455,749 matches
-
discuții referitoare la revizuirea codului de nomenclatură botanică. Peste mulți ani a fost de asemenea primar al comunei Rousson (Departamentul Gard. Fiul său Léonce Jules "Étienne" (1859-1930) din căsătoria cu Berthe Dumas de Marveille (1835-1932) l-a succedat în această funcție. Marele savant a fost mult onorat:
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
n. 29 august 1873, Secășeni, Caraș-Severin - d. 12 noiembrie 1931, Budapesta) a fost un preot român unit (greco-catolic), deputat de Oravița în Parlamentul de la Budapesta, profesor universitar la Universitatea Petrus Pázmány din Budapesta. A fost succesorul lui Coriolan Brediceanu în funcția de deputat. Între 1911-1927 a fost profesor de limba și literatura română, iar în anii 1921-1923 decan al Facultății de Litere din Budapesta. În anul 1915 a fost numit de papa Benedict al XV-lea prelat papal. Este înmormântat în
Iosif Siegescu () [Corola-website/Science/337637_a_338966]
-
îi dăm acest brevet subscris de Noi și învestit cu regescul Nostru sigiliu. / Dat în Iași, la 10 martie 1917. / L.S. (ss) Ferdinand / L.S. Ministru de Răsboi / (ss) Vintilă Brătianu / No 190. / Brevet No 101. Pârvu Boerescu a ocupat diferite funcții de conducere în industrie: director tehnic al Fabricii de Hârtie din Piatra Neamț, director al Fabricii de Viscoză „Apretura”, din Popești-Leordeni etc. A înființat propriile sale firme: „Reprezentanța Industriilor Străine” (R.I.S.), cu sediul în București, între anii 1924 și 1940 , apoi
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în alte edituri, până în zilele noastre. Editura Alcalay publica și un catalog de cărți, ceea ce era o premieră în scena editorială românească. Un timp Alcalay a deținut funcția de vicepreședinte al Asociației Librarilor din România. Unii din membrii familiei editorului Alcalay au emigrat în Palestina la începutul secolului al XX-lea. Între urmașii familiei s-a numărat și actorul israelian, născut în România, Moscu Alcalay.
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
a previziunii foametei din Ucraina. Timp de aproape doi ani, Scheffer a fost înconjurat de absolvenți de universitate cu minți deschise precum Margaret Boveri. Ea a scris în 1960 că Scheffer „a fost urât încă de la început de către persoanele cu funcții de conducere în Ministerul Propagandei și a fost păstrat în funcție în primii ani ai regimului numai din cauza relațiilor externe excelente pe care le avea”. Poziția lui Scheffer a devenit ulterior de neconceput și el a demisionat pe 31 decembrie
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
a fost înconjurat de absolvenți de universitate cu minți deschise precum Margaret Boveri. Ea a scris în 1960 că Scheffer „a fost urât încă de la început de către persoanele cu funcții de conducere în Ministerul Propagandei și a fost păstrat în funcție în primii ani ai regimului numai din cauza relațiilor externe excelente pe care le avea”. Poziția lui Scheffer a devenit ulterior de neconceput și el a demisionat pe 31 decembrie 1936. Ziarul a fost închis în cele din urmă de către autoritățile
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
(n. 1779 - d. 1853) a fost un boier care a ocupat diferite funcții în administrația Țării Românești (vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății). În anul 1763, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Racoviță în Țara Românească, a venit la București francezul Jean-Baptiste Linche, originar din Marsilia, pe postul de
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
Țara Românească ca secretar particular și preceptor al copiilor lui Alexandru Vodă Ipsilanti. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Țăndărei au intrat în stăpânirea lui Filip Lenș, crescut sub protecția lui Ipsilanti, care i-a acordat diferite funcții în administrația Țării Românești. În anul 1821, patriarhul ecumenic Antim l-a numit mare justițiar al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. A fost proprietar al unor întinse moșii din județul Ialomița, la Țăndărei, Luciu și Mărculești. A ctitorit biserica Sfinții Voievozi
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
