4,931 matches
-
președintele Comitetului Județean de Cultură de acolo, mi-a propus să vin la ei. Bine Înțeles, nu puteam accepta dintr-o dată. Aveam familie, era departe, o lume necunoscută. Totuși, mă zbăteam să găsesc un liman liniștit, unde să lucrez fără umilințe, amenințări și mizerii cazone, venite din partea unor... 975 masă la Hârtop, unde e și mama Lovineștilor, susțin că e prea jos pusă (...). Ați mărit-o? Puneți-o, vă rog, la un loc ceva mai sus, ca să le satisfacem dorința. Vor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu-și putea da seama, nu putea să realizeze, nici măcar redactorii sau conducerea acestuia, ce mult însemna Europa Liberă pentru ascultătorii români. Trebuia să locuiești în țară, să suporți presiunea covârșitoare a regimului, neputința proprie și a celor din jur, umilința și sfidarea liderilor comuniști, ca să trăiești cu adevărat descătușarea oferită de postul de radio ce emitea din München. Astăzi, la capătul acestei investigații prin atmosfera ultimului deceniu comunist, extraordinar de fidel reprodusă de ansamblul scrisorilor trimise la Europa Liberă, se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
turiștii români, masa se servea de trei ori, oamenii fiind nevoiți să stea ore întregi la rând. Ospătarii erau foarte obraznici, mâncarea era înjumătățită. Ne punem întrebarea cum este posibil ca poporul român să fie supus la atâtea neplăceri și umilințe de către statul român? Se spune că totul este al poporului, dar, din păcate, totul este al celor care conduc România. Vă mulțumesc pentru citirea acestei scrisori și vă urez atât dvs. cât și colaboratorilor dvs. mult succes în nobila misiune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aveau să stea în picioare sau pe caldarâm până după ora 10 seara. La fel acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă nimic de mâncare și nici de băut, pentru că veceurile stadionului sunt insuficiente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care acest stăpân cu mintea rătăcită le-o oferă? Oare a trăi în umilință și a mânca stând în genunchi mâncarea câștigată prin suferința altora poate fi un mod de a trăi? Oare acest Gheorghe Pană, țăran din Gherghița, căruia nu i-au murit încă toate neamurile, nu se gândește că își leagă numele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
setea de glorie, boala grandorii celor doi tirani. Toată lumea trebuie să priceapă că birul pe care-l impun ei a început să capete caracteristicile unei avalanșe care crește necontenit și, alunecând irezistibil în hăuri, distruge totul în calea ei. Suprema umilință este, de aceea, de a-i pune pe oameni să distrugă chiar în ziua de Paști locurile dragi ale altora, casele în care s-au născut și au crescut generații de-a rândul. Distrugând aceste cartiere nu s-a făcut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
strigăm disperarea măcar prin intermediul dvs., care aveți posibilitatea să-i contestați pe Reagan, Mitterrand și pe alții. Iertați-ne păcatul, măcar în aceste zile de Paști, când casele noastre miroseau a mirodenii și cozonac, și nu a sânge, praf și umilință, ca astăzi. O verișoară a pisicii brâncovenești, București, 9 aprilie 1984, difuzată fragmentar la 20 mai 1984 Domnilor, Știți dvs. de la Europa Liberă cine este tovarășul Corbu? Adică, pentru a reuni cele două întrebări: cunoașteți dvs. lista completă a protocolului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acest timp, se urlă prin unde și se revarsă prin ziare torente de adjective și metafore, dintre cele mai deșucheate cu privire la bunăstarea poporului, marea dragoste și atașamentul lui Ceaușescu la cauza poporului din care s-a născut. O mai mare umilință nici nu poate exista: să-i faci pe cei de care îți bați joc cu bună știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fumează așteptând să se întâmple ceva. E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri, băgând-o în cuptor, până trece congresul. Al cui congres? Al rușinii naționale, al umilinței fără margini. Al terorii și venalității unor oameni bolnavi al căror singur medicament sunt lingușirea continuă, minciuna fără perdea, supunerea oarbă, dezumanizarea. Păcat de așa țară. Păcat de un asemenea popor. Un mai mare dușman nu poate veni nici din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
faptul, deloc plăcut pentru un om sensibil ca el, că nu intrasem vreodată În clădirea Centrului și nu aveam de gând s-o fac. Ne aflam În legătură telefonică frecventă și ne vedeam deseori. Demisia sa se datora presiunilor și umilințelor din partea diplomaților români, ca și neînțelegerii cu care Îi fuseseră Întâmpinate obiecțiile de către un fost coleg al său, ajuns În funcție diplomatică importantă, ba la ONU, ba la Washington. Înainte de a-și prezenta demisia, mi-a cerut sfatul. Am fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-am privit și am rămas șocat de expresia de mânie de pe chipul lui, parcă indignat de umilința la care e supus. La ieșire, În dreptul unei ferestre, m-am văzut oglindit - speriat să descopăr că, brusc, am Început să semăn cu el, cu aceeași expresie a omului frustrat că nu e capabil să plângă la Înmormântări.” Mi-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adulterului. Seducătorul nu are acces la sufletul, deci la „centrul” ființei seduse, limitat, cum rămâne, la un rol secundar și efemer, În periferia profană a existenței. Printr-o substituire de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cinematograf, imaginile miraculoase ale vieții fără de teamă și fără de prihană. Primul drum greu îl deschide Căpitanul în luptele studențești de la Iași. Urmează întâlnirea cu Moța și Complotul din 1923, cu închiderea la Văcărești. Apoi cazul Manciu, cu noianul lui de umilințe și suferințe