la lumina mariajelor vieții cu ploaia și vântul arborii plâng prin frig și tăceri izolate balada crescută în inima mea tresare atunci când șirul anilor alege simbolurile într-un minunat regat fluturii trasează un fragil hotar între culorile suspendate în uitare și tălpile mele ce nu mai lasă urme prin lacrimi balada ascultă veșnicia și tace sub pleoapele închise ale blândului duh
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și n-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puternic, Uitări în timp cu ușile închise, Fără vise-n vraja nopții m-am retras, Și în sinea mea ca într-o cetate, Tăcerea în mine si-a făcut popas, Și-mbracă ceasul de singurătate Iar inima nicicând n-o să tresară, Și nici privirea limpede de apă, Când visul pur pe frunte se coboară, În somn ce umbra clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinse mâna. Levi îl privi lung și rămase neclintit pe scaunul său. Ii zise fără să ridice glasul, dar ferm și neînduplecat: Tinerii sioniști zac și acum în închisorile în care au fost aruncați, cu complicitatea unora ca tine!... Aronică tresări ca lovit de o palmă, se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
facă nici un fel de zgomot, să nu deschidă ferestrele și să lase transperantele coborâte, ca să nu atragă cumva atenția chiriașilor, și în special a celui care stătea în apartamentul de la stradă, un evreu care lucra la Comitetul Central. Fănel Trifu tresări și schimbă o privire circumspectă cu Caraiani. Titi Vlădăreanu se grăbi să-i liniștească. A, să nu vă faceți griji din cauza asta! le spuse el. Pentru noi e cea mai bună acoperire. Nimănui n-o să-i treacă prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
postul pe care-l ocupa. Răspunzând scurt la salut, el studie cu atenție un document, pe care i-l înmânase Nando din mapa lui. Nu făcu nici un fel de comentariu și pe chipul său negricios și spânatic nu se văzu tresărind nici un mușchi. După ce păru a se lămuri, el îi arătă vizitatorului străin un scaun lângă perete, sub portretul lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu puterea monopolurilor, vă dați seama că lupta noastră nu e deloc ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o serie de adnotări. După ce sfârși, lăsă documentul pe masă, bătându-l încet cu palma. Ei, ați văzut, tovarășe Dej?... Ce părere aveți? Ce facem cu social-democrații ăștia? întrebă ministrul de interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că lucrurile păreau să-și afle o rezolvare discretă și amiabilă, fără să fie nevoiți să ia în cârcă mari riscuri. Nu știu cât e prietenie și cât interes, replică Sever, meșterind la o mașinuță stricată de copii. Ce tot spui, frate? tresări Norica. Ce interes? A, nimic special. Vorbeam așa, în principiu, îi explică Sever. Că azi toate sunt pe interes... Dar în fine! Să vedem ce-o să mai fie... Eu cred că prietenul tău e om serios, fu de părere Norica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite ce e... Am și eu o rugăminte la tine, dar nu știu dacă o să mă poți ajuta... Sever, care își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau de... Involuntar, ridicase glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect. Fata îl trase discret de mânecă. Această atingere îl făcu să tresară, dându-i o senzație pe care n-o mai încercase până atunci. Șase! îl avertiză fata, cu un glas conspirativ și complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți probleme. Traversară Calea Victoriei și o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână, după care făcuse o pneumonie și trebuise să se interneze în spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata, văzându-l cum tresare îngrijorat. Felicia nici n-ar fi vrut să își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcându-i semn cu capul spre bătrână și fiica ei, care i-ar fi putut auzi. Victor tăcu și, după ce păru să stea câteva clipe în cumpănă, se aplecă deodată spre Felicia și îi cuprinse mâinile cu palmele sale. Fata tresări, dând să se împotrivească, dar renunță. Mâinile ei aduceau cu două păsări mici și supuse, care se lasă în voia vânătorului. O vreme se priviră în ochi, fără să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fire și mi-ar fi rușine să le spun că nu știu nici măcar unde stai!... Asta sună ca o cerere în căsătorie, remarcă fata. Și de ce nu?... replică el. Te-ar deranja?... Întrebarea lui directă o făcu pe Felicia să tresară și să-și retragă încet mâinile din strânsoarea lui. Pai dacă tu nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum stau lucrurile acum, dragule, nu cred că ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]