formarea armatelor permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest termen a desemnat frecvent gradul cel mai mic de ofițer. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea mai mulți "Leutnants" au servit în funcția de comandant de pluton. În acea perioadă au fost instituite gradele de "Premier-Lieutenant" și "Seconde-Lieutenant". Începând de la 1 ianuarie 1899, în Imperiul German, aceste grade au fost redenumite ca "Oberleutnant" și "Leutnant". Gradul „Leutnant” (OF1b) a fost utilizat în forțele
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
Imperiul German, aceste grade au fost redenumite ca "Oberleutnant" și "Leutnant". Gradul „Leutnant” (OF1b) a fost utilizat în forțele armate germane începând din anul 1899. În Bundeswehr deținătorul gradului de „Leutnant” (rang OF1b) va fi numit, în mod normal, în funcția de comandant de pluton. Cu toate acestea, gradul de „Leutnant” este purtat de un ofițer aflat la studii la Universitatea Forțelor Armate Federale ale Germaniei sau la o altă instituție de învățământ. Rangul ”Leutnant” din Bundeswehr aparține grupului locotenenților (un
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari. Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile), numele lor nu sunt incluse în lista de mai jos. Președinții interimari incluși în listă au deținut temporar funcția, în diferite circumstanțe, pentru o mai lungă perioadă de timp.
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
în uniformă. Începând din 1976 angajații Schutzpolizei poartă uniforme verzi. "Schutzpolizei" dispune de cel mai mare număr de personal, care este în serviciu timp de 24 de ore pe zi și că ea are, de asemenea, o gamă largă de funcții. La fel ca în multe alte țări, poliția în uniformă germană este, de obicei, prima care ajunge la locul unui incident, fie că este vorba de o crimă sau de un accident de circulație. Ea este responsabilă, de asemenea, cu
Schutzpolizei () [Corola-website/Science/337665_a_338994]
-
și de coordonare a acțiunilor. Pe de altă parte, tancurile germane erau deservite de un echipaj mai numeros, în acest fel comandantul de tanc putându-se concentra asupra manevrelor din câmpul tactic. Prin comparație, comandanții francezi de tanc îndeplineau și funcția de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pentru a înlocui copacii mai vechi menționați pentru prima dată în 1455 și numiți după Sfânta Cunigunda, consoarta împăratului Henric al II-lea (Sfântul Henric). "Palatul," clădirea principală a Castelului Imperial, are două etaje, care au fost utilizate atât pentru funcții oficiale, cât și ca reședință a împăraților. A fost reconstruit și modifica de mai multe în istoria castelului. Acum găzduiește expoziția permanentă „Împărat - Imperiu - Oraș. Castelul Imperial de la Nürnberg”. "Capela Imperială" ("Kaiserkapelle") este, din punct de vedere arhitectural, cea mai
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
autoritățile orașului și în 1427 prințul Frederic I, Elector de Brandenburg a vândut ruinele castelului burgravilor către orașul imperial Nürnberg. Odată cu dezvoltarea comercială și politică a orașului, Castelul Imperial a devenit mai puțin atractiv. Împărații au început să își exercite funcțiile guvernamentale în clădirea primăriei finalizată în 1340 și au preferat să rămână în casele luxoase ale familiilor conducătoare decât să se mute în încăperile mai puțin confortabile ale castelului. Castelul a continuat să fie folosit cu prilejul unor evenimente oficiale
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
(9 iulie 1868 - 30 noiembrie 1946) a fost un politician german, membru al Partidului Social Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
în favoarea unei poziții politice mai puternice pentru Reichstag. Din 1916 până în 1918 a fost președintele unei comisii parlamentare numite de guvern pentru a investiga achizițiile militare și profiturile excesive realizate de contractanți ("Kommission für die Überprüfung der Kriegslieferungen"). În această funcție, Noske a ajutat la limpezirea practicilor de afaceri și implicat și la extinderea autorității parlamentului. În octombrie 1918, Noske a devenit membru al conducerii grupului parlamentar SPD. Când a izbucnit revolta de la Kiel la începutul lunii noiembrie, prințul Maximilian de
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
