455,749 matches
-
În aceeași lună, Brown și mai mulți alți adepți ai săi s-au ciocnit cu 400 de combatanți pro-sclavie în „”. Ostilitățile au durat încă două luni până când Brown a plecat din teritoriul Kansas, și un nou guvernator teritorial, , a preluat funcția și a reușit să convingă ambele părți să înceteze luptele. Aceasta a fost urmată de o pace fragilă întreruptă de izbucniri violente intermitente timp de peste doi ani. Ultima mare izbucnire de violență a fost din 1858, în care huliganii de
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă dacă limitele au un raport constant. Funcția logaritm natural astfel descrisă a avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă dacă limitele au un raport constant. Funcția logaritm natural astfel descrisă a avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
constantă dacă limitele au un raport constant. Funcția logaritm natural astfel descrisă a avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
a avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică). Din această cauză, funcțiile transcendente pot
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică). Din această cauză, funcțiile transcendente pot fi o sursă de erori dimensionale ușor de detectat. De exemplu, log(5 metri) este o expresie fără
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică). Din această cauză, funcțiile transcendente pot fi o sursă de erori dimensionale ușor de detectat. De exemplu, log(5 metri) este o expresie fără sens, spre deosebire de log(5 metri / 3 metri) sau log(3) metri. S-ar putea încerca să se aplice o identitate
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
zona rurală din împrejurimi. Grahame a vrut să urmeze Universitatea Oxford, dar tutorele său nu i-a permis din cauza costurilor ridicate ale școlarizării. În schimb, el a fost trimis să lucreze la Banca Angliei în 1879 și a avansat până la funcția de secretar în 1908 când a fost pensionat din cauza problemelor de sănătate, care ar fi putut fi agravate în urma unui incident armat ciudat, posibil cu tentă politică, ce a avut loc la bancă în 1903. Grahame a fost împușcat de
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
un nou domeniu - biomimetica. Un termen similar, bionica a fost inventat de Jack E. Steele în 1960, la Wright-Patterson Air Force Base, în Dayton, Ohio, unde a lucrat și Otto Schmitt. Steele a definit bionica drept "știința sistemelor care au anumite funcții copiate din natură sau care reprezintă caracteristicile sistemelor naturale sau a analoagelor lor". Mai târziu, în timpul unei reuniuni în 1963, Schmitt a declarat, În 1969, termenul de biomimetică a fost folosit de către Schmitt la titlul uneia din lucrările sale, și
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]