10,815 matches
-
să văd peste tot degradarea și plictiseala și pentru voi altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de Chianti direct din micuța damigeană acoperită cu rafie Împletită În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oglindă. La despărțire, maestrul, pentru că asta fusese pentru el, îi dăruise o pecete inelară cu deviza a avea pentru a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și îl ajută să se îmbrace. Erau haine de sărbătoare comandate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei, femeia deveni conștientă că era observată. Își turnă un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum arată casa și acareturile marelui boier! De fapt ar trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-au fost luate într-o singură clipă, madame... Se opri la timp. Femeia îi ceruse să nu-i pronunțe niciodată numele. Turnă lichiorul de cireșe amare în două pahare, reveni la canapea, îi oferi femeii unul, apoi se așeză confortabil, cu o mână pe speteaza canapelei. ― Înțeleg că surghiunirea boierului a fost o pierdere destul de serioasă. ― Ooo, puțin spus! A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu va mai cunoaște nici o limită. ― Vrei să spui că e prost de-a binelea? ― Nu! E doar un general orgolios. Nanone izbucni în râs, amenințându-l cu degetul prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han, îl trimisese pe Ivan după o sticlă de votcă. Băuse jumătate, dintr-o suflare. Și-o turnase drept în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a doua zi. Și încă alte multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu, agent sau nu, vei plăti cu vârf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească vag și iar să asculte. ― Am aflat că țarul i-ar fi scris împăratului o scrisoare prin care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că sunt puțin copleșit de această veste. Dar de ce ați rămas în picioare? Vă rog să luați loc. Imediat vă aduc și un pahar de vin. Merită să bem, nu? O-la-la! Nici nu știți cât de mult îmi place normalitatea! Turnă vinul din carafă în două pahare și reveni cu ele lângă femeie. Sper că acel angajat va fi aspru pedepsit pentru această... această impardonabilă eroare. Chiar eu însumi voi reclama incidentul în termeni fermi. Voi trimite curierul chiar mâine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui. Ah, strașnic coniac mai bea Înălțimea Sa! Să fi băgat de seamă? Stăteam cu tava pe culoar, că tocma’ i-o duceam în cameră. Să mă fi turnat careva? Kutuzov nu era supărat. Era turbat. Citise scrisorile aduse de curier. Le răscitise. Atât noul cancelar al Rusiei, contele Rumianțev, cât și senatorul Krasno-Milașevici scriau negru pe alb despre același lucru: sosirea succesorului său la conducerea armatei ruse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
suporta toate cheltuielile ambelor comisii de negociere, punându-și la dispoziția lor atât hanul, cât și restaurantul. ― Înălțimea Voastră, v-am adus coniac și votcă și... ceva de mâncare. ― ți-am cerut ceva de băut. Nimic mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele Komandir îl măsură, corectându-l. ― Să trăiți, am înțeles! tună el plin de furie. Ai uitat regulamentul, soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
joc o mică farsă unui general bătrâior... Nu am memoria numelor, însă era ceva care-mi amintea de Azov, știi, marea aia mică-mică a rușilor. Un om sensibil la muzică, artă și suferințe omenești, zicea pictorul, căruia trebuia să-i torn doar o poveste despre o văduvă suferitoare, adică eu, și despre cucerirea Constantinopolului. Nimic mai simplu! Acest Dante Negro are o fizionomie cam ciudată. Mi s-a părut că ascunde, în travesti, o altă persoană. Treaba lui, desigur! Din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajuta să-și savureze pe îndelete victoria. Un ospătar înlemnise aproape de masa lui într-o poziție de așteptare, cu sticla de Cotnar într-o mână. Îi făcu semn să se apropie și să-i umple paharul. Ospătarul se execută imediat, turnând încet vinul și răsucind apoi cu îndemânare gâtul sticlei, ca să ruleze ultima picătură. Luă comanda, după care porni spre bucătăria restaurantului. Kutuzov prinse între două degete piciorul paharului de cristal, admirând culoarea și mai ales deosebita transparență a vinului. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
