5,154 matches
-
de președinte al Camerei Deputaților și de președinte executiv al P.S.D. Politica externă a României a continuat să evolueze Între integrarea europeană și strânsa colaborare cu Statele Unite. Considerat până În 2005 drept prea puțin cunoscător al treburilor din afară, Băsescu a uimit Încă o dată, lansându-se cu brio pe scena internațională, cu voluntarismul lui caracteristic. Ideea lui centrală este de a face din România un actor major În regiunea Mării Negre, În alianță privilegiată cu Statele Unite și cu Marea Britanie („axa Washington-Londra-București“, din nou
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În alianță una cu alta, aceste două națiuni sunt menite a conduce lumea și a decide pururea despre soarta celorlalte popoare“ (mai perspicace, Tocqueville anunța tot atunci că viitorul aparține Statelor Unite și Rusiei!). Codru-Drăgușanu admiră muzeele și Înfăptuirile tehnologice. Îl uimește Însă numărul mare al bărbaților chei (poate din cauza climei!) și Îl oripilează brutalitatea unui meci de box. Limba engleză Îi zgârie urechile; crede că nu este bună, dată fiind scurtimea cuvintelor, decât pentru comenzi navale! <endnote id="2"/> Câțiva ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
implicarea ei a fost destul de lentă. Ajungem și la Franța, aflată În sfera de interes a românilor Într-o poziție mai puțin strălucită față de ceea ce a Însemnat ea cândva. Imediat după 1989, francezii care au venit În România au fost uimiți și Încântați constatând cum atâția români se descurcă În franceză (nu mai știau că România fusese o mare țară francofonă; de fapt, românii Îi iubiseră pe francezi, În timp ce francezii — vorba unui autor sceptic — doar se lăsaseră iubiți!). Și astăzi, România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale lingvisticii și istoriei românești, el nu a rezistat tentației de a merge mult mai departe, cu mult dincolo de granița pe care profesionistul nu Îndrăznește să o treacă. Îi plăcea să se compare cu Cuvier, celebrul paleontolog care și-a uimit contemporanii reconstituind dintr-un singur dinte corpul Întreg al unei reptile preistorice. Tot așa și Hasdeu. Cu logica impecabilă, dar nu mai puțin fantezistă, a unui Edgar Allan Poe al lingvisticii și istoriei, el străbate fără Încetare, fascinant și derutant
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
volume; li se adaugă nu mai puțin de 20000 de articole. Probabil că, de când s-a inventat scrisul, nici un muritor nu a scris atât. I s-ar cuveni un loc În Guiness Book. Și nu doar cantitatea, ci și varietatea uimește. Istorie, mai Întâi, desigur: cam tot ce se atinge de istoria României (astăzi este greu să abordezi un subiect fără să te Întâlnești cu contribuțiile lui Iorga), dar și ample incursiuni În istoria lumii (Balcanii, Bizanțul — inclusiv o sinteză publicată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chiar livezi Întinse și, mai cu seamă, vii; viile Înconjurau Bucureștiul și pătrundeau adânc În oraș, până lângă curtea domnească. Fiecare cartier era un sat, un grup de case În jurul unei mici biserici. Așa se explică mulțimea bisericilor care Îi uimea pe călătorii străini. Nu numai Ceaușescu a distrus biserici, multe au fost dărâmate chiar În secolul al XIX-lea, pentru a face loc edificiilor civile ale orașului modern. Un asemenea oraș-sat nu avea nevoie de o rețea prea dezvoltată de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui. Îmi imaginasem că spaima resimțită pe parcursul celor aproximativ zece minute de groază va fi permanent grefată pe viitorul lor. Însă nu părea să fie cazul. Se părea că viața va merge înainte la modul obișnuit. Perioada de recuperare mă uimea. Refacerea lor va fi completă când se vor trezi dimineața. Ceea ce fusese o experiență înfricoșătoare va deveni un joc, o emblemă a mândriei, o poveste care îi va impresiona și fascina pe prieteni. Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată de priveliștea surprinsă de la distanță. Mă uimește via meticulos îngrijită, cu tufe aranjate în rânduri drepte, după un calcul matematic, ai zice. Stratul nisipos și cu mult prundiș a fost, evident, adus din alte locuri și turnat la rădăcina fiecărui butaș, pentru a optimiza calitățile solului. Castelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din tagma post-romanticilor nemți, de care s-a contagiat - era să scriu: îmbolnăvit! - și Eminescu. Da, am crezut în cariera literară, în cea de romancier, ca posibilă în spațiul culturii române, cu o consecvență care pe nu puțini i-a uimit. Mi se va răspunde: - Ei, și ce-i nou în asta, au mai fost și alții care au crezut și care au fost receptați ca atare! E adevărat însă că nu dorința mea de a publica romane a contrariat în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sine însuși că este „al doilea Eminescu”, naș vtoroi Eminescu. Nimeni nu se rușinează să se așeze pe scaunele goale ale titularilor de merit, oricât de grosolană ar fi impostura. La începutul anilor șaizeci, înainte de debut, am rămas nu rareori uimit până la stupefacție constatând cât de ușor scriitorii de talent, culți, inteligenți etc., cum apar aproape în orice generație biologică, au crezut cu adevărat că valorează mai mult decât un Blaga sau un Voiculescu, interziși și calomniați aceștia, în timp ce „ei” se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care membrii săi, inși vibrând de sensibilitate, imaginație și amor propriu, se pândesc și studiază la nesfârșit, „iubindu-se” - Nichita și Cezar adeseori se salutau cu un: - Te iubesc, Nichita! - Te iubesc, Cezar!