4,882 matches
-
cu ideea, spune mami tăioasă. Janice, săraca, încă nu și-a revenit. S-a dat peste cap să le facă o nuntă frumoasă. Cine ar fi crezut că Lucy e în stare de așa ceva? Mașina oprește în fața casei și, spre uimirea mea, în parcare mai sunt încă două microbuze albe. — Ce-i cu astea aici? zic. — Nimic, spune mami. — Instalatori, zice tati. Dar amândoi au niște expresii destul de dubioase. Lui mami îi strălucesc ochii ciudat și îi aruncă lui tati priviri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ascultă-mă o clipă, te rog. Ideea e că am venit acasă ca să uit câteva zile de toate astea. Așa că crezi că se poate să nu mă mai suni aici? Nu vrei să fii ținută la curent? zice Robyn cu uimire. — Nu. Deloc. Tu... fă ce trebuie să faci și îmi povestești tot când vin săptămâna viitoare. — Nici o problemă. Înțeleg. Ai nevoie de o pauză. Becky, îți promit, dacă nu e o urgență, te las în pace. Hai, vacanță plăcută! — Mersi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky. Uită-te la mine și spune-mi. — Păi... ăă... sigur că da! — Rahat. Ia un comunicat de presă de la Brandon Communications din apropiere și îl privește. Asta a fost viața mea de până acum. Informații fără nici un rost. Spre uimirea mea, începe să rupă comunicatul în bucățele. Bucățele de hârtie fără absolut nici un rost. Brusc, îmi dau seama că a făcut ferfeniță și extrasul nostru de cont. — Luke! Ăla e extrasul nostru de cont! — Și ce dacă? Ce contează? Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o cunosc a fost cât de vacă e. — Nu... știu, zic într-un final. Am luat o hotărâre și am respectat-o. Asta nu înseamnă că n-o regret. Își scoate ochelarii de soare și încerc să nu-mi arăt uimirea în fața felului în care arată. Pielea îi e mai întinsă ca niciodată și în jurul ochilor are ușoare urme vineții. Și, deși tocmai ți-a făcut un lifting, arată mai bătrână ca înainte. Și, într-un fel, mai vulnerabilă. — E adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vârful unei piramide aflate în echilibru precar. Trebuie să o pun exact la fix, nici un milimetru mai încolo. — Ce-i zice să facem nunta în... Oxshott? — Oxshott. Perfect. Luke închide ochii și se lasă pe banchetă, epuizat. Sunt mută de uimire. Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine. Miracolul e complet. În timp ce mașina străbate Fifth Avenue, mă uit pe geam și observ, pentru prima oară după foarte mult timp, lumea de afară. Pentru prima oară, observ că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta e. Renunț, fără nici o părere de rău. Oricum, invitații sunt prietenii tăi, nu ai mei. Nu e orașul meu. Așa că nu-mi pasă. Se așterne din nou tăcerea. O tăcere încordată. Elinor se duce la o servantă și, spre uimirea mea, scoate dintr-un sertar o țigară, pe care o aprinde. Habar n-am avut că fumează! — Dacă vreau, îl pot convinge pe Luke, spun, privind-o cum pune pachetul de țigări pe servantă. Tu, însă, nu poți. Ești... absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
într-o noapte, Danny mi-a bătut la ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil tradițional, cu corsaj strâns pe corp, fustă plină și romantică și trenă lungă. Însă, pe măsură ce te apropii tot mai mult de ea, începi să remarci miile de detalii care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un pic ciudate, n-ai să mă întrebi nimic și-o să faci cum zic eu. Ei bine, fă cum zic eu! În timp ce pășim, razele soarelui pătrund printre crengile copacilor, făcând umbre pe podea. Deodată, se aude un uruit și, spre uimirea mea, crengile încep să se retragă cu zgomot, și în urma lor tavanul se umple de jocuri de curcubee. Un cor divin începe să cânte și din cer coboară un nor pufos, pe care se odihnesc doi porumbei roz dolofani. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Începutul anilor ’30, se strigă : „Moarte jidanilor !”. Oamenii trec mai departe, indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul”. „Dacă cineva s-ar instala În mijlocul drumului - scrie M. Sebastian - pentru ca să ceară (știu eu ?) «moartea viezurilor», cred că tot ar deștepta oarecare uimire printre trecători” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Sugerează aici autorul existența unei relații simbolice și semnificative dintre evreu și viezure ? Sau este vorba, mai degrabă, de o asociere gratuită și Întâmplătoare ? Una menită să demonstreze tocmai absurdul acestui tip de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
felicitat de două ori, la două adrese diferite. Pe loc, n-am putut să-mi dau seama care este misterul sau scopul unei așa de rare atenții față de persoana mea modestă. Apărînd însă nr. 1 al revistei am constatat cu uimire că însemnările mele despre Eminescu (2 pagini), care nu cred să fie lipsite de idei, n-au apărut. Au fost preferate, pentru pagina 1, însemnările poetului Baconski . Acum am înțeles rostul celor două felicitări... Eu nu m-am supărat prea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
avut mult de furcă atunci când a citit câteva texte ce urmau a fi publicate În numărul 1802/13 decembrie 1973 al cotidianului „Vremea nouă”, ce vizaseră noua cumetrie româno-americană. c.v. Am realizat, da’ n-am făcut! Împuternicitul rămăsese mut de uimire, cel mai probabil, la citirea cu atenție a unui material jurnalistic intitulat de către autor „Planurile de măsuri trebuie Însoțite de acțiuni concrete pentru realizarea exemplară a sarcinilor”. Uimirea evocată aici rezultase În urma unei supărătoare distonanțe. Iată chestiunea: „În pagina I-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
