46,656 matches
-
clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
a dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea sa - după mai bine de un deceniu și jumătate - nu s-a putut realiza decât prin renunțarea la vechile unelte de prozator. Apariția unei plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, „1100 de zile risipite”, CRC, 1975, 5; Voicu Bugariu, Notație și semnificație, LCF, 1975, 16; Laurențiu Ulici, Sentimentul cuvintelor, RL, 1975, 17; Mihai Dinu Gheorghiu, Psihologie și compoziție, CL, 1975, 6; Valentin Tașcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est, Asia Centrală este puțin cunoscută, dar În Kashmir, În neolitic, se Întâlnesc Înhumări rituale ale unor câini, lupi și berbeci Împreună cu stele sculptate, Încrustate pe suprafețe de detritus și nisip, fiind probabil pietre comemorative (cca 3 000 Î.Hr.). În China s-au descoperit Înhumări ale cerbilor. Însă imensa Chină prezintă mai ales urme ale unei cunoașteri temeinice a genealogiei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de Îndepărtate, dar unite de stepe, nu lipsesc. Și totuși nu există nimic care să indice faptul că civilizațiile asociate au fost primele sau singurele care au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare au fost atestate și În Indonezia. Începând cu 4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi și noi. Dintre cele mai noi, iese
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vom găsi În epoca mai târzie (sau În alt ambient), structura panteonului egiptean se manifestă deja Într-un mod complet organizat după criteriile pe care l-am descris În paginile introductive. Există zei ai orașelor, ai soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume divină a piramidelor dezvăluie, În racursí și ascunsă În spatele funcției rituale funerare, o vitalitate complexă. În ceea ce-i privește pe zei, În unele aluzii fugare se Întrevede deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care vor răspândi cultul egiptean În tot bazinul mediteranean, În epoca greacă, iar apoi În cea romană. În privința Egiptului, mai ales a Egiptului din această epocă, trebuie semnalate unele consecințe simptomatice. Înainte de toate, atrage atenția faptul că un număr de stele poartă textul unui imn al lui Osiris 1. Putem Întrevedea imnuri adresate divinității și În țesătura Textelor Piramidelor; acestea erau, desigur, prezente și În cultul unor epoci mai vechi. Dar acum persoane individuale Își asumă responsabilitatea de a Împlini acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interesează Întregul Egipt, iar a avea mormântul (sau cel puțin un cenotaf) În acest pământ binecuvântat unde se află și mormântul zeului devine o aspirație comună a suveranilor și a supușilor acestora. Prin urmare, de la Abydos provin o mulțime de stele care dau mărturie despre vivacitatea acestui loc de cult, despre speranța supraviețuirii lângă zeul care o garantează și despre participarea la slujirea sa liturgică, aceasta fiind aici deosebit de complexă, incluzând și o evocare scenică a mitului morții și Învierii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fusese reprezentat adorându-se pe sine Însuși Într-un templu Îndepărtat din Nubia, acum Ramses are o serie Întreagă de statui care Îl reprezintă; acestora li se cunoaște numele specific și sunt obiecte ale unui cult despre care dau mărturie stelele din vremea respectivă (dedicate mai ales de militari). În hieroglife, numele său apare transformat În imagini complexe care pun În evidență divinitățile ce apar În ele („Ramses” Înseamnă „Raxe "Ra" s-a născut”, numele dinastic User-maatxe "maat"-Ra - În greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu au prea mare Încredere; dar este, În același timp, și un mod de a insera divinul În cotidian. Felul În care este resimțit acest fenomen reiese dintr-o serie de inscripții și de rugăciuni transmise prin papirusuri și stele 1. O rugăciune a vremii vorbește astfel chiar despre confruntarea dintre justiția divină și cea umană: O Amonxe "Amon", pleacă-ți urechea la cel care este singur În tribunal, e orfan și nu are putere, iar tribunalul Îi face rău
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar uneori pot fi reprezentați exclusiv de simboluri, cum se Întâmplă frecvent În kudurru - pietrele de la granița perioadei casite 1 și a celor ulterioare. Simbolurile sunt generice, cum ar fi: coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propriu-zisă. d) Absența spiritualității. Teologia mesopotamiană nu cunoaște bine nici conceptul modern de spiritualitate divină. Într-adevăr, se vorbește despre zei Într-un mod foarte uman; li se desemnează domenii materiale, e adevărat, misterioase (cerul, atmosfera, pământul, subteranul, soarele, luna, stelele etc.). Nu se aude niciodată vorbindu-se despre locuire sau prezență divină În sufletul omului. 4. PANTEONULTC "4. PANTEONUL" 1. Formarea panteonuluitc "1. Formarea panteonului" Ceea ce am observat În subcapitolul 2.3 În legătură cu religia mesopotamiană rămâne, În general, valabil și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsim și diferite divinități protectoare ale fecundității și agriculturii, foarte venerate la nivel public și, chiar mai mult, la nivel privat. În afara câtorva excepții, divinitățile nu se confundă cu obiectul material pe care Îl personifică sau Îl locuiesc (soarele, luna, stelele etc.). Cultul aștrilor, atestat uneori, este considerat o excepție. b) Regatele divine În principiu, zeii locuiesc În elementul pe care Îl reprezintă. Chiar și zeii al căror nume nu recheamă un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
6. Triada astralătc "6. Triada astrală" La fel de importantă și de venerată ca triada cosmică a fost cea astrală, constituită de Utuxe "Utu"/Șamaș, zeul soarelui; de Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu" și Șamaș Înseamnă „soare” În sumeriană, respectiv În akkadiană. Al doilea termen este pansemitic. Vorbim despre Soarexe "Soare" ca despre prima divinitate a triadei astrale, urmând sistemul nostru curent, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ungher”; discerne binele de rău; reprezintă dreptatea și legea și Îi pedepsește pe cei care o Încalcă. Este considerat astfel de către legiuitori, precum Hammurabi, care pune să fie reprezentat În poziție de adorație În fața acestui zeu În partea superioară a stelei pe care este scris codul său. Akkadianului Șamaș i s-a dedicat un „mare imn”, În care, printre altele, se spune: Tu te apleci peste munți și contempli pământul. Din mijlocul cerurilor tu ții În echilibru teritoriile țărilor. Tu te
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate pansemitică (Astartexe "Astarte" și altele asemenea) și corespondentă a Afroditei grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei. Din acest motiv ea a fost considerată soția mai multor zei mari, cum ar fi zeul sumerian Anxe "An" din Uruk. În plus, Iștar este identificată cu steaua dimineții (dar și serii) Venusxe "Venus". Figura lui Inanna/Iștarxe "Iștar" este foarte venerată. Este numită, de exemplu „Zeiță măreață”, „Stăpâna popoarelor”, „Zeița/Regina/Stăpâna oamenilor”, „Cârmuitoarea cerului și a pământului”, „Prima Între zei”. Titlurile sale sunt multe și variate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vedere că, atunci când Își desemnau panteonul, vorbeau despre „miile de zei din ¾atti”. De altfel, În conceptul de „divinitate”, ca obiect al cultului, intră și elementele naturale zeificate: entități cosmice și fenomene meteorologice cum ar fi cerul și pământul, stelele, ziua și noaptea, vânturi, ploi, nori -, realități geografice, luate În grup sau individual, cu nume propriu - munți, râuri, izvoare, marea. De asemenea, mai sunt divinizate și anumite obiecte sau locuri. Numele acestor divinități impersonale nu sunt de obicei Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implicații economice pentru locurile de cult. Un element tipic al religiei feniciano-punice este ritul consacrării, În mod sângeros sau nu, de copii zeilor Tanitxe "Tanit" și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", Într-un sanctuar În aer liber cu a altor stele și urne funerare, definite În mod uzual tofet pe baza unor fragmente biblice (2 Regi 23, 10; Ieremia 7, 31-32; 19, 6-14). Astfel de tofet au fost identificate În Cartagina, Sicilia, Sardinia și poate chiar și În Fenicia (În Tir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Isis la popoare de cultură și de limbă greacă. Schema aretalogică isiacă, după o evocare rapidă a genealogiei zeiței și a principalelor ei lăcașe de cult, contemplă menționarea acțiunilor ei cosmogonice (separarea pământului de cer, stabilirea căii parcurse de stele, de soare și de lună), a binefacerilor dăruite omenirii (suprimarea antropofagiei, instituirea dreptului public și familial, inventarea limbajului și a scrierii, instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor aretài conturează imaginea zeiței Isis ca putere a suflului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iran, unde sunt atestate pe larg În Avesta. Nu doar Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", ci și alte entități divine, corpuri cerești sau astrale, sunt prezente ca divinități ale cerului, de multe ori Într-un mod semnificativ, ca În cazul stelei Siriusxe "Sirius", Tiștrya (cf. Panaino, 1990a), distinctă de o altă divinitate arhaică pe nume Tșrxe "Tșr"șxe "Tșrș" sau Tșr (cf. Boyce, 1975a, pp. 74 sq.; Schwartz, 1985a, pp. 672 sqq.; Boyce, 1988a; Panaino, 1993). La fel, și În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei ordini care este În același timp cosmică, rituală și etică (Yasna 44, 3-7): Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine, În creație, a fost primul tată al Adevărului? Cine a fixat drumul soarelui și al stelelor? Cine este cel prin care luna crește și descrește? Acestea și altele sunt lucrurile pe care vreau să le știu, o Înțeleptule. Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine sprijină de dedesubt, iar pământul, și cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]