neînchipuite. După aceea ia viața în piept în lupta cu privațiunile materiale ale anilor de studii din Franța, ca mai târziu să asiste neputincios la prăbușirea nădejdilor puse în Liga Apărării Naționale Creștine, pentru ridicarea căreia își îngropase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ați întrebuințat contra noastră cele mai mari violențe, împingându-ne la disperare și păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, ați fi reacționat la fel ca mine, fără ca să fi trecut prin chinurile fizice și umilințele prin care am trecut noi, vouă, necinstiților sufletește, vă vom dovedi acum, că nu vom reacționa în nici un fel la toate provocările voastre. Nu să ne închideți comerțul nostru, să ne înăbușiți avântul, ci să ne bateți la tălpi, să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înăbușiți avântul, ci să ne bateți la tălpi, să ne trimiteți în Insula Șerpilor, să ne ucideți cu pietre, să ne spânzurați cu picioarele în sus și să ni le bateți în cue, să ne supuneți la cele mai mari umilințe... în circular din 20 Ianuarie 1938, în urma valului de calomnii care sau aruncat asupra Mișcării, Căpitanul spune: „Mișcarea Legionară nu va lua pogoanele oamenilor mai multe sau mai puține, adunate cu trudă, gospodărie și economie. Va lua însă pogoanele și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu va lua pogoanele oamenilor mai multe sau mai puține, adunate cu trudă, gospodărie și economie. Va lua însă pogoanele și averile acumulate în mod necinstit prin defraudarea banului public... După un șir neîntrerupt de lupte, calomnii, închisori, lovituri și umilințe, într-o țară cu moravuri politice bizantine și cu metode de represiune brutale și barbare, în pragul biruinței, episodul final al vieții Căpitanului capătă un tragism de epopee. E condamnat la muncă silnică, apoi sugrumat într-o noapte de călăii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și Te am urmat nu poate să creadă cu adevărat că Tu nu mai exiști ca ființă pământeană. Îți simțim prezența vie, îți ascultăm chemarea Ta, îți îndeplinim poruncile Tale. Zbuciumul Tău nu-și află alinare în sufletele noastre, iar umilințele la care ai fost supus ne cutremură de atâta nedreptate. Rănile Tale în noi nu se vindecă niciodată și eroica Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate și neadevăr a devenit linia propriului nostru destin. Ascultă, Căpitane, ecoul inimilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini ca dintr-un film de groază păreau a fi atins limita superioară a barbariei, umilinței și suportabilității fizice și psihice, depășind de la distanță chiar inchiziția Evului Mediu. Era un „nec plus ultra” în materie. Dar iată că înalta „școală comunistă” de distrugere a celui mai prețios capital „omul”, brevetează ceva nemaiîntâlnit în istoria penitenciară: Cazimca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
atât de batjocorit ceas de ceas, zi de zi. El, Petrașcu era comandantul unei armate înfrânte, o armată de luptători pentru dreptate, pe care dușmanul nu se mulțumise să-i țină după înfrângere numai prizonieri, ci să-i supună la umilințe de neînchipuit și moarte, clipă de clipă. Se întreba cum funcționează o minte care este în stare să imagineze și să aplice atâtea sisteme de tortură, pentru cei condamnați și atâta deviere de la condiția umană pentru cei care erau puși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
intimă, pentru durerile celor care l-au urmat și nu mai puteau acum să reziste, abdicând, precum și pentru durerile celor care stăteau încă neînfricați rezistând la Zarcă. Astfel ziua suporta coșmarul căderilor de tot felul a camarazilor săi, brutalitățile și umilințele fără număr ale lui Crăciun și ale celorlalți, iar noapte de noapte coșmarul părerilor dureroase de rău, pentru suferința celor, care îl urmaseră și care îi erau dragi. Ii treceau prin fața ochilor închiși figuri de oameni integrii pe care nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
face ce crede că este bine și poate să facă. Dându-le și exemplul renunțării mele, vor fi cu adevărat liberi să și urmeze fiecare linia destinului propriu. Trebuie să fac să-mi amuțească orgoliul și să urmez exemplul de umilință al lui Cristos, pentru că El mă va judeca și-mi va hotărî soarta în veșnicie. El înainte de a fi pus pe cruce sau chiar și după aceea, ar fi putut, cu un gest, să-i nimicească pe toți schingiuitorii săi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și după aceea, ar fi putut, cu un gest, să-i nimicească pe toți schingiuitorii săi, dar nu a făcuto și s-a lăsat în continuare batjocorit și a murit lăsând în sufletul omenirii întregi, cel mai sublim exemplu de umilință și jertfă pentru cei mulți. Dar și Căpitanul când se hotărâse să plece în Italia după dizolvarea Mișcării Legionare pentru a-și scrie volumul II al cărții sale, n-a fost întors din drum de o vorba a lui Niculae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
La presiunea administrației, s-a adăugat și neliniștea multora din cei închiși care îi cereau să facă acest gest de lepădare de trecutul său, pentru a le înlesni ieșirea. Cu inima însângerată, Petrașcu a făcut și acest ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cele petrecute în cazul Duca, este arestat împreună cu alți 18.000 de legionari și supus brutalităților jandarmerești și polițienești ale unui regim ce se mândrea că este „liberal” și mai ales „democrat”. Este eliberat după luni de torturi, insulte și umilințe liberal democratice, fără a i se fi putut reține ceva în culpă, nici lui nici celor 18.000 de legionari. Firește, nici un gest reparatoriu din partea unui regim care începuse să chinuiască și să ucidă oameni, care nu vedeau politic ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]