româno-americană. c.v. Am realizat, da’ n-am făcut! Împuternicitul rămăsese mut de uimire, cel mai probabil, la citirea cu atenție a unui material jurnalistic intitulat de către autor „Planurile de măsuri trebuie Însoțite de acțiuni concrete pentru realizarea exemplară a sarcinilor”. Uimirea evocată aici rezultase În urma unei supărătoare distonanțe. Iată chestiunea: „În pagina I-a redacția insera, alăturat, două materiale: telegrama Comitetului județean de partid și a Consiliului popular județean Vaslui, adresată CC al PCR, tovarășului Nicolae Ceaușescu, În care se exprima
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu linguri și furculițe, ne dă la fiecare câte una apoi ne învață cum să canalizăm energia cât să îndoim obiectul respectiv. Rămânem fiecare cu furculița în mână, și după câteva minute se aude prima voce, într-o amestecătură de uimire, șoc și încântare: am îndoit-o, fără măcar să apăs prea tare! Mulți ajung la același rezultat, privesc și eu lingura în formă de cerc din mâna mea. Din nou, cu antrenament adecvat și regulat, cine știe ce alte lucruri putem îndoi sau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în fața urbei, prezența sa constituie un spectacol în sine, un spectacol fără nimic spectaculos, însă spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă sub semnul monstruosului, scena repre- zentării sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Uimiri și introspecții Ada Gârțoman-Suhar O călătorie în timp cu trenul vieții mele M-am născut în Râmnicu Vâlcea, din mamă ardeleancă și tată oltean, am făcut studiile la Târgu Mureș, m-am măritat cu un bucovinean și joc teatru la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
parcă mai lent decât anul trecut când, după ce i s-a furat pașaportul și 500 de dolari lui Liviu (17 august, sâmbătă - Piața Sitagma, la Posta), am plecat în insula Patmos. Acolo am trăit o săptămână de încântare, liniște și uimire. Am ajuns cu vaporul după zece ore pe Marea Egee la Patmos, unde am stat într-un camping plin cu tineri liniștiți, care scriau jurnale, vederi, sau jucau cărți pe terasa unui mic restaurant, unde puteam lua masa fără teama de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întuneca; pentru a aclama superbul spectacol oferit de oficialitățile locale în cinstea comemorării căderii Bastiliei de la 1789. Asta ne-a împiedicat să pornim în expediție și ne-am mulțumit cu spectacolul nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului de lumini care se prăvăleau asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari, dar Dumnezeu ne-a dat minte să suportăm, chiar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Asta ne-a împiedicat să pornim în expediție și ne-am mulțumit cu spectacolul nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului de lumini care se prăvăleau asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari, dar Dumnezeu ne-a dat minte să suportăm, chiar dacă mai greu, în această ultimă noapte de „vagabonzi”, și dimineață, ne-am înscris pe autostradă, via
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
n-am mers pe jos, deci n-am obosit în metropolă, am făcut distanța de la gară la parohie pe jos, pe lângă șoseaua pe care se retrăgeau din vacanța de sfârșit de săptămână, toți cei care fugiseră din oraș. Am provocat uimire tuturor conducătorilor de vehicule și însoțitorilor lor, dar ne-am bucurat de peisajul minunat pe care nu l-am perceput când l-am parcurs în mașină. După patruzeci de minute am ajuns acasă la Mousen, unde, după un duș binefăcător
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea oprindu-se măcar o clipă pentru a-l urmări. Reacțiile erau diverse: uimire, râsete, revoltă sau pasivitate. Marți 21septembrie 1999 - sala Pruteanu Parcă ar fi trecut o lună de când am început repetițiile. Masa am lăsat-o de vineri și am început mișcarea într-un ritm diabolic. Abia azi am scăpat de febra musculară
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acolo și ne așteaptă. Trebuie să fim foarte atenți atunci când trecem pe lângă rugii de mure... ...sau pe lângă un fir de apă, sau o frunză, sau un nor... ...sau când ne iese în cale o păpușă, sau un trandafir, sau o uimire... Dar, mai ales, trebuie să fim foarte atenți atunci când trecem pe lângă rugii de mure. Ada e acolo și abia așteaptă să strige: «Bau! Te-am păcălit!» Oltea Gârțoman iulie 2006 Despre adormire ca început al dobândirii A trecut un an
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
M-am adresat direct, felicitând-o pentru bijuteria de rol și personaj pe care l-a creat interpretând-o pe „Babakina” din spectacolul „Ivanov”, după piesa lui A.P. Cehov, în regia lui Ovidiu Lazăr. Chipul i s-a luminat iradiind uimire, iar ochii imenși, albaștri au strălucit de bucurie la cuvintele mele. Astfel, acolo și în acele clipe, destinul ne-a întâlnit. După acel moment de la începutul lui iunie 1988, vreme de 17 ani am fost prieteni, soț și soție, camarazi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
gen între recepționerul redegist și un turist refegist, cel dintâi spunându-i celuilalt pe un ton de reproș: "Tu să vorbești așa la tine acasă! Aici ești într-o țară civilizată, nu ca a voastră!". Mărturisesc, am rămas mut de uimire!) În ultima perioadă, RDG, cu sprijin masiv sovietic, dar și din partea celorlalte țări "frățești", își conturase o identitate bine definită pe harta Europei și în lume. Economia trecuse de sincopele primei decade și produsele naționale, ieftine și în general de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]