15,959 matches
-
să o anulăm, în virtutea principiilor de funționare ale MER. Diferența din medierea literară acționează prin spațiere; diferența intertextuală (diferirea) produce spațializare, prin lectura tabulară. În imposibila regăsire a semnului cu originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu o exigență infinită. Repetarea nesfârșește textul 48. În spațiul prozei eminesciene, alegoria semiosis-ului este Archaeus. Istoria lui are, în varianta finală (aproape-operă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland Barthes); cărțile, ca operă deschisă, sunt întrupări ale intertextului arheic "hârtia chiar era de nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cel mai bine conotația intertextuală a "studiului de caz" cu directorul de teatru. 4.3. Intratextualitate transgenerică. Al treilea model cosmologic, einsteinian Am văzut într-un capitol anterior cum se produce, prin intertextualitate, un efect de spațializare care anulează conjugarea verbului la trecut, prezent și viitor. Vom promova în prezentul capitol o dimensiune unitară blocul temporal. Sintagma fizicii recente se dovedește relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De fapt, pe ultima o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea indiană există concepția formării universului prin expansiune. Însuși cuvântul Brahman își are originea în verbul brh = "a crește", "a se dilata", fapt apreciat și de fizicieni (Bhose: 2009, 82; 2013, 20). În lumina concepțiilor științifice de astăzi, și despre Einstein se poate spune că a intuit adevăruri greu de verificat în urmă cu un secol
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
74. Știința ultimilor ani s-a preocupat foarte mult de problema timpului, pe care părea că a lăsat-o suspendată, după 1904-1923. Pe acest drum, ajungem la un concept al fizicii recente, relativ la autoritatea de care se mai bucură conjugarea verbului, și anume universul-bloc (vezi supra, capitolul despre intertext și mit). Stări anterioare urmate de cele ulterioare sunt o realitate indiscutabilă. În acest punct, ne întoarcem la termenul de "entropie". Legea a doua a termodinamicii enunță că entropia unui sistem închis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se poate spune astfel, o mireasmă a logicii, esență rar întâlnită în creația poetică, despre care se crede că se caracterizează exclusiv prin iraționalitate, revelație, vizionarism"98. Totuși, "literatura Anei Blandiana este, însă, mai presus de orice, o revanșă a verbului și a sensului, itinerariul unei voci, care caută să spună neliniștea unei identități, este o prelungire de sine"99. Cu alte cuvinte, este vorba despre încercarea de a reda realitatea, prin cuvânt, în cele mai mici detalii, repede, în vârtej
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetic, urmărind, în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dincolo de rolul explicativ poate servi drept fereastră în poezie. De asemenea, morfologic, întâlnim suprapunerea aproape perfectă a două timpuri verbale, imperfectul și prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Poezia Anei Blandiana e o formă a trăirii prin privire. Frumusețea rezultă, din tensiunea unei dezvăluiri. Ființa, în dualitatea ei, își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea depășită de ele, absorbită de ele, în cele din urmă, transformată prin ele. Verbul a privi se suprapune unor consemnări diferite: pe de o parte, aduce ceva din substanța vieții, pe de altă parte, din profunzimea eului. Ființa își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea absorbită de ele, depășită de acestea."118 Poetica demetaforizării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//" (Am obosit) Un răsunet puternic îl are și poezia Hibernare. Verbele la imperativ, în cea mai mare parte, conțin o serie de porunci, legi nescrise cu privire la o atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul vers sub forma de laitmotiv, care se repeta obsesiv la începutul fiecărei strofe, schimbându-se doar verbele la imperativ: "Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm / Nu-i urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei, ei dorm". Autocompatimirea reprezintă o formă de urlet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nouă amprentă a condiției de poet, care, dintotdeauna, a fost în afara societății și contra ei: "Dor aproape stins de lume,/ Dor aproape stins de mine,/ Substantive și pronume/ Ale unei limbi străine// Dintre frazele căruia,/ Moi și vechi, de catifea,/ Verbe fermentând ideea/ Să visez în limba mea.// Singura din limbi pe care/ O murmur în somn și-n gând,/ Răscolită declinare/ Între leagăn și mormânt". (Morfologia). Morfologia vieții de poet este scrisul, iar morfologia Anei Blandiana, mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub regimul socialist, ponderea așa-numitului de către Ovid Densusianu "element intelectual" sporește. Există versuri "de sursă filosofică precisă sau care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă, însă, nu ca un cadru feeric romantic, prielnic pentru trăirea erotismului, ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
f. = substantiv feminin; s. m. = substantiv masculin; s. n. = substantiv neutru; sb. = sârbă; sec. = secolul; sg. / sing. = singular; sl. = slavă; suf. = sufixul; ș. u. = și următoarele; ș. a. = și altele; tc. / turc. = turcă; tranz. = tranzitiv; ucr. = ucraineană; ung. = ungară; var. = variază; vb. = verb; vol. = volumul. Bibliografie I. Volume de poezie: a) Ana Blandiana: Ana Blandiana, Persoana întâia plural, București, Editura pentru Literatură, 1964. Ana Blandiana, Călcâiul vulnerabil, București, Editura pentru Literatură, 1966. Ana Blandiana, A treia taină, București, Editura Tineretului, 1969. Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au atins și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scriitori care se dovedesc capabili să selecteze, în spiritul veridicului artistic, cuvântul regional. În structura general populară a expresiei sale, regionalismele, selectate, adesea, după eufonia lor, colorează viguros textul: a bodicălí "a scotoci" (este, probabil, o formă mai veche a verbului bodicăí, glosat în DA, în Oltenia în Banat, cu același sens)53; cinghinea "țigan", peiorativ (DA îl consideră muntenism), balaoană (ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
au arătat că, pentru ca un cetățean să se angajeze politic, trebuie să fie expus, în mod regulat, unui discurs total opus a ceea ce tocmai am descris. Discursul trebuie să fie heterocentrat, în care locutorul folosește rar persoana I, utilizează puține verbe ce exprimă judecata și aprecierea personală, concentrându-se pe un discurs descriptiv în care intervine puțin propria subiectivitate. În acest sens, astfel de emisiuni nu oferă telespectatorului acest gen de discurs și nu favorizează nici o formă de cultură sau de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ar trebui să existe. " (SL) Cu Popescu, avem senzația că un cuvînt este o construcție mentală dispensabilă, așa cum spațiul francofon este o construcție mentală a Franței, așa cum orientalismul a fost inventat în Occident. Și totuși e dependent și fascinat de verb, ca orice alt scriitor, și aspiră, în mod paradoxal, la tăcere, mutiplicînd cuvintele, spărgînd fiecare gest cotidian în mii de cioburi sonore, cum ar fi reproducerea etichetelor de la o serie de produse elvețiene, redate în trei limbi. Desigur, scriitura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
puțin, improvizația impulsivă și amatorismul balcanic nu le vor putea atinge în iradierea lor unică. Dominique Strauss-Kahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză Evocam anterior legătura puternică dintre marile figuri politice franceze și cultură, înclinația lor manifestă pentru verbul polisat și o anumită prestanță intelectuală unică. Iată că un eveniment fierbinte ne oferă ocazia de a reveni asupra subiectului, din altă perspectivă, anume cea a ficționalizării rapide a realității și a cristalizării imaginare a unor diferențe de mentalitate între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului poetic formulată de Fondane se sprijină pe ideea că realul nu se află altundeva decît în imperfecțiunea eului care se definește prin contradicția cu sine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard, Dostoievski și, desigur, Șestov, Fondane s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]