47,628 matches
-
mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii noastre. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
forma sa a evoluat. Prima formă clar definită a fost stabilită în Evul Mediu de Adam de la Halle și Guillaume de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care în secolul al XVI-lea va deriva trioletul), compus din 7 sau 8 versuri, construit pe două rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
fost stabilită în Evul Mediu de Adam de la Halle și Guillaume de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care în secolul al XVI-lea va deriva trioletul), compus din 7 sau 8 versuri, construit pe două rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care în secolul al XVI-lea va deriva trioletul), compus din 7 sau 8 versuri, construit pe două rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
sau 8 versuri, construit pe două rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
la sfârșit, cel de-al patrulea vers reluându-l pe primul. Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine perfect autonom și se detașează de muzică. Originalitatea și subtilitatea acestui gen liric țin în mare parte de variațiile de sens
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
sanatoriul de la Techirghiol. Operele sale sunt în foarte mare măsură autobiografice. Suferințele sale atroce l-au impresionat profund pe Mihail Sebastian, care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și cele trei romane și cu el avea
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
sale atroce l-au impresionat profund pe Mihail Sebastian, care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și cele trei romane și cu el avea să poarte o corespondență asiduă. Romanul său de debut, "Întâmplări din irealitatea
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: ""7 aprilie 1935... Expoziție de factură suprearealistă"". Catalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creații ale unui dicteu automat și, precis, fără nici o referire la pânza respectivă. Sunt redactate în franceză. Savoarea lor se păstrează și în româneasca lor transpunere. Expoziția a prilejuit apariția în
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
liceul, în particular, la Roșiorii de Vede (episod transferat în "Pădurea nebună"). În memoriile sale risipite, scriitorul insistă asupra studiilor pentru că nu-i place să treacă drept autodidact. 1924 - Intră în gruparea revistei "Gândirea" prin intermediul lui Cezar Petrescu, unde publică versurile care vor alcătui volumul de debut. Frecventează și cenaclurile literare ale Capitalei (Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu) și cenaclul revistei "Vieața nouă", condus de Ovid Densusianu. 1925 - Se căsătorește cu Nicolina Păun, învățătoare din Turnu Măgurele, iar peste un an se
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Ziarul de Iași" și în "Suplimentul de cultură", a scris în revista "Plai cu boi", dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista "Luceafărul", debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, "Versuri" și "Detectivul Arthur". Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. "Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament - Anthology of Modern Romanian Verse" ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu
Emil Brumaru () [Corola-website/Science/297580_a_298909]
-
proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul". Un proiect unic în felul său este "Levantul", o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de vechime
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
de examinare. Apoi va fi numit conferențiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din București. În 1926 debutează cu versuri în "Universul literar", din 1927 colaborează la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, "Lauda lucrurilor"; teatru, "Șun, mit mongol"; note de călătorie; publicistică, iar "Cronicile mizantropului" au devenit brusc, după 1947, "Cronicile optimistului". Intelectual cu idei mai curând de stânga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în "Revista Fundațiilor Regale
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]