46,314 matches
-
a numit un guvern dominat de comuniști și social-democrați pro-sovietici. Preluarea funcțiilor guvernamentale s-a făcut fără vărsare de sânge. Svoboda, a cărui etichetă fusese cea de ministru „apolitic” încă din primele zile ale mandatului său, s-a alăturat Partidului Comunist al cărui cal troian fusese "de facto" tot timpul și a fost ales deputat în Adunarea Națională. Svoboda a fost forțat să iasă din armată (în care ajunsese din noiembrie 1945 la rangul de general de armată) în 1950 ca
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
sale curajoase și a tăriei de caracter dovedite în mai multe rânduri în momentele cruciale ale istoriei cehoslovace. Piețe și străzi, atât în Republica Cehă, cât și în Slovacia continuă să-i poarte numele, în timp ce numele majorității liderilor din perioada comunistă au fost îndepărtate după Revoluția de Catifea. Atitudinea sa poate fi, probabil, explicată prin propriile sale cuvinte: „Tot ceea ce am făcut vreodată trebuie să fie măsurat prin intenția mea de a-mi servi cât mai bine poporul și țara”.
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
a condus instituția până în 1903, când a decedat. Clădirea a servit ca sediu pentru gimnaziul respectiv până în timpul celui de-al doilea război mondial, când partea superioară a fost deteriorată. Până în anul 1964 a fost al comitetului central al partidului comunist al RSSM, după care devine Palatul Pionerilor și a elevilor, iar aripa stângă găzduiește Societatea republicană „Știința”. În 1976, în interiorul clădirii este amenajat Muzeului de istorie a partidului comunist al Moldovei. Pentru a extinde spațiul de expoziție, la dreapta clădirii
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
deteriorată. Până în anul 1964 a fost al comitetului central al partidului comunist al RSSM, după care devine Palatul Pionerilor și a elevilor, iar aripa stângă găzduiește Societatea republicană „Știința”. În 1976, în interiorul clădirii este amenajat Muzeului de istorie a partidului comunist al Moldovei. Pentru a extinde spațiul de expoziție, la dreapta clădirii a fost construită o aripă din două niveluri, simetrică cu cea din stânga, atât după amplasament cât și după arhitectură. Astăzi, clădirea este sediul Muzeului Național de Arte. Clădirea este
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea regimului comunist a continuat să existe literatură și în dialectul gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul comunismului a fost interzisă literatura în acest dialect, dar după căderea acestuia s-a reluat, și în Kosovo se confruntă ideea de a
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
a terminat examenul de bacalaureat în mai 1941. De la vârsta de 13-14 ani, el a început să fie captivat de poezia germană. De asemenea s-a interesat de politică, pe urmele fratelui său, mai mare, Gerhard, fiind atras de ideologia comunistă. Familia sa a fost greu lovită de destin în vâltoarea evenimentelor din anii 1940 în Europa.În noaptea de 13 iunie 1940, după ce nordul Bucovinei a fost alipit la Uniunea Sovietică, averea familiei a fost expropriata, iar părinții și fratele
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
lovită de destin în vâltoarea evenimentelor din anii 1940 în Europa.În noaptea de 13 iunie 1940, după ce nordul Bucovinei a fost alipit la Uniunea Sovietică, averea familiei a fost expropriata, iar părinții și fratele lui Winkler,medic, cu vederi comuniste, care conducea spitalul din Putila, au fost arestați de securitatea sovietică. Mama și soția lui Gerhard, Șoșa, au fost deportate în Kazahstan, iar fratele, acuzat de troțkism, a fost trimis în Gulag în nordul Rusiei. Nici unul din ei nu a
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
1944 s-a reîntors în Bucovina, aflată din nou sub regim stalinist sovietic, si de acolo a preferat să se repatrieze în România, care revenise temporar la democrație. Foarte curând România a fost transformată în „democrație populară”, fiind supusă regimului comunist. Din anul 1946 Winkler s-a stabilit la Timișoara, capitala regiunii istorice Banat, care avea o puternică tradiție culturală austro-germană și în care ființă și o însemnată comunitate evreiască care , rămăsese, sub administrația românească, aproape intactă la sfârșitul celui de-
