5,204 matches
-
și caricaturală care trebuie să vină din vremuri trecute când nobilii și domnii de la curte aveau pene la pălărie și ieșeau să se aerisească cu ele fluturând în vânt. Are la dispoziție și parcurile și grădinile publice ale orașului unde vârstnicii obișnuiesc să se adune seara, oameni care au figura și gesturile tipice pensionarilor și șomerilor, care sunt două moduri diferite de a spune același lucru. Li s-ar putea alătura lor, devenindu-le prieten și jucând cărți cu entuziasm până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În epoca de aur. Cum În 1989 autorul prindea abia...al 10-lea bobocel În buchetul vieții, realizați că nu poate fi vorba aici de amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
toată lumea. Ai putea, în sfârșit, să faci și tu ceva bun. — Mulțumesc, mamă. Știi ce-am vrut să spun. Spray-ul ar putea fi grozav. Mama lui făcu o pauză și adăugă: — Dar trebuie să știi cum îi afectează pe vârstnici, nu? El oftă. Era adevărat. — Da ... De aceea ar fi potrivită familia Levine. — OK, zise el. O să încerc să mai fac rost de un tub. — Pentru amândoi părinții? — Da, mamă. Pentru amândoi. Închise telefonul. Se gândi ce trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întreg corpul și cu o durere de cap intensă. M-am bucurat de altfel că visul meu nu fusese altceva decât o ciudată Însăilare de imagini fără nici o legătură cu realitatea. Dar, la urma-urmei, Își spune Antoniu ce așteaptă un vârstnic prăpădit ca mine de la Uniunea Europeană? Am aproape 55 de ani și, Dumnezeu, În marea lui bunătate mi-a luat de pe suflet un lucru apăsător, greu de dus: speranța. Mi-am ales singur condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
munte decât pe ale unui număr limitat de călugări. — Legea e lege, replică Mitsuhide, dar zelul religios nu este ca un foc care să poată fi stins cu apă, spre a dispărea pentru totdeauna. Dacă stau să mă gândesc, probabil vârstnicii și-au spus că om fi războinici din Azuchi și s-au ascuns. S-ar putea ca marele preot și bătrânii care au supraviețuit să se afle chiar acum, undeva, pe munte. Genemon, explică-le acelor oameni că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt, o bătrână. Apoi a apărut o tânără o femeie simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu sau fără ochii ei negri, la brațul unui lăptar care nu e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu - am intuit-o, n-am rezolvat-o. Fiind un produs al anilor șaizeci, am fost învățat să gândesc că a fi tânăr e o adevărată realizare. Se pare că toată lumea mă încuraja în acest sens, dar mai cu seamă vârstnicii. Iconoclast cum eram, n-am mai avut timp să mă gândesc și la moarte. În schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în folosință exclusivă. Ofertele de asociere, fără aport de capital, se primesc la sediul firmei „Spaima buzunarelor” în fiecare noapte între orele 22 și 6, acesta fiind și programul de lucru. Manager, Zabulică Compasiune În parc, la obișnuitul taifas al vârstnicilor care mai este numit și Sfatul bătrânilor, sunt comentate, în fel și chip, aceleași vești, aceleași evenimente politice „fierbinți”, cu mici variații, de la o zi la alta, datorate festelor memoriei. La un moment dat, unul dintre participanții la dezbateri lansează
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a ajutat, Și la Șendriceniul drag ne-am adunat. Cu Școala și copilăria să ne întâlnim Și pe colegii care nu mai sunt, să-i pomenim. Trecerea anilor În viața fericită din copilărie, Trecerea anilor era motiv de bucurie. Pentru vârstnici, însă, timpul trece ca un fum, Și le-amintește că s-apropie ultimul drum. Nopți albe Bătrânețea-i mai ușor de suportat Dacă somnul nu este alterat. Cel mai de temut dușman Sunt nopțile albe, cu ochii-n tavan. Pensionarul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nesăbuință, Orele nopții se transformă într-un chin, Așteptând somnul și zorile, ce anevoie vin. A fost cândva De mult, pe când adolescent eram, În galop dealul urcam. Acum și mersul e obositor, Chiar valea cu dificultate o cobor. Alean Pentru vârstnici intrarea-n noul an, Aduce bucurie, dar mai mult alean. Amintindu-le că iute timpul trece... Câte astfel de evenimente vor petrece? Dureros Când neputincioși și lipsiți de bucurii, Părinții au mai multă nevoie de copii, Fără milă ei sunt
