5,174 matches
-
doar paradele victorioase. Nu poți ridica moralul unui popor dacă îi arăți zilnic cadavre mutilate, dimpotrivă. Ori asta nici un politician nu vrea să o riște. Scoate tabachera, aprinde o țigară și trage cu nesaț. O voce cunoscută îl face să tresară. În dreptul lui, surâzător, căpitanul Apostol. Ai făcut treabă bună, băiete! Acum, poate vom avea și noi o perioadă de liniște. Un repaus ar fi mai mult decât bine venit. Soldații nu mai au nici suflet și vlagă. Cât credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei fermă că va veni foarte repede a făcut să-i dea drumul. Bieții băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două biberoane în mâini tocmai se apropie de cei doi copii când ușa deschisă brusc o face să tresară violent. Domnule locotenent! Ce s-a întâmplat, Novăcene? În fața scenei neașteptate, sublocotenentul dă uimit un pas înapoi. Mă scuzați... Spune. Vin. Așteptăm ordinele dumneavoastră. Toți oamenii la posturile lor. Novăceanu se răsucește pe călcâie și iese, închizând ușa în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că iată, minutele se scurg în nemișcare. O tăcere aproape ireală coboară peste locul încleștării. Oare ce s-a întâmplat cu Romulus? Nu-l vede nicăieri și nu poate decât să spere că a scăpat doar cu ceva răni ușoare. Tresare la auzul unui bufnet sec în spatele lui. Se întoarce iute și întâlnește țeava unui revolver Browning îndreptată spre el. Lasă arma jos, locotenente. Cum adică? Ce este cu tine? Ai înnebunit? Deloc, ba aș putea spune că gestul meu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brațele ei. Paloarea obrajilor se transformase într-un galben cenușiu și printre buzele vinete aerul se strecoară în reprize scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ani de atunci... În 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai tîrziu. Aceeași boală ca și mine, amîndouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini În podea. Vroiam să-i cer fotografia. Dar cum? și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
hotărască singur ce e drept și ce au e drept. Și cîte zeci de Întrebări roiesc În jurul acestei idei pentru a-i determina substanța. Și El e singur, și singurătatea Lui e fără Îndoială tristă ca toate singurătățile”. Marga Popescu tresări. O asemenea vorbire nu mai auzise pînă atunci și se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tuturor, și uram orice necuviință Împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sînt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță În preistorie, și care din cînd În cînd tresar aduse la suprafață de oribile mișcări tectonice, refuzînd să creadă că nu mai există, impunînd, prin spaima ce-o naște lumii, existența lor putrefactă. N-ai dreptul să cedezi: dacă cumva ai făcut-o, Într-un fel sau altul - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aceea dintre susținătorii modernității politice și estetice, pe de o parte, și partizanii unui autarhism de sorginte colectivist-etnicistă care a făcut atîta rău culturii românești în perioada interbelică." Părerea unui "tînăr critic" în revista STEAUA nr. 4, bătrînul Cronicar a tresărit la titlul "Ucigașii de bătrîni" sau cum se cumințește o generație și apoi a citit cu interes eseul lui Andrei Simuț (care a obținut unul din premiile noastre pentru debut). Pornind de la constatarea că actualitatea literară românească din ultimii 18
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
