60,203 matches
-
trebuie să fie determinat sau determinabil.11 Se considera lucru determinat atunci când în contract au fost prevăzute elementele care permit stabilirea lucrului chiar în momentul contractului. Lucrul determinabil este când în contract se prevăd numai elementele care pot determina în viitor lucrul care face obiectul contractului. Un caz clasic de lucru determinabil o constituie o recolta ce se poate obŃine de pe pământul vânzătorului. 11 Art 948 și Art 964 Cod Civil 21 Lucrul să fie proprietatea vânzătorului — condiție care derivă din
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
ceea ce presează logic și necesar asupra dialogului și a descrierii. Faptul că Mihaela Alexa scrie și poezie e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile strânse (proza propriu-zisă e mult mai laxă). Cred că într-un viitor nu prea îndepărtat, autoarea va scrie și teatru. Pledează pentru asta firescul dialogului, abilitatea cu care pune în scenă anumite situații dramatice, capacitatea de a-și surprinde cititorul, valorificare superioară a fiecărui personaj (rolul fiecărui personaj e perfect decupat), o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i speranța, apoi se retrăsese discret, transmițându-i astfel că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi poznași pentru ca tabloul să fie complet, asemeni celui din vis. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândul că avea capacitatea de a vedea secvențe din viitor. Era suficient că era adesea asaltată de unele imagini desprinse parcă dintr-o viață anterioară, cărora nu reușea să le găsească o explicație, sau un corespondent în realitate. Era suficient că simțurile sale erau mult prea dezvoltate descoperind adeseori exact
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cât mai repede la destinație. Coborî în apropierea magazinului în care intenționa să-și lase stilul sobru, asemeni blocurilor care nu-i făcuseră o impresie prea bună, schimbându-l cu unul vesel, colorat, așa cum avea de gând să-și facă viitorul începând din acel moment. Pășea grăbită spre ușile magazinului, căci pierduse mult timp făcând acea plimbare neprogramată la periferia orașului. Nu găsi nimic pe gustul ei în magazinul în care era foarte sigură că va găsi și mai pierdu câteva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din scrisoare apărură în fața ochilor ei: „Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi”. „Deocamdată” sădise speranța în sufletul ei, în timp ce el se întreținea cu astfel de domnișoare. Care era scopul? Nu avusese nici o clipă perspectiva unui viitor împreună. De ce continua să mențină acea legătură fragilă dintre ei? Ce naiba voia de la ea? Lacrimile? Se ridică de pe scaun vrând să părăsească cât mai repede locul care-i făcea atât de mult rău. Scăpă sticla de apă, uitând că o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de bucate alese. După ce ai devenit „om mare”, gândeștete mereu la „omul mic”. În caz contrar, oricât de „mare” vei ajunge, nu vei fi decât un om de nimic. Un vis se împlinește sau nu, pe calea dintre speranță și viitor. Puterea gândului uneori creează, alteori distruge. Depinde de... puterea omului. Când gândești să realizezi ceva înseamnă că începi să creezi. Când, în loc să-ți urmezi gândul propriu, măsori pasul altcuiva, „creația” ta se va numi distrugere . Te împlinești cu adevărat, omule
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
măsori pasul altcuiva, „creația” ta se va numi distrugere . Te împlinești cu adevărat, omule, nu atât în singurătate, cât în armonie (fie și dizarmonie!) cu celelalte ființe. Viața (misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om și mediu. Prezentul pregătește viitorul, n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
atât în singurătate, cât în armonie (fie și dizarmonie!) cu celelalte ființe. Viața (misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om și mediu. Prezentul pregătește viitorul, n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
împlinesc și toate cele devin limpezi, vine rândul tainelor.. Nu dispera când te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și ea o iluzie. Depănând amintiri, trecutul devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor prin istorie, este misiunea fiecărei generații. Norii lasă ploaia să cadă pe pământ să se facă pâine... Dar sunt și nori negri, întunecați, aducători de urgii. Despre „bogăția” și „sărăcia” oamenilor se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe care ne-am rătăcit bunele intenții, dar... ne convingem că-i prea târziu, că trecutul e mort, șansa ce ne rămâne fiind viitorul... (care și acesta va deveni cândva trecut!). E imposibil ca bătrânii să le știe chiar pe toate! E bine să învățăm din toate câte puțin ca să putem prevedea câte puțin din toate! Dacă un grup de oameni ar cunoaște destinul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe cele mai puțin plăcute că și acestea fac parte din viața ta! De ce să-ți fie rușine de cel care-ai fost?! Sentimentele și instinctele sunt de genul ... feminin! Instrucția, învățătura, cartea care se învață în școală sunt temelia viitorului unei comunități umane. Așadar, atenție, dragi guvernanți, dragi învățători, dragi elevi!... Când cineva îți atrage atenția asupra lacunelor tale în materie de educație ia aminte și... măsuri! Când un om serios te face golan, nu te supăra pe el, gândește
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor, dar fără... „întoarcere”! Numai cine nu știe ce este singurătatea refuză să-și ducă zilele și nopțile alături de cineva... Viitorul trebuie așteptat din timp, întâmpinat ca un oaspete de seamă, iar nu ca pe un musafir nepoftit! Bunăstarea (sau... mizeria, sărăcia) pensionarilor este oglinda statului căruia aceștia aparțin, certificatul de calitate a muncii guvernanților! Când iubești și ești iubit cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a oferit să-i facă cadou clientului două sau trei, cele care îl interesau mai mult sau erau egale în mărime și formă. Și, comentând apoi ceea ce a urmat, i-a spus librarul domnului Unamuno să aibă grijă ca pe viitor cărțile sale să fie toate uniforme, că așa le va vinde mai bine. E un fapt neîndoielnic că există unii oameni care cumpără cărți pentru a le citi, dar sunt puțini aceștia, și alții care le cumpără pentru a face
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un oarece folos. 1902 . Capitolul I Ipoteze mai mult sau mai puțin plauzibile, dar care rămân ipoteze până la final, este tot ce ni se oferă cu privire la cum, când, unde, de ce și pentru ce s-a născut Avito Carrascal. Om de viitor, niciodată nu vorbește de trecutul său și, deoarece el nu își face propria poveste, să-i respectăm secretul. Motivele le va ști când le va uita. Ni se prezintă în scenariul istoriei noastre ca un tânăr entuziasmat de întregul progres
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
modern fiind, care crede în pedagogia sociologică și nu poate să se încreadă în legea eredității, pe Avito îl frământă zi și noapte temperamentul, idiosincrazia și caracterul pe care trebuie să le aibă colaboratoarea sa. Pentru că de acestea depinde oușorul viitorului geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în teorie, ca postulat și punct de pornire în pedagogia noastră, pentru înscrișii la științe, dar... putem disprețui instinctul? Să căutăm deci, logodnica. Așezat în fața mesei, cu gambele bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
logodnica. Așezat în fața mesei, cu gambele bine înfofolite într-o manta care imită pielea, în lungi ore de meditație fecundă, Avito trasează în câteva tabele caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului geniu, nu răspunde mai mult decât cu gura, și asta doar când este întrebată. Decis să o cucerească pe Leonsia, Avito se puse să redacteze cu precauție și măsură ceea ce se numește scrisoare de declarație, ceea ce nu poate fi operă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine, Marina del Valle, unui întreg don Avito Carrascal! Putea fi oricare, acesta sau altul, ... dar don Avito... don Avito Carrascal! Cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
folos repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca toți cei ce au vorbit despre dreptul la pedeapsă, adică la moarte. Las Conternaciones sunt șaizeci și patru și apoi vin cele două sute cincizeci și șase de concuaternaciones și cele o mie douăzeci și patru de conquinaciones mai târziu și... ce viitor se deschide Umanității! Asta trebuie să fie inatacabilă, eternă, căci nu ajunge infinita realizare a timpurilor pentru a epuiza infinita serie a infinitelor coordonări. Metoda coordonatoare este, fără îndoială, izvorul întregii filosofii, felul de a excita gândirea. Auzi zicându-se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în realitate notabil, cel mai bine ar fi să se dea cu roșu întreaga carte", zice don Fulgencio, care publică în cursive totul. Rămâne ca să noteze don Avito totul ce este demn de a fi menționat, ce face sau zice viitorul geniu, pentru ca să le studieze apoi cei doi și pentru a ține cont de ele. Carrascal se retrage și se întâlnește cu doña Edelmira în hol. Femeie înaltă, calmă, statuară, intrată în ani deja, surâzătoare, cu fața nepăsătoare; poartă perucă. Se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Fulgencio punctual. Sunetul gutural g, urmat de o, vocala din mijloc din cele trei a-o-u care au mai mult decât o notă specifică, și repetat de două ori... gogo!, gogo! Ce relație se va face între acest misterios gogo și viitorul moment metadramatic? Don Fulgencio își amintește experiența pe care ne-o povestește Herodot pe care ar fi făcut-o regele egiptean Psametico pentru a dovedi care a fost limbajul primitiv, când a înmânat doi copii nou-născuți la un păstor cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]