10,104 matches
-
în tot cazul decît imensa majoritate a scriitorilor contemporani cu el” (op. cit, pp. 311-312). Un „contestatar” mai moderat este Gelu Ionescu, în textul deja citat din volumul Romanul lecturii. Asumîndu-și „prejudecățile” monumentalist-clasicizante („Mărturisesc că am prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mulțumindu-se cu funcția de majordom al regelui la Cividale. Pe la vârsta de șaizeci de ani se retrăsese la vatră, acceptând să comande peste pământurile dintre râurile Tagliamento și Livenza, de la poalele munților până la mare. Peste o regiune atât de vastă, el era stăpân în numele ducilor, oblăduia justiția și convoca adunările. Când l-am cunoscut, avea șaizeci și șase de ani și era, între războinicii veniți cu Alboin în Italia la anul 568, printre puținii rămași în viață. Neamul Ariberti era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător, lung de șaptezeci și patru de picioare și înalt de șaizeci de coți, avea cinci naosuri și un transept care se sfârșea printr-o absidă cu cupolă semicirculară. În fața intrării exista un atrium vast, înconjurat de un portic încăpător. În acesta se afla cristelnița cu un baldachin de bronz sprijinit pe coloane și împodobit cu păuni de bronz aurit. Apa se vărsa în nișă coborând dintr-un mare recipient, tot de bronz. Ca să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe deconstrucția unor miteme precum vampirul, Omul negru, diavolul, virusul indestructibil, amalgamate într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a-și afla rosturile, cu teamă și cutremurare. În acest univers vast, personaje păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în Omulețul roșu). Astfel, apar figuri istorice (Vlad Țepeș, Zoe Moruzi, Ienăchiță Văcărescu) alături de altele contemporane (Horia Gârbea, de exemplu) într-o mixtură ficțională susținută de tipologii fantastice; fantome, glole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
treci azi pe lângă mine, Nimic nu zici și mă întreb din nou. De ce nu vrei, ca să mă iei cu tine Căci eu rămân pe veci, doar un ecou... Ce fericire după zbuciumul petrecerilor. Recunoștința unui fir de iarbă. În umbra vastă a legendelor, Poetul veghează gânditor în barbă. În umbra legendarului destin, Poetul cast drumul veghează. Sub greutatea visului sublim, Întunericul său lumina scurtează. Ca o piatra pentru urmași, Tu ți-ai schilodit sufletul si chipul, Ți-ai năruit, și ți-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Într-o lume condusă de bursuci, unde frica de foame domină, existau trei oameni veniți dintr-un univers paralel cu scopul de a restabili liniștea. Cei trei: dr. Eugenius Darius, ucenica lui, Arna, și cercetătorul Dereglatus au descoperit, în urma unor vaste cercetări, poarta către un univers paralel: „Lumea bursucilor”. Ei au hotărât să salveze această lume a bursucilor, chiar cu riscul propriei vieți. Înainte de toate acestea, Arna a luat decizia de a trimite în vederea verificării condițiilor de viață de acolo pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adesea citat, atât de oamenii politici cât și de șefii de Întreprinderi. Prin urmare, Bruno nu se simțea Încurajat să-și surclaseze contemporanii prin reușita economică. Pe plan profesional, singurul lui obiectiv - foarte ponderat - era să se piardă În acea „vastă clasă medie cu contururi puțin precizate” descrisă mai târziu de președintele Giscard d’Estaing. Dar ființa umană stabilește prompt noi ierarhii, aspiră cu patimă să se simtă superioară semenilor săi. Danemarca și Suedia, care serveau democrațiilor europene drept model pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor morale În cursul anilor 60, 70, 80 apoi 90 era un proces logic și ineluctabil. Era normal ca indivizii eliberați de constrângerile morale curente, după ce au epuizat plăcerile sexuale, să se Îndrepte spre plăcerile mai vaste ale cruzimii; cu două secole Înaintea lor, Sade urmase un traseu analog. În acest sens, abominabilii serial killers din anii 90 erau copiii naturali ai hipioților din anii 60; strămoșii lor comuni puteau fi găsiți printre acționiștii vienezi din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șase. Soția mea doarme Încă. Întregul etaj de sub al nostru (nu e un lucru absolut relevant, dar nu mă pot abține să nu‑l menționez) e ocupat de Michael Jackson și gașca lui. Seară de seară dă spectacole Într‑o vastă sală pariziană. Peste foarte scurt timp Își vor face apariția În fața hotelului fanii săi francezi și o mare de capete Înălțate spre ferestrele lui vor scanda la unison: Mikell Jacksòn. Un cordon de polițiști Îi stăvilește pe fani. Înăuntru, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui „sunt ceva ce arunci de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres”. Ravelstein mi‑a arătat tăietura din ziar, tăvălindu‑se de râs. Toate lucrurile acestea Îl amuzau nespus. Desigur, eu nu aveam aceleași rațiuni de a mă amuza. Vastele forțe hidraulice ale țării nu mă propulsaseră și pe mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai În vârstă decât Ravelstein, Între noi se legase o prietenie strânsă. În caracterul meu, ca și În al lui, existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu penelul lui, miticul șoricel. Când s‑a Întors din Anglia, Abe mi‑a povestit totul În propriul său salon (sufragerie nu putea fi numit). Avea și el tablouri semnate de artiști francezi mai puțin cunoscuți, dar buni. Cel mai vast dintre tablouri o Înfățișa pe Judith cu capul lui Holofern, o imagine foarte sângeroasă. Îl ținea pe Holofern de păr. Ochii lui erau dați peste cap, pe jumătate Închiși, dar ea avea o mină calmă, pură, angelică. Uneori Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintre sursele lui avea informații particulare În legătură cu decizia finală a președintelui Bush de a pune capăt războiului din Irak. Am, Într‑un fel, senzația că președintele - cu față prelungă, Înalt și slăbănog - Întrerupea intermitent acțiunile premergătoare partidei de basket. Șiruri vaste de spectatori, puternic iluminați, scânteietori, multicolori, Michael Jordan, Scottie Pippen, Horace Grant umplând coșul cu lovituri de Încălzire. Poate că nu era vorba de Irak, ci de altă criză. Știți cum sunt știrile de la televizor: nu poți să deosebești războaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În buzunarele pardesiului, dar cu degetele mari afară. Își ținea picioarele lipite unul de altul. Nu era ceea ce obișnuiam noi să numim un „dandy”, dar purta Întotdeauna pantofi fini. Despre Battle se spunea că e un om de o cultură vastă. În privința asta trebuie să‑i cred pe ceilalți pe cuvânt - de unde să știu eu cât de bine cunoștea sanscrita sau limba arabă?) Nu era un oxfordian, ci produsul uneia dintre universitățile englezești cu ziduri de cărămidă roșie. În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a lui Hindenburg. Simțeai pe dată că Keynes scria Într‑un mod ezoteric, pentru prietenii lui din grupul Bloomsbury, și nu pentru masele de cititori de ziare. Spunea că pământul belgian părea Încă bântuit: „Atmosfera e Încărcată de emoțiile acelei vaste prăbușiri. Locul are un aer melancolic, Întețit de teatrala melancolie teutonică a pădurilor de pin negru”. Mi‑a stârnit un deosebit interes faptul că Keynes Îl socotea pe Richard Wagner direct răspunzător pentru Primul Război Mondial; „Evident, concepția Kaiserului despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te creadă, a replicat Ravelstein. I‑a luat un efort prea mare de gândire ca să inventeze până și această jalnică acuzație. În acest domeniu, amplitudinea ei mentală e extrem de limitată - deși mi se spune că, În mecanica haosului, e foarte vastă. Probabil că Abe captase această informație prin rețeaua lui telefonică. Vechea expresie „Are mai multe legături decât o centrală telefonică” era acum Îngropată sub mormanele de date acumulate prin noile tehnologii, tot mai avansate, ale mijloacelor de comunicație. Ravelstein a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
firav, anemic, de a explica lucrurile. O bucurie gălăgioasă, un immenso giubilo - o uriașă armonie Îmbinată ne alipea, ne conecta, și ar fi cu neputință să Încerc a o formula. În acele zile, Rosamund călătorea mult cu trenul suspendat. Străbătea vasta arie a orașului, contemplând și meditând la fețele pasagerilor din jur. Îmi monitoriza poșta săptămânală și mesajele telefonice. Timp de doi ani a fost asistenta mea doctorandă, care dactilografia pentru mine și‑mi expedia faxurile. Vela o trata cu condescendență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a mă găsi În legătură, de a putea discuta cu Morris, fără să mă gândesc la cât mă costă, Îmi explica Ravelstein. Oricum, niciodată nu se uita la facturile de telefon, mă informase Nikki. Acestea erau achitate de Leg Mason, vasta firmă de investiții care‑i administra banii. Abe Îi spunea lui Nikki, care‑i deschidea corespondența: - Nu‑mi plac imprimările electronice, nu vreau să le văd. Nu‑mi arată nimic din ce e sub zece milioane. La aceste cuvinte, Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
există alegere. Nu s‑a mai auzit și nu a mai fost simțit niciodată un asemenea volum de ură și de negare a dreptului la viață, iar voința care a voit stârpirea evreilor a fost confirmată și justificată de un vast asentiment colectiv, În sensul că lumea ar fi mai bună În urma pieirii și extincției lor. „Rismus” era cuvântul prin care profesorul Davarr definea cruzimea, ura, hotărârea de a debarasa omenirea de această populație inoportună prin azvârlirea ei În cuptoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lăsam singur acolo, atât de amărât - așa e ea! Dar individul nici măcar nu ne‑a răspuns când ne‑am luat rămas‑bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint Martin, am trecut prin hangarul imigranților, o vastă șandrama prefabricată, din tablă ondulată verde - totul, la tropice, Îmi părea Înjghebat provizoriu. Ne‑am așezat la coadă În fața unui ghișeu oficial, sub niște lămpi sfârâitoare, ca să plătim o taxă pentru ștampilarea pașapoartelor. Pe urmă ne‑am urcat Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine, bolnavul, să mă instalez În scaunul cu rotile care mă aștepta. Ședeam În el, cu o senzație de imbecilizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de bază. Printr‑o tipic hollywoodiană operație simbolică, prostituata (ajunsă pe căi greșite datorită unor condiții obiective) vede La Traviata, ceea ce cunoscătorilor le‑ar fi sugerat, printr‑o mise en abyme ieftină, că juna urma să moară; dar cunoscătorii și vastul public ignar au avut parte de happy‑end. În filmul mai recent și mai bun The Talented Mr. Ripley (1999; ecranizarea unui best‑seller de Patricia Highsmith; regia: Anthony Minghella), tînărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când prietenii au terminat de chicotit. Pascal se bucură. Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ozymandias, regele din poemul lui Shelley, pe care îmi voi permite pentru început să vi-l recit, am și început să adulmec vânatul. Dar ascultați mai întâi poezia. Ozymandias I met a traveller from an antique land Who said: Two vast and trunkless legs of stone Stand in the desert... Near them, on the sand, Half sunk, a shattered visage lies, whose frown, And wrinked lip, and sneer of cold command, Tell that its sculptor well those passions read Which yet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]