și noi lucra cu vigoare pentru întărirea și strălucirea ei. Dați-ne și nouă voie să ne putem mândri cu falnicul nume de cetățeni români. Noi evreii pământeni, pacinici industriași și muncitori, avem în sânul nostru o inimă românească care tresare de bucurie când Patria prosperă și care se întristează când se află în nevoi. Nu tolerați ca să fim numiți străini în această țară când istoria și rațiunea probează contrariul. Am subtras asigurările de patriotism pentru că le credem. Știm prea bine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să fie veselă, acel tub dimpotrivă urca parcă în ea tensiunea vieții cu un grad față de mine, care îmi proiectam viața prezentă în viitor, în timp ce ea îl alunga, fiindcă n-a reacționat cum doream eu, n-a făcut-o să tresară propunerea mea de căsătorie, viața pe care ar fi putut-o duce întemeind împreună o familie. "Nu mă iubești?" am întrebat-o. "Te iubesc acum, mi-a răspuns, dar nu știu dacă și mâine; nu vreau să mă căsătoresc niciodată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gură, n-am uitat-o! Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care o atacă fără veste, se ține în rezervă tocmai pentru ca să nu facă vreo impresie că ar fi ușor abordabilă. Dar de ce s-ar ține în rezervă un bărbat și mai ales unul ca mine? încît din primele clipe am tresărit adânc și, turburat, m-am îndrăgostit imediat de ea; am căzut în extrema cealaltă. Desigur, îmi spuneam, de aceea nu plăcusem până atunci fetelor, fiindcă eram bine și pe deasupra și tânăr savant (un profesor îmi spusese așa, la un examen
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el începuse prin a afirma că unii oameni, deși au cultură, sânt de fapt analfabeți. Ce vroise să spună prin această idee, căreia apoi, după obiceiul lui, îi dăduse proporții europene? "Eu sânt analfabeta aceea, zise atunci Matilda făcîndu-mă să tresar cu putere (gîndurile se ghicesc!). Eu, continuă ea cu o veselie extraordinară pe chip, deși am cultură, sânt o analfabetă care râd de el că nu poate dormi fiindcă nu găsește aici la noi în oraș două cărți despre care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și melancolia mi se strecură în inimă, amestecată cu o vagă, nedefinită deprimare. Ceva mă înfiora, dar nu știam ce. Poate faptul că mă simțeam atât de străin de această femeie cu care mă plimbam, trecătoarea care mă făcuse să tresar și pentru care apoi simțisem o atracție turbure și o invidie grea că astfel de femei le întîlnesc alții și nu eu? Ea era a lui Petrică și îmi dădeam seama că a lui Petrică va rămâne. Petrică suferă mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Da, vedeam și eu cerul și mă simțeam la fel de curat ca și albastrul lui intens, ce mai trebuia să simt?... Dar cine era ăsta care venea spre noi? Petrică... "Petrică", îi șoptii Matildei, dar ea nu se ridică și nu tresări... Da, zise, fără nici o sugestie, știam că n-a plecat..." Dar sugestia mi se transmise totuși: vezi? îți dai seama? atâta timp cât există Petrică... Petrică nu veni spre noi cum credeam, se opri la marginea poienei și deodată îl văzui cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți spun eu ție că ar trebui el să gîndească." "Cum o să gândească el ce vrei tu!? râse ea batjocoritor. Asta e gândirea lui, și dacă el se simte bine așa, de ce să venim noi să-i impunem gândirea noastră?" Tresării. Învățasem să surprind la ea clipa când o ispiteau ideile generale. Pericol, gândii, atenție mare. Totuși izbucnii: "Îl bag în mă-sa pe acest Calcan cu dovlecii lui turcești și cu fetele lui cu tot, spusei totuși. Unde mă vezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O meserie ca oricare alta și care n-o să le facă niciodată bogate." "Nici pe tine n-o să te facă, așa că nu văd deosebirea, cu toate că ești profesor universitar. Tot o meserie ca oricare alta." Tot o meserie ca oricare alta?! Tresării din nou și rămăsei tăcut. De la dovlecii turcești ai lui Calcan Matilda ajunsese la mine. Așadar nu dădea doi bani pe idealul meu de a mă afirma ca filozof, cum nu dăduse nici pe activitatea poetică a lui Petrică. Între
