47,628 matches
-
este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist. Din păcate, unele dintre textele ce i se atribuie, mai mult vulgare decat spirituale, nu îi aparțin, iar altele circulă în mai multe variante care nu îi mai pot
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
volum, "Poesii" (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: "Freamăte" (1887), "Amurg" (1888), "Cartea unei inimi" (1890), "Sensitive" (1894), "Acuarele" (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia. S-a născut la data de 3 noiembrie 1866, la Craiova, fiind al doilea copil, dintre cei șapte (patru băieți și trei fete) ai lui
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Domnișoarei V.", "Poetul"). În același an, publicând în „Vocea Oltului” poezia "Ploaie din senin", este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista “Literatorul” câteva poezii, printre care "Meditațiune", "Bătrânețe", "Plânsul fericirii" și "Nenorocire". Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, "Tradem", a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. În octombrie 1884 îi apare primul său volum de versuri, "Poesii", într-un tiraj de 500 de exemplare (deși pe pagina de gardă
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
câteva poezii, printre care "Meditațiune", "Bătrânețe", "Plânsul fericirii" și "Nenorocire". Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, "Tradem", a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. În octombrie 1884 îi apare primul său volum de versuri, "Poesii", într-un tiraj de 500 de exemplare (deși pe pagina de gardă scria 1885), prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski, datată 23 august 1884. În 1886 se mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str.
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str. Dreaptă. Aici participă la vestitul cenaclu, prilej de a înțelege aria complexă, enciclopedică a temelor pe care le aborda poetul. În 1887 îi apare al doilea volum de versuri, "Freamăte", publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În anul 1891 o parte din opiniile, atitudinile și descrierile unor personalități ale timpului le adună în volumul Profile literare, pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova. În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Darie a montat în Japonia "Omul cel bun din Seciuan", de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
revistă îl găsim și pe poetul Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
poetul Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri "Eseu". Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării. În 1981, familia Caraion primește azil politic în Elveția și se stabilește la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaționale "Don Quijote" și
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Tendința volumelor ulterioare ("Eseu", 1966; "Dimineața nimănui", 1967) e de a închide confesiunea în broderia savantă a imaginilor. Poetul dă sentimentul că scrie nu pentru a dezvălui o experiență trăită, ci parcă pentru a o uita. Cititorul are impresia că versurile închid o parabolă care se cere decodificată, că poetul repune, fără încetare, totul în discuție. Nu se poate vorbi atunci de o evoluție în poezia lui, de o înlănțuire de teme, de epuizarea unui subiect, ci de abordarea altuia în
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
este un gen de poezie cu forma fixă, tradițional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabica), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe. Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
limbă silabica), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe. Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un șir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de "Haikai". Deoarece "hokku" dădea tonul restului sirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia "Haikai", încât s-
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un șir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de "Haikai". Deoarece "hokku" dădea tonul restului sirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia "Haikai", încât s-a ajuns ca unii poeți să compună numai un "Haikai", renunțând la versurile următoare. Abia prin
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de început", fiind la origine o verigă de legătură spre un șir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de "Haikai". Deoarece "hokku" dădea tonul restului sirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia "Haikai", încât s-a ajuns ca unii poeți să compună numai un "Haikai", renunțând la versurile următoare. Abia prin eforturile lui Masaoka Shiki această independența a fost oficial recunoscută prin anii 1890
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
mai lung de versuri, cunoscut sub numele de "Haikai". Deoarece "hokku" dădea tonul restului sirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat în poezia "Haikai", încât s-a ajuns ca unii poeți să compună numai un "Haikai", renunțând la versurile următoare. Abia prin eforturile lui Masaoka Shiki această independența a fost oficial recunoscută prin anii 1890, prin crearea termenului Haiku. Această nouă formă de poezie avea să fie scrisă, citită și percepută că un poem complet, independent, si nu ca
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
independența a fost oficial recunoscută prin anii 1890, prin crearea termenului Haiku. Această nouă formă de poezie avea să fie scrisă, citită și percepută că un poem complet, independent, si nu ca o parte a unui șir mai lung de versuri. Practic, istoria Haiku începe în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Renumitele versuri ale perioadei Edo (1600-1868), scrise de maeștri precum Matsuo Bashō, Yosa Bușon și Kobayashi Issa, sunt în general cunoscute sub denumirea de Hokku și trebuie percepute
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
formă de poezie avea să fie scrisă, citită și percepută că un poem complet, independent, si nu ca o parte a unui șir mai lung de versuri. Practic, istoria Haiku începe în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Renumitele versuri ale perioadei Edo (1600-1868), scrise de maeștri precum Matsuo Bashō, Yosa Bușon și Kobayashi Issa, sunt în general cunoscute sub denumirea de Hokku și trebuie percepute în perspectiva istoriei "Haikai", dar în prezent ele sunt citite că Haikuuri independente. Haiku
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
haiku" și a întreprins trei călătorii celebre. Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută și în afara ei. Mulți scriitori