5,483 matches
-
și a atacurilor constante ale milițiilor turce. Aprecierea făcută de liderii militari eleni că o armată atât de numeroasă se poate aproviziona în timpul ofensivei doar folosind resursele locale sa- dovedit eronată. Odată cu deteriorarea situației aprovizionării trupelor elene, cea a trupelor turce s-a îmbunătățit continuu. La început turcii s-au bucurat doar de sprijinul sovieticilor, care primiseră în schimb regiunea Batumi. Pe 4 august, reprezentantul Turciei la Moscova, Riza Nur, a trimis o telegramă la Ankara în care anunța trimiterea de către
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Aprecierea făcută de liderii militari eleni că o armată atât de numeroasă se poate aproviziona în timpul ofensivei doar folosind resursele locale sa- dovedit eronată. Odată cu deteriorarea situației aprovizionării trupelor elene, cea a trupelor turce s-a îmbunătățit continuu. La început turcii s-au bucurat doar de sprijinul sovieticilor, care primiseră în schimb regiunea Batumi. Pe 4 august, reprezentantul Turciei la Moscova, Riza Nur, a trimis o telegramă la Ankara în care anunța trimiterea de către sovietici a 60 de piese de artilerie
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
mine, 60.000 de săbii românești, 1,5 milioane de puști otomane capturate în timpul Primului Război Mondial, 1 milion de puști rusești, un milion de puști Mannlicher și 25.000 de baionete. Sovieticii au asigurat și un important sprijn financiar Mișcării Naționale Turce, nu în cuantumul pe care îl promiseseră, dar suficient. În a doua fază a războiului, turcii au primit un ajutor militar semnificativ din partea Italiei și Franței. Italienii erau nemulțumiți de pierderea Smirnei în favoarea Greciei. Ei au folosit baza din Antalya
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
politician abil, care a știut să se prezinte drept revoluționar în fața comuniștilor, protector al tradițiilor și ordinii în fața conservatorilor, soldat patriot în fața naționaliștilor și lider islamist în fața musulmanilor religioși, reușind în acest fel să aducă sub conducerea sa toate facțiunile turce și să le ofere motivația potrivită pentru luptă. În discursurile sale publice, Kemal a lansat ideea unei Anatolii constituită ca o fortăreață care să fie stavilă tuturor agresiunilor îndreptate spre Orient. Astfel, lupta turcilor nu era doar pentru salvarea Turciei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
luptă. În discursurile sale publice, Kemal a lansat ideea unei Anatolii constituită ca o fortăreață care să fie stavilă tuturor agresiunilor îndreptate spre Orient. Astfel, lupta turcilor nu era doar pentru salvarea Turciei, ci pentru cauza apărării Orientului. Mișcarea Națională Turcă a câștigat astfel simpatia musulmanilor din țările Orientului Îndepărtat, care trăiau sub regimurile coloniale ale puterilor occidentale, și care considerau Turcia ca singura națiune care avea șanse reale să-și câștige independența. Comitetul Khilafet din Bombay a strâns fonduri pentru
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
simpatia musulmanilor din țările Orientului Îndepărtat, care trăiau sub regimurile coloniale ale puterilor occidentale, și care considerau Turcia ca singura națiune care avea șanse reale să-și câștige independența. Comitetul Khilafet din Bombay a strâns fonduri pentru sprijinirea luptei naționalitilor turci, cărora le-a trimis în mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au bucurat de asemenea de a se afla multă vreme în defensivă, organizată
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii au înaintat fără să aibă o viziune strategică foarte clară. Singura opțiune strategică era efectuarea loviturii finale și zdrobirea definitivă a forțelor turce, pentru asigurarea impunerii prevederilor tratatului de la Sèvres. Această strategie ar fi putut părea bună în acele vremuri, dar la o judecată obiectivă se dovedește a fi fost o greșeală fatală. Grecii au atacat un inamic care avea capacitatea să se
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a localnicilor de etnie elenă. Toynbee avea să scrie că imediat după debarcare, militarii greci au început să-i atace pe localnicii de etnie turcă, care au fost forțați să se refugieze în afara zonei controlate de trupele invadatoare. Istoricul Taner Akcam nota declarația unui ofițer britanic conform căreia milițiile turce au fost organizate special pentru lupta împotriva grecilor. Ofițerul britanic considera că turcii ar fi
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
că imediat după debarcare, militarii greci au început să-i atace pe localnicii de etnie turcă, care au fost forțați să se refugieze în afara zonei controlate de trupele invadatoare. Istoricul Taner Akcam nota declarația unui ofițer britanic conform căreia milițiile turce au fost organizate special pentru lupta împotriva grecilor. Ofițerul britanic considera că turcii ar fi fost pașnici, dacă trupele de ocupație ar fi fost ale altei puteri. Grecii s-au dedat, conform declarații aceluiaș ofițer, la atacarea satelor locuite de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au fost împușcați . Consulul italian M. Miazzi a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga perioadă 1920 - 1923, în timpul Războiului de Independență al Turciei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de armeni din est și sud, și împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Se poate spune că a existat o similitudini între masacrele 1915 - 1917 și cele din 1919 - 1921 în Anatolia răsăriteană. În ziarul londonez "Times" se afirma că „Autoritățile turce declară deschis că este intenția lor premeditată să îi lase pe toți grecii să moară și acțiunile lor sprijină declarația lor” . Ziarul irlandez "Belfast News Letter" scria „Povestea groaznică a barbariei și cruzimii practicată acum de Turcii din Angora este