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dreptul orice om pe pă-mînt, urmează să se înfăptuiască: depinde de ei să nu accepte o altă formă de suferință și umilire." Și m-am îndepărtat cu acel sentiment de solidaritate viu trezit în conștiința mea și care avea să tresară des, uneori cu entuziasm, alteori ca o cutremurare în adâncurile ființei mele, o imensă durere, în anii care aveau să vină. De uitat însă nu l-am uitat nici acum chiar, în celula mea în care scriu această pagină încercînd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucru s-o mânjească cu noroi în fața instanței. Sunai a doua oară, fiindcă Matilda întîrzia. Îi auzii apoi pașii. Deschise ușa și când mă văzu... "Vă rog, zisei, modest, cu un glas de străin, aici stă..." Dar ea nici măcar nu tresări și nimic nu mai recunoscui în privirea ei din ceea ce știam că exista nu mai departe decât cu câteva zile în urmă: neclintirea surprizei, strania bucurie a revederii (căci era stranie, îmi sugera sentimentul neliniștitor că o vedeam pentru întîia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că nu știa unde plecasem eu. Hm! Ar fi trebuit să știe! Nu, zic, am treabă, nu pot să viu..." " Dar tu n-ai mâncat nimic, îmi șopti ea atunci, de astă dată cu o voce care mă făcu să tresar (cine nu-și amintește șoapta iubitei?). Nu stăm mult, mâncăm ceva, bem un pahar și ne întoarcem." Ultimul cuvânt mă decise. O, da, ne întoarcem, noi doi, și vom fi iarăși împreună, câte promisiuni într-o inflexiune de voce. "Bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o iubeam pe Matilda? De aceea scosese el un răcnet...? La ora când mi se făcea acea destăinuire, aceste întrebări cădeau în gol. Lucruri cu mult mai grave se petrecuseră între timp în viața mea cu ea, ca să mai tresar la o astfel de sugestie. Simțeam doar satisfacție că îl mirosisem și îl gâtuisem izbindu-l de perete pe roșcovanul de frati-său și nu încetasem apoi s-o fac să râdă pe tăcuta Tamara cât timp durase masa și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l trezească, ăla dăduse ortul popii... La morgă cu el, zice. Anunță familia să vie să-l ia... Dimineața..." Da, bănuiesc, gândii, dimineața ăla care murise înviase, la morgă, și izbucnii în râs și turnai vecinei mele în pahar. Ea tresări, surprinsă. "Ai de gând să asculți mai departe vorbăria ăstuia?" îi șoptii. Tăcerea ei deveni atentă: spui tu ceva mai interesant? parcă îmi răspundea. "Bineînțeles, zisei. Cum trăiești tu cu gringalelul tău?" (ca să nu-i zic pe românește pipernicit - prudență
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă ridicai de la masă și mă adresai Matildei grav, ca între soții care trăiesc de mult împreună și au învățat să-și respecte liber și fără vreun resentiment obiceiurile: "...dacă tu vrei să mai stai... eu trebuie să plec!" "Nu", tresări ea și avu pe chip o expresie neașteptată de supunere, pe care nu i-o cunoșteam și care o făcu să se ridice de pe scaun. Așteptai liniștit lângă ușă să se termine pupăturile și salamalecurile de despărțire, nu dădui mâna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea repede, ca să nu-i cer amănunte, nu uita să-l întrebi de ce consideră el marxismul nedemn de a fi citat într-o prelegere de filozofie!" Avusese în glas tonalități necruțătoare, pe care i le auzeam pentru întîia oară și tresării. "În cultură, îi răspunsei eU gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta, care nu solicită opțiuni individuale." "În orice profesie ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate chiar în seara asta, o să-ți dau să citești un studiu al meu din care o să înțelegi mai bine ce gândesc... în timp ce dacă vei rămâne la universitate... De ce te sperii tu așa de universitate?... Să-ți spun o anecdotă"... Tresării. Deși ne cunoșteam de puțină vreme, observasem că spre sfârșitul unei întîlniri Ion Micu încheia totdeauna cu anecdote, uneori chiar lăsând o discuție suspendată. Era o sugestie jignitoare pentru mine, care mă complexa; să zic că nu înțelegea ce-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]