5,116 matches
-
atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă îi acoperi gura și nasul cu o batistă. Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele lui. Atunci considerase că era mult mai important să-i respecte dorința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Era asemenea sentimentelor ei: nu trăia dar nici nu murea. Era marioneta propriei minți care se atrofiase îngrijorător de când se îndepărtase el. Neputința pusese din nou stăpânire pe ea și o ținea captivă cu orice preț, dar nici nu se zbătea să iasă, să se salveze. Încetase să mai verifice zilnic cutia poștală după ce așteptase, în zadar, cu înfrigurare răspunsul la chemarea ei disperată. „Vino sau pleacă! Dacă nu ai de gând să vii, te rog să pleci de tot. Să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă îi acoperi gura și nasul cu o batistă. Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul se mai populase Între timp, deși căldura era Încă o prezență incomodă. Sunteți galben la față! constată pe un ton enervant interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe care o mai văzuse de câteva ori În curtea clădirii, ba chiar Își aminti că Îl impresionase mult coada ei foarte groasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie (inima Îmi zdrobise coșul pieptului, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de carieră din generația mea este că noi suntem servitorii: nu știm cum să mai fim pe veci recunoscătoare pentru cel mai mic ajutor În casă, pentru care plătim apoi până ne iese pe nas, și-n același timp ne zbatem din răsputeri să ne păstrăm și poziția de stăpâne. Când am Început să mă duc din nou la serviciu, mi-am dus fetița la creșă. Este una la vreo zece minute de mers pe jos de casa noastră, iar cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Reddy Către: Debra Richardson E bine de știut că lindinile au devenit o minoritate oprimată cu propriile lor fonduri de la UE, și nu paraziți pe care trebuie să-i Îndepărtezi cu pieptănul În fiecare seară din părul copilului care se zbate. (Am Încercat uleiul de arbore de ceai, puturos, dar inutil, acum am trecut la o chestie chimică după o rețetă a lui Saddam Hussein. Oare Îmi va omorî copiii Înainte să omoare lindinile?) Pare rău, nu sunt disponibilă pentru prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fiu singură și acasă. 01.01: Aproape am terminat de transferat toate datele de care am nevoie În „memoria de buzunar“ când se aude un țipăt de sus. 04.17: Emily s-a trezit de trei ori până acum. Se zbate sub plăpumioară, cu părul umed care i se usucă În șuvițe tari pe obrazul palid. Nu poate să-mi spună ce-o doare. De ce-mi face așa ceva tocmai În noaptea asta? Când trebuie să plec la aeroport În trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Monopoly În șosetă. Când ajungeam În Park Lane, scoteam hotelul de la șosetă. M-a prins tata odată, de Crăciun, și m-a lovit cu spărgătorul de nuci pentru că fusesem o vacă mică și trișasem. Mă uit la Momo cum se zbate să plaseze acest episod dickensian În contextul copilăriei bine educate și ordonate care constituie dreptul din naștere al fiecărei fete din clasa de mijloc. Nu și-a dat Încă seama că eu călătoresc cu un pașaport fals. Și de ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
similar cu al editorului de la Vogue. Motiv să renunț la serviciu: pentru că nu-mi mai permit să mă duc la serviciu! Când o să ajungem și la partea distractivă a vieților noastre? Bucata unde spui „A! Deci pentru asta m-am zbătut și m-am chinuit atât!“ Prânz joi????? PS: Trebuie să imprim mai mult optimism viziunii mele asupra vieții. Știu că există oameni care trăiesc Într-o sărăcie oribilă, fără Încălțăminte etc. De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Ei bine, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În aerul polar. Impulsul de a intra și de a mă tot afunda e imens. Intru acum și s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și nu numai costumașul roșu (mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu, negru și foarte ager, dădu alarma cu un lătrat „la om”, zbătându-se să rupă lanțul ruginit pentru a-i da de cheltuială curcanului Cristofor, invidios pe succesul acestuia. Toată lumea s-a adunat În jurul copilului, stergându-i frumusețea de costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-au cotropit suflețelul care era gata să explodeze de fericire dacă nu ar fi intervenit Vizanti speriindu-l și alungându-i toate visele de revenire la joaca de acum câteva luni. Lătra și schelălăia, „bătea la om” și se zbătea să rupă lanțul pentru a-i arăta nerușinatului, care nu l-a salutat nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă de toată gospodăria lui Ghiorghi a dascălu’ și implicit de pezevenghiul care În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
credință. Se lăsă ca-ntr-o baie caldă în această ademenire. Soarele molatic, de primăvară, mișca firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde ții să ajungi ori de unde vii. De la un perete la altul, pe străduțele precum niște vene, se zbăteau plase mari de păianjen, iar în ele - tristețea lui Dumnezeu. Omar - împăratul acestor tăceri - stătea ghemuit lângă rezervorul de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]