5,147 matches
-
de expresie artistică, în ciuda unor perioade de cenzură, mai mult politică. În timpul primilor ani ca republică, guvernul a investit multe resurse în artele frumoase, ca muzeele, teatrele, operele și arhitectura. Diverși factori istorici joacă roluri importante în definirea identității moderne turcești, cultura turcă este un produs a eforturilor de a fi un stat „modern”, în timp ce își menține tradiția religioasă și valorile istorice. Îndeosebi muzica și literatura turcească arată, în zilele noastre, un amestec al influențelor culturale, amestec izvorât din interacțiunile dintre
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
teatrele, operele și arhitectura. Diverși factori istorici joacă roluri importante în definirea identității moderne turcești, cultura turcă este un produs a eforturilor de a fi un stat „modern”, în timp ce își menține tradiția religioasă și valorile istorice. Îndeosebi muzica și literatura turcească arată, în zilele noastre, un amestec al influențelor culturale, amestec izvorât din interacțiunile dintre tradițiile turcice și lumea islamică, pe de-o parte, și tradițiile europene, pe de altă parte. Literatura turcă a fost cel mai mult influențată de literatura
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
tradițiile turcice și lumea islamică, pe de-o parte, și tradițiile europene, pe de altă parte. Literatura turcă a fost cel mai mult influențată de literatura persană și arabă în timpul erei otomane, deși după perioada Tanzimatului, efectele altor tradiții (populare turcești și literare europene) au devenit tot mai simțite. Amestecul influențelor culturale este dramatizat, de exemplu, sub formă de „noi simboluri de conflict și intercalare de culturi” adoptate în lucrările lui Orhan Pamuk, câștigător al Premiului Nobel pentru literatură în 2006
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
artefacte ale arhitecturii otomane de mai târziu arată îmbinarea rafinată a tradițiilor locale și islamice. Sinan Mimar este considerat pe scară largă ca cel mai bun arhitect al perioadei clasice în arhitectura otomană. Încă din secolul al XVIII-lea, arhitectura turcească a fost din ce în ce mai influențată de stilul occidental și poate fi văzută în Istanbul, unde clădiri ca Dolmabahce și Ciragan dăinuiesc lângă numeroase zgârie-nori moderni. Între 1985-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 10 obiective culturale sau naturale din
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
de baschet ca Mehmet Okur și Hidayet Turkoglu au avut, de asemenea, succes în NBA. Echipa feminină de volei, și anume, Eczacibași, Vakifbank Guneș Sigorta și Fenerbahce Acibadem au câștigat numeroase titluri și medalii la Campionatele Europene. Sportul național tradițional turcesc a fost yagli gureș (wrestling) încă din timpurile otomane. Edirne a găzduit turneul anual de wrestling la Kirkpinar încă din 1361. Stilurile de wrestling internaționale reglementate de FILA ca stil liber de wrestling și wrestling greco-roman sunt populare, cu multe
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
încă din 1361. Stilurile de wrestling internaționale reglementate de FILA ca stil liber de wrestling și wrestling greco-roman sunt populare, cu multe titluri la campionatele Europene, Mondiale și Olimpice câștigate de wrestleri turci individual sau ca echipă națională. Un sport turcesc de succes a fost halterele. Halterofilii, bărbați și femei, au bătut numeroase recorduri mondiale și au câștigat câteva titluri la campionatele europene, mondiale și olimpice. Naim Suleymanoglu și Halil Mutlu au atins statutul legendar ca fiind unii dintre puținii halterofili
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre în posesia tronului. A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează "Scrisorile", peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), în
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turcești, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai și în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighișoara este ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în anul 1630 (1 decembrie), Francisc Rhédei
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
au loc unele framântări sociale, cum au fost cele din anii 1467 și 1514. La începutul secolului XVI, oștile otomane se revarsă spre centrul Europei, cucerind Belgradul în 1521. După înfrângerea ungurilor la Mohács, în 1526, regatul maghiar devine pașalâc turcesc, situație în care ajunge și Bihorul. Localitatea rămâne un important centru agricol și comercial. În anii 1710 și 1739 ciuma lovește Marghita, decimând populația. La începutul secolului XVIII, o dată cu slăbirea puterii turcești, Marghita trece sub stapânirea Imperiului habsburgic. În anul
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
la Mohács, în 1526, regatul maghiar devine pașalâc turcesc, situație în care ajunge și Bihorul. Localitatea rămâne un important centru agricol și comercial. În anii 1710 și 1739 ciuma lovește Marghita, decimând populația. La începutul secolului XVIII, o dată cu slăbirea puterii turcești, Marghita trece sub stapânirea Imperiului habsburgic. În anul 1823, un mare incendiu a distrus aproape jumatate din localitate. Anul revoluționar 1848 a fost marcat și la Marghita de puternice framântări sociale ale populației locale. Deși înfrântă, revoluția a avut urmări
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
și Moldova). Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene). Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar limba română este interzisă în administrație. Procesul de deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor (Chișinău -> Kișiniov, Orhei -> Orgheev, Ciubărciu -> Ciobruci...) sau prin oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești, oridecâte ori se putea (Frumoasa -> Kagul, Oblucița -> Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender...). Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind că sentimentul românității nu apăruse încă în Basarabia în perioada 1812-1840 : Imperiul Țarist căuta pur