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
mondial. Timișoara era un loc care a integrat mase mari de refugiați de diverse origini etnice din Basarabia și Bucovina, între care și evrei. Winkler, care nu avusese în copilărie parte de educație evreiască și care renunțase demult la ideologia comunistă, s-a alăturat la Timișoara mișcării tineretului sionist „Dror”,iar în anul 1948 a luat parte la un antrenament agricol într-o fermă că pregătire pentru plecarea în Palestina - Eretz Israel. În cele din urmă a fost nevoit sa ramana
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
scriitorul sas din România Hans Bergel (născut în 1925). Bergel suferise, el și familia sa, de numeroase grele privațiuni și detenții din motive politice și curând în 1959 a fost din nou arestat și a petrecut 6 ani în penitenciare comuniste , apoi a emigrat în Germania. Prietenia dintre cei doi s-a reînnoit după 40 ani, în 1994. Corespondență lor a fost publicată în anul 2011. Bergel a scris și postfața ultimei cărți publicate de Winkler în Germania în anul 2014
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
câteva zeci de minute, Mao s-a uitat teatral la ceas și a remarcat că ceilalți abia scoseseră un cuvânt. Chinezii le-au reproșat invitaților că în trecut se exprimaseră și ei, la câteva congrese ale partidelor frățești, împotriva Partidului Comunist Chinez. „Sunteți dogmatici sau revizioniști, ori adoptați o atitudine de mijloc?", i-a întrebat, provocator, Mao. „Noi suntem marxiști-leniniști", a răspuns, semeț, Ceaușescu. România a fost unul dintre puținele state care au sprijinit China în timpul Revoluției Culturale. Ambasade Consulate generale
Relațiile dintre România și China () [Corola-website/Science/335275_a_336604]
-
Oxford. La Oxford , unde a rămas două luni, l-a întâlnit prima dată pe Michael Atiyah, care l-a invitat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, unde fusesese numit recent ca profesor. Întors la Timișoara, a făcut cerere autorităților comuniste din România pentru permisiunea de a pleca la Princeton, dar a fost refuzat. În schimb, i s-a aprobat cererea pentru plecare la la o conferință de o săptămână la Bonn. De la Bonn, Lusztig a plecat la Princeton și nu
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
și de adunarea informațiilor privind biografia sa. Criticul Alex. Ștefănescu îl considera „omul providențial al posterității lui Mircea Eliade”, un „editor și biograf, competent și devotat” care a depus un efort imens de ordonare a bogatului material biobibliografic. În perioada comunistă, când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale lui Mircea Eliade, readucând în circulație opera savantului român. Criticul Teodor Vârgolici îl considera pe Handoca un „eminent
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
și Vlașca (astăzi Giurgiu) ocupă un loc deosebit nu numai prin singularitatea manifestărilor, dar și prin multitudinea producțiilor de toate felurile, a originalității lor și a tăriei cu care ființează și se exteriorizează. Deși multă vreme (în special în perioada comunistă) s-a crezut că județele Teleorman și Vlașca nu au un folclor propriu din motive sociale și rasiale, aceste considerente au fost contra-argumentate și pot fi oricând combătute prin exemple edificatoare. De altfel, multe materiale folclorice fuseseră culese cu mult
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, alături de alte proze sadoveniene, în filmul "Vacanță tragică" (1979), regizat de Constantin Vaeni după un scenariu scris de Constantin Mitru. Iliuță, fiul inginerului Manole Dumitraș, trăiește în orașul Fălticeni, împreună cu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Scriitorul devine membru al Prezidiului Marii
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Scriitorul devine membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas membru al noii Academii a Republicii Populare Române, și
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
o perspectivă apropiată de ideologia clasei muncitoare. Scriitorul evidențiază astfel contribuția intelectualității progresiste la luptele duse de clasa muncitoare, alături de țărănime, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost lăudat, la momentul apariției sale, de către critica literară aservită regimului comunist, fiind ulterior ignorat de tot mai mulți cercetători ai operei literare sadoveniene. El este considerat în prezent o scriere fals moralizatoare, plină de clișee și ridicolă, ce atribuie câte o poveste revoluționară fiecărui locuitor sărac de la marginea Fălticenilor. Substratul politic
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
1913 în satul de pescari Vâlcov din ținutul Izmail al Basarabiei (în prezent în raionul Chilia, regiunea Odesa, Ucraina). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București, pe care le-a absolvit în 1936. A făcut parte din mișcarea comunistă clandestină din România; a participat la întruniri organizate în căminul studenților evrei Schuller, iar Mihai Șora, care l-a cunoscut atunci, îl considera „un comunist foarte înflăcărat”. El a început să publice în 1930, în limba română. În perioada studenției
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
soția mareșalului. Mircea Goga, profesor de la Universitatea Sorbona din Paris, ultimul nepot al lui Octavian Goga, scria în cartea „Privighetoarea lui Hitler“ că el crede că Veturia era agent secret al Reichului și că după 1944 Veturia Goga a devenit comunistă și și-a păstrat astfel „castelul” de la Ciucea (Conacul Octavian Goga din Ciucea), ce fusese cumpărat și renovat de Octavian Goga. Mircea Goga susține că mariajul cu Octavian Goga a fost, de fapt, misiunea încredințată Veturiei de către serviciile secrete germane
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
anticomunist și pro-monarhist care a avut loc în Piața Palatului din București, cu ocazia aniversării zilei de nume a regelui Mihai al României. Petrecută în timpul guvernării Petru Groza și a "grevei regale", manifestația a fost înăbușită în sânge de către regimul comunist, soldându-se cu 11 morți, zeci de răniți și sute de arestări. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, evenimentul „a rămas în istoriografia românească drept prima și una dintre cele consistente mișcări de protest îndreptate
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 () [Corola-website/Science/331555_a_332884]
-
cu 11 morți, zeci de răniți și sute de arestări. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, evenimentul „a rămas în istoriografia românească drept prima și una dintre cele consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist și, în același timp, în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației liberale și ale monarhiei”. Diplomatul american Roy M. Melbourne, prezent la București la acel moment, a urmărit nemijlocit manifestația și relata: „Pe la ora 10,45, lumea din fața hotelului a început
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 () [Corola-website/Science/331555_a_332884]
-
Istorice). Lucarnele mansardei, executate din tablă de arama, scara din fier forjat care e o capodoperă în sine. Casă a aparținut Academiei Comerciale, fiind donata în 1940 de văduva Nanu-Muscel pentru a adăposti profesori pensionari ai Școlii și studenți. Regimul comunist a cedat ulterior casă altor instituții. Inițial cu două corpuri, casa a rămas numai cu corpul principal. Trecută apoi în proprietate privată, casa a fost cumpărată în 2012 de către Academia de Studii Economice de la firma Proconces.ro, aflată la momentul
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
și în viața comunității locale. Memoria colectivă păstrează amintirea contribuției pe care a avut-o Fabrică de Ciment la construirea Catedralei Ortodoxe din centrul orașului în 1935 (a furnizat cimentul necesar pentru ridicarea lăcașului de cult).<br> În perioada postbelică comunistă fabrică s-a numit la început "Victoria socialistă”, apoi "Combinatul pentru Lianți și Materiale Refractare".<br> SC Cimentul SĂ Turda a fost înființată ca societate pe acțiuni în baza Legii nr.15/1990 și HG nr.1176/1990, pe structura
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]