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
creștini în artele păcii și că acești creștini, și grecii în special, sunt prea harnici și prea bine calificați ca rivali. De aceea, din când în când, ei au tins să încerce să reechilibreze balanța prin expulzări și masacre” Guvernatorul turc al provinciei Sivas, Ebubekir Hazim Tepeyran, a spus în 1919 că masacrele au fost atât de cumplite încât nu a putut suporta să le raporteze. El se referea la atrocitățile comise împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Rapoartele oficiale numărau 11
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la atrocitățile comise împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Rapoartele oficiale numărau 11.181 de greci care au fost uciși în 1921 de Armata centrală sub comanda lui Nurettin Pasha (cel care a fost și asasinul arhiepiscopului Chrysostomos). Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la moarte a lui Nurettin Pasha. El a fost pus sub acuzare, dar a fost salvat de intervenția lui Mustafa Kemal. Taner Akcam afirmă chiar că Nurettin Pasha ar fi sugerat ca toți grecii și armenii care
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea numeroase cazuri de violuri făptuite de soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați foarte prost, chiar și atunci când ofereau ajutor civililor musulmani "Christian Science Monitor" scria că autoritățile turce au împiedicat grupurile de misionari și ajutor umanitar să îi ajute pe civilii greci ale
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pentru haremurile lor. S-a înregistrat de asemenea numeroase cazuri de violuri făptuite de soldații turci. Activiștii americani pentru ajutorarea victimelor războiului au fost tratați foarte prost, chiar și atunci când ofereau ajutor civililor musulmani "Christian Science Monitor" scria că autoritățile turce au împiedicat grupurile de misionari și ajutor umanitar să îi ajute pe civilii greci ale căror case fuseseră incendiate, autoritățile preferând să îi lase pe acești oameni să moară, în ciuda cantității mare de ajutoare disponibilă. "Christian Science Monitor" scria că
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să extermine populația elenă cu mai multă energie decât cea exercitată împotriva armenilor în 1915” . În anul 2002, guvernatorul de origine maghiară al New Yorkului, George Pataki , declara că grecii din Asia Mică au îndurat o cruzime incomensurabilă în timpul guvernării turce prin campanii sistematice de strămutare, distrugere orașelor și satelor grecești și uciderea a sute de mii de civili din regiunile în care grecii compuneau majoritatea, precum țărmul Mării Negre, Pontusul și regiunile din jurul Smyrnei; supraviețuitorii au fost exilați din Turcia și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi urmărit crearea unei patrii omogeni
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi urmărit crearea unei patrii omogeni din punct de vedere etnic pentru turci. Aproximativ 1,5 milioane de greci din Turcia și aproximativ o jumătate de milion de turci din Grecia au fost obligați să+și părăsească pământurile strămoșești
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Dorința de reforme era împărtășită de numeroși ofițeri tineri ai armatei elene, care se simțiseră profund umiliți de înfrângerea din război, și care erau influențați de liberalismul vest-european. Pe 15 august 1909 a fost formată „Liga Militară”, după modelul Junilor Turci, care a emis o declarație din cazarma militară Goudi din Atena. Mișcarea, care pretindea reforme militare și politice, a fost sprijinită de pături largi ale populației. Regele George I a fost obligat să cedeze în fața presiunii militarilor. El l-a
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
villyetul Mosul. Pe de altă parte, oficialii britanici de la Londra și Bagdad susțineau că Mosulul este vital pentru supraviețuirea Irakului datorită resurselor naturale din regiune cât și din punct de vedere al securității granițelor sale montane . În același timp, liderii turci se temeau că naționalismul kurd avea să primească un imbold în regiunile dominate de britanici, ceea ce ar fi produs probleme în Kurdistanul turc . Liga Națiunilor a încercat să rezolve problemele legate de regiunea Mosul și a trimită pe teren o
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
din regiune cât și din punct de vedere al securității granițelor sale montane . În același timp, liderii turci se temeau că naționalismul kurd avea să primească un imbold în regiunile dominate de britanici, ceea ce ar fi produs probleme în Kurdistanul turc . Liga Națiunilor a încercat să rezolve problemele legate de regiunea Mosul și a trimită pe teren o comisie de specialiști, care să determine cărei țări i se cuvine controlul asupra fostului Vilaiet otoman. Raportul comisiei avea să precizeze faptul că
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice românești. În 1936, Leo van Puyvelde, președintele Comitetului Internațional
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]