una și aceeași stradă, fără să-și dea seama. Chiar dacă avea un permis de ședere de la comandamentul militar local și acordul personal al lui Metternich de a se stabili oriunde în cuprinsul teritoriului austriac, un puternic sentiment de nesiguranță își turna în el otrava picătură cu picătură, în fiecare clipă. De câteva ori avusese senzația că era urmărit. I se întâmplase ca în forfota unei piețe, în bolta întunecată a unei intrări, dincolo de cadrul unei ferestre sau în interiorul unei trăsuri grăbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
patruzeci de ani ai fotografiei... Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mătușa Domnica. Soldații horpăiesc din cănile de tablă turtite și argintii și Încovoiate, de parcă n-ar fi Întregi, de parcă așa ar fi ele, gata-strâmbe de la fabrică. Horpăiesc soldații, dar nu prea vorbesc. Moș Iacob umblă de colo-colo, printre ei: le toarnă vin fiert din ceainicul nostru cel mare. Celor Întinși pe zăpadă, În stânga focului, nu le dă vin. Nu le dă nimica. Nimica nu le dă nici Întinșilor din dreapta, cinci, cu toate că se oprește În dreptul lor și le vorbește - unora În românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și deci e normal ca uneori să se detașeze. Sampath deschise un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
noapte agitată, alergând, din două-n două ore, în camera fetiței ca s-o verifice și s-o liniștească. — Hai, dovlecel, hai să luăm niște suc! Luând mânuța copilului, Susan a coborât scările și-a intrat în bucătărie. Acolo a turnat niște Ribena în cănuța fetiței și-a dat drumul la ceainicul electric, după care s-a rezemat de masă încercând să-și pună creierul în mișcare. Așa... Deci, ce zi e? A, da, sâmbătă! Preț de câteva secunde fericite, Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona a scos limba către Julia, după s-a uitat înspre celelalte două femei. —Scuze. Bag mâna-n foc că toate sunteți leșinate de foame. Dați-mi repede un meniu. După ce toată lumea și-a dat comanda, iar vinul a fost turnat în pahare, Fiona a declarat ședința deschisă în mod oficial. — Observ că nu mai avem membrii noi, a spus ea zâmbind. Totuși, n-a trecut decât o săptămână de la precedenta întâlnire. Era cât pe-aci să mai vină o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
detestat un astfel de stil de viață. Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții. Chiar și de un chelner, într-un restaurant, deci de o persoană plătită ca să facă asta. De fiecare dată când omul îi turna apă în pahar sau îi muta furculița câțiva centimetri mai la stânga, Susan spunea „mulțumesc“, astfel că, într-o seară banală, la restaurant, reușea să rostească acest cuvânt de mai mult de o sută de ori. Așa că ideea ca o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Puștiul probabil că era ca orice alt bebeluș, da’ ea vorbea de parcă progenitura l-ar cita pe nenorocitul ăla de Chaucer cuvânt cu cuvânt. Ajungând la masa cu numărul treizeci și cinci, Julia s-a aplecat fericită asupra frapierei și și-a turnat un pahar de șampanie, trecându-i lui James sticla cu vinul lui roșu preferat. —Aaaaaa, așa e mai bine! Când băutura acidulată i-a ajuns în fundul gâtului, Julia a închis ochii în extaz. — Ia-o-ncet! Mai lasă și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
băut? Un pahar de șampanie, te rog. Julia s-a așezat pe scaun mișcându-și fundul provocator, în beneficiul găștii de bărbați cu bale la gură care-o priveau din spate. Barmanul a așezat un pahar în fața ei și-a turnat șampanie cu o expresie impasibilă. Dar Julia știa că omul le sorbea de pe buze fiecare cuvânt, iar asta o excita. — Stai mai mult în oraș? l-a întrebat ea pe James fixându-l cu o privire sexy peste buza paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-o deschidă. —Mulțumesc. Luca s-a aplecat și-a strâns-o de mână. —Îmi ușurezi așa de mult viața! Știi asta? Scopul nostru este să vă facem plăcere, i-a răspuns Alison cu un zâmbet și i-a mai turnat niște suc, cu toate că i se strânsese inima în piept de-atâta teamă. Era conștientă că timpul se scurgea foarte repede, timpul care era atât de valoros... era conștientă că foarte curând soțul ei avea să intre în dispoziția de „muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capul oaselor. —Iartă-mă, iubitule, dar părul tău de pe piept mă gâdilă. — A! James părea dezamăgit. — Nu știam că ești alergică. —De obicei nu sunt. Julia s-a întins și-a mai luat o gură din șampania pe care o turnase mai devreme în pahare. Orice era preferabil îmbrățișărilor post-coitale. Deci despre ce vrei să vorbim? Ea spera ca bărbatul să-i propună o mai mult decât binevenită vacanță în doi, o vacanță undeva unde era cald, într-un loc fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]