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezate vasale ale Haliciului și ale Volîniei. După ocuparea cetăților Cetatea Albă și Chilia în 1484, Imperiul Otoman transformă în 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și Basarabia în raia turcească (în Evul Mediu Dezvoltat, după apariția țărilor române medievale, Basarabia era denumirea românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac). În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără însă să-și
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
sârbilor la Kosovopolje („Câmpia mierlei”) în anul 1389 și moartea voievodului Mircea cel Bătrân, (1386-1418), al Țării Românești, au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre Transilvania și centrul Europei. Un rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a jucat Ioan de Hunedoara, (1407-1456), voievod al Transilvaniei (1446-1456) și guvernator al Ungariei (1446-1453). Complementară efortului său militar a fost strădania de a spori autonomia voievodatului Transilvaniei față de regatul ungar. Politica lui Ioan (Iancu) de Hunedoara față de turci
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
ducați. În această calitate, a participat ca țară beligerantă în cadrul războiului de 30 de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) și, după 1660, nici Crișana, transformată de asemenea în vilaiet, cu centrul la Oradea. În aceste circumstanțe istorice, în anul 1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
general românii din sudul Transilvaniei, Banat și sudul Crișanei au rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce mare parte a românilor din regiunile nordice ale Crișanei, Transilvaniei și din Maramureș au acceptat unirea cu Roma. După eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a decis repopularea unor ținuturi a căror populație se rărise mult în cei aproximativ 150 de ani trecuți după 1526. În regiunile Satu Mare și Banat au fost aduși coloniști șvabi și au fost admiși în Ardeal români
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Țapului), doline, chei (Horoabele, Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peșteri (Ialomiței). Relieful structural este evidențiat prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc și de la obârșia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene. Subcarpații Ialomiței formează treapta colinară înaltă ce constituie partea central-nordică a județului. Sunt alcătuiți dintr-o asociere de dealuri și depresiuni, acestea din urmă fiind generate de eroziunea diferențială și dispuse
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
pomenita de Ptolemeu în lucrarea să Geographia. Demne de remarcat sunt castrele române de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) și de la Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești au apărut fortificații medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetăți medievale pastrandu-se la Almas, Moigrad și Simleul Silvaniei. Numele voievodului Valahiei Mihai Viteazul, primul domn care a reușit unirea celor trei țări române, se leagă de istoria Salajului
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü". Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de țărm
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
au legat istoria de orașul Giurgiu. Cetatea a atins apogeul în vremea lui Mircea cel Bătrân. De ea sunt legate nume ca Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. Cucerit în anii 1417-1420, orașul, împreună cu teritoriul înconjurător, a fost transformat în raia turcească timp de aproximativ 400 de ani. Bazele realizării orașului actual au fost puse după războiul ruso-turc din 1828-1829, realizându-se, în anul 1830, primul proiect de organizare urbanistică a localității Giurgiu. Epoca modernă este marcată prin elaborarea planului din perioada
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
orologiului-construit la sfârșitul secolului al XVIII, ca turn de observație a fortificațiilor otomane). Monumentele istorice, de artă și arhitectură, stau ca mărturie a trecutului plin de istorie al acestei zone: Biserica „Sfântul Nicolae” (ridicată în 1830 prin transformarea unei geamii turcești), Biserica „Sfântul Gheorghe” (1838-1841), Biserica „Buna Vestire” (ctitorită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la cererea și finanțarea comunității grecești din Giurgiu între anii 1863-1865, și pictată de Gheorghe Tăttărăscu) În nord: Dâmbovița și Ilfov. În vest Teleorman. În est
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
la km 679, Corabia la km 630, Giurgiu la km 493, Oltenița la km 430, Călărași la km 370, Cernavodă la km 300. Iar de la Brăila începe limita cu Dunărea maritimă. Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic. Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
exponate din cele mai vechi timpuri, Aleea Eroilor reprezentată de busturile unor luptători pentru independență, Foișorul din Parcul Alei unde cântă vara Fanfara Militară, Turnul ceasornicului înalt de 22 metri, construit în anul 1734, în vremea când Giurgiu era raia turcească, ce servea ca foișor de foc și post de observație; Monumentul eroilor francezi din primul război mondial ridicat în anul 1919; biserica Sf. Nicolae și biserica grecească cu frescele lor, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”- construită între anii 1847-1851 în stil
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vlădica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 august 25.” (Biserica Ortodoxă Română, anul XXXI, nr. 10, p. 1143). De asemenea, având grijă de locuitorii acestei cetăți, Tribunalul turcesc din Giurgiu amintește într-o hotărâre a sa din 1806 despre reparațiile ce s-au făcut bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. O mărturie incontestabilă o găsim în textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română, scrisă cu caractere chirilice, păstrată
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]