Ă, era firesc că eu însumi uimeam sau șocam de multe ori prin reacțiile mele rigide, prea tranșante, punând adeseori în discuție expedierile rezumative și cinice ale lui Matei și intrând astfel adeseori în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Matei i-a propus, pur și simplu, să mă elucideze! Se pare, cu aceeași ocazie, i-a făcut lui Nichita și o briliantă teorie a „elucidării ca o formă a crimei”, a crimei morale, se înțelege. Nu trebuie să ne uimească unii termeni, tinerii au astfel de exaltări de moment, în care contează mai ales brilianta teorie decât conținutul ei real sau consecințele ei! Ele, de altfel, aceste „teorii geniale”, sunt adeseori uitate și înlocuite cu altele, la fel de surprinzătoare și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în frunte cu Ceaușescu, care discută și hotărăște „abaterea mea de la principiile partidului și atitudinea mea dușmănoasă în străinătate față de hotărârile acestuia”*, drept care Breban Nicolae este exclus din comitetul central, din partid și din Biroul U. Scriitorilor. Ce m-a uimit cu adevărat și m-a umplut de amărăciune a fost nu excluderea mea din partidul ce devenea tot mai mult o simplă fațadă grotescă a unei dictaturi decupate parcă din medievalitatea românească târzie, ci „raportul” Biroului U. Scriitorilor către partid
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne-am amintit brusc că-l văzusem pe tinerel vizitând-o, printre alții, pe Tita, la biroul ei de la secția de proză. Văzându-mă interesat de amicul ei care, într-adevăr, câteva ore până am ajuns la „Curtea de Argeș” ne-a uimit cu vocabularul și informațiile sale culturale de excepție, ne-a invitat pentru a doua zi s-o vizităm - să-i vizităm, am înțeles că locuiau împreună în garsoniera ei, pe care o primise de curând în „blocul Carlton”, lângă restaurantul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
putea îndoctrina și care, în ultimele pagini ale romanului, își strigă refuzul, neînduplecarea, obstrucția totală la presiunile „de sus”, simbol, de fapt, al rezistenței țărănești față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși structura poliedrică a cărții, acele falii care se îmbinau într-o formă discordant-armonică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
refuzau „orice contact” cu cei „amestecați în ciorba roșie”, cu orice pas pe solul blestemat! Astfel, Suspiciunea, această teribilă molimă a sistemelor extremiste și criminale, naziste sau comuniste, a invadat și emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sub un maldăr de cărți și de hârtii romanul Francisca, pe care îl ascunsese, probabil, înainte de venirea mea. Și, astfel, întrevederea s-a terminat pe un ton neutru, cât de cât. De altfel, mulți dintre activiștii superiori de partid erau uimiți cum de un aproape necunoscut scriitor reușise ceea ce ei visau de mult și ceea ce scriitorii lor cei mai fideli, cei mai gras plătiți, nu reușiseră, un fel de cadratură a cercului: un bun roman de uzină, care să conțină, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acea atmosferă încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag, Dimov, Ivănceanu și alți „indezirabili”, să aibă dreptul de a vorbi!... Consiliul s-a întrunit atunci în pripă și, cum convenisem cu Macovescu, l-am rugat pe Aurel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
festivalul de la Cannes, unde filmul făcut în regie proprie, Printre colinele verzi, figurase în selecția oficială, și când numele meu mai figura în caseta redacționalăă. Nu, n-am vrut să colaborez nici la Contemporanul și nici la altă revistă, eram uimit de lipsa de reacție a elitei culturale la cele ce se pregăteau, deși, e drept, la începutul anilor ’70 eram încă departe de a bănui, și eu, și prietenii mei, până la ce forme aberante aproape fascistoide, îl va împinge pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
claritate la întoarcerea mea definitivă, în martie ’90, i-am lăsat pe alții, mai tineri și mai puțin cunoscuți scriitori, să ocupe cu lejeritate și cu o firească poftă de notorietate - și de putere politică?! - avanscena vieții culturale! M-au uimit doar și îndurerat fricțiunile și chiar fisurarea unității noastre „de dinainte”, „excluderea” și „izolarea” unor nume de prim rang doar pentru că comiseseră „crima” de a se alia cu o altă tabără politică decât cea care „trebuia să conducă România”! S-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cărui tinerețe politică fusese mai degrabă, e drept, cea a unui „dur”. Dar, din primele zile ale puterii, aliindu-și-l pe Maurer și continuând politica, încă timidă, de deschidere internațională a lui Dej, cu un aplomb ce i-a uimit pe mulți, „omul” părea rezonabil și, mai ales, pragmatic, un ins cu o bază culturală redusă, dar cumva „noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cea „adevărată”, asemănătoare cu a altor colegi de nivelul meu, contemporani mie, cum o spuneam mai sus, nu a însumat mai mult de șase ani - ’65-’71 -, în ciuda „zarvei” pe care a produs-o atunci și mai târziu, mulți fiind uimiți de succesul meu literar „fulgerător”, asociat scurtei, dar, și ea, spectaculoasei cariere politice. Care a fost „spectaculoasă”, la o cercetare atentă și calmă, mai ales prin „ieșirea” din politică decât prin „intrarea” mea în rândurile c.c.-ului, o dată cu alți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul a făcut pur și simplu artă de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care o văzuse la muntele Sinai și nu putea face una la fel. Se ruga se ruga. Într-o dimineață, venind la biserică, a văzut icoana dela Sinai în locul gol unde el nu putuse zugrăvi. A căzut cu fața la pământ, uimit de minune. Într-adevăr minunea se întâmplase și Sf. Gheorghe dela Sinai venise la Zografos. Dovadă că un călugăr dela Sinai, venind la Zografos a recunoscut pe sfânt și i-a reproșat ticăloșia, că a plecat de unde era venind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]