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și lipsiți de bucurii, Părinții au mai multă nevoie de copii, Fără milă ei sunt abandonați, Și la singurătate condamnați. Orizontul senectuții O dată cu apariția neputințelor și înmulțirea suferințelor, Dispar aspirațiile și ambițiile, Conturându-se treptat, și tot mai pregnant, Imaginea vârstnicului neputiincios și resemnat. Pașapoarte Ca individ, trăind în libertate, Omul are nevoie de două pașapoarte: Unul, pentru călătorii în străinătate, Altul, pentru plecarea în eternitate. g Nu încerca să pari ceea ce nu ești. Fii tu însuți! g Pauperitatea este împovărătoare
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit strâns în coc în creștetul capului, semăna cu un travestit vârstnic surprins în stare de ebrietate în budoarul său. Se uita la Vaughan cu o anume indignare, de parcă acesta din urmă l-ar fi forțat să se îmbrace zilnic în parodia aceea de actriță. După ce îi calmă pe asistentul de producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O să am nevoie de tine, frățioare. Împărțim? PM Întinse mașinal mîna, dar rămase cu ea În aer. - Ce Îmi garantează mie că n-ai să mă ucizi după aia și că n-ai să păstrezi tot bănetul pentru tine? Mai vîrstnicul Kersaint ridică ușor din umeri. - Nimic. În afară de cuvîntul meu. PM rămase tăcut o clipă. Apoi luă havana. - Lent. Cu bătrînul. Trebuie să-l facem să sufere lent. Se lăsa deja noaptea cînd jandarmii care cercetau palmă cu palmă domeniul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Recunoștință (soției mele) Iubita mea, cu tâmplele cărunte Te mai iubesc și acum, ca la început, Deși atâtea toamne au trecut Ești încă tot frumoasă și gura ți-e fierbinte! Tu ai știut că din puținul pâinii, Să-ndestulezi pe vârstnici și copii Și nu te-ai plâns că orele-s târzii Când privegheai, până s-au stins bătrânii... Copiilor le-ai fost și pildă și îndemn, Să știe cum să meargă pe cărare, Să dea din prea-puțin și celui care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au spus că pleacă? Atunci cu atât mai bine. Templul va rămâne al meu! zise vesel Tefnaht, însă numaidecât ochii i se încruntară și sclavul ghici că preotului îi părea acum rău de ceea ce îi scăpase din gură. Străinul cel vârstnic se sculă și, apropiindu-se de rafturi, întrebă ce se află în cutiile rotunde și înalte. Auta veni lângă el și scoase un sul de papirus. - Cărțile bătrânului, zise dânsul. Străinul luă sulul, desfăcu puțin din el și se uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cârmaciului. Dacă zboară atât de repede, cum o să zboare câteva mii de ani. Ești un neghiob și degeaba te-a trimis la ei slăvitul nostru stăpân. Cred că e mai bine să te întorci la palat! Dar atunci, străinul cel vârstnic care ședea în spatele lui Tefnaht zise liniștit, în curată limbă atlantă: - Dacă toți pământenii ar fi cinstiți și înțelepți ca Auta, ar fi ușor pentru voi să învățați orice. Iar unele stele sunt într-adevăr departe de pământul vostru și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și în câteva zeci de clipe se așeză într-o piață din apropierea palatului regesc. Abia atunci Tefnaht își dădu seama că pierduse tocmai oprirea luntrei și se uită repede la mâna cârmaciului, aflată încă pe mânerul violet. După ce coborâră cu toții, vârstnicul străin îi mai spuse o dată lui Auta, în limba atlantă, parcă anume pentru Tefnaht: - Am înțeles abia acum ce înseamnă la voi să fii rob. De azi înainte tu nu mai ești robul nimănui. Pentru noi ești fratele nostru. Stăteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vrem binele, se vor speria de noi și nu vor îndrăzni să-și părăsească robia. Iar dacă ne vor vedea în luntre, deasupra lor, chiar dacă nu le-am spune nimic, tot zei ne vor socoti, însă zei răi, zei dușmani. Vârstnicul străin se însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
destul de sus și Auta se temu că odihna lui se preface în trândăvie, tocmai când străinii aveau nevoie de el. Se sculă din grâu, își aruncă sacul în spinare și porni spre luntre. Îl întîlni curând chiar pe Hor, pe vârstnicul străin, care avea la el o mână de spice frumoase și le cerceta cu luare-aminte. - N-am găsit nimic, Hor! zise Auta. - Hor? făcu străinul. Ce-i asta? Auta începu să râdă și îi povesti cum i-a găsit un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]