făcut la Berlin în întregul Reich. Revoltele socialiste au fost zdrobite cu brutalitate de forțele militare, formate atât din armata regulată, cât și din forța paramilitară Freikorps. Ca "Reichswehrminister" în guvernele lui Philipp Scheidemann și Gustav Bauer, care a preluat funcția de cancelar în iunie 1919, Noske a supravegheat reconstrucția inițială a armatei după prăbușirea imperiului din 1918. În ciuda unor îndoieli substanțiale el a susținut în cele din urmă semnarea Tratatului de la Versailles care a redus puternic capacitatea Germaniei de a
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Cu toate acestea, o grevă generală convocată de sindicate, social-democrați și de guvern, precum și refuzul funcționarilor de a-l accepta pe noul cancelar Wolfgang Kapp, a determinat colapsul rapid al loviturii de stat. Sindicatele au cerut demisia lui Noske din funcția de "Reichswehrminister", ca una dintre condițiile pentru încetarea grevei generale. Mai mult decât atât, unii membri ai SPD au fost nemulțumiți de comportamentul său în timpul crizei și l-au blamat pentru lipsa de energie în înăbușirea puciului. El a demisionat
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Mai mult decât atât, unii membri ai SPD au fost nemulțumiți de comportamentul său în timpul crizei și l-au blamat pentru lipsa de energie în înăbușirea puciului. El a demisionat pe 22 martie 1920. Otto Gessler i-a succedat în funcție. Noske a fost ultimul social-democrat care a deținut această poziție în timpul Republicii de la Weimar. Noske a fost guvernatorul ("Oberpräsident") provinciei Hanovra începând din anul 1920. El a devenit mai conservator și l-a susținut pe Paul von Hindenburg în alegerile
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
a fost ultimul social-democrat care a deținut această poziție în timpul Republicii de la Weimar. Noske a fost guvernatorul ("Oberpräsident") provinciei Hanovra începând din anul 1920. El a devenit mai conservator și l-a susținut pe Paul von Hindenburg în alegerile pentru funcția de președinte al Reichului în 1925 și 1932. Cu toate acestea, ca social-democrat, el a fost eliberat din funcție în primăvara anului 1933 și apoi destituit la 1 octombrie de către guvernul nazist. Noske s-a mutat apoi la Frankfurt. În
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Hanovra începând din anul 1920. El a devenit mai conservator și l-a susținut pe Paul von Hindenburg în alegerile pentru funcția de președinte al Reichului în 1925 și 1932. Cu toate acestea, ca social-democrat, el a fost eliberat din funcție în primăvara anului 1933 și apoi destituit la 1 octombrie de către guvernul nazist. Noske s-a mutat apoi la Frankfurt. În 1944 a fost arestat de Gestapo sub suspiciunea de implicare în atentatul de la 20 iulie împotriva lui Adolf Hitler
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
fuzionat cu Asociația Generală a Muncitorilor Germani în Partidul Muncitorilor Socialiști din Germania (SAPD). În timpul represiunii declanșate după elaborarea legilor antisocialiste, Bebel a devenit personaj de frunte al mișcării social-democrate din Germania și din 1892 până la moartea sa a îndeplinit funcția de președinte al Partidului Social Democrat din Germania. Ferdinand , cunoscut mai ales cu prenumele său mijlociu, s-a născut pe 22 februarie 1840, în Deutz (Germania), care face parte acum din orașul Köln. El era fiul unui subofițer prusac în
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Abuzul în serviciu- Motivarea CCR by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101033_a_102325]
-
o jurisprudență constantă o perioadă mare de timp. Prin urmare, previzibilitatea legii care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu este asigurată, deoarece o persoană poate să prevadă în măsură rezonabilă consecințele unui act de conduită prin raportare la activitatea și funcțiile exercitate, fapt ce rezultă din jurisprudența instanțelor pe acest domeniu", se mai menționează în răspunsul care include și exemple de jurisprudență a ÎCCJ în cauzele trimise în judecată de DNA.
DNA: 1.500 de inculpați trimiși în judecată în ultimii 10 ani în dosare de abuz în serviciu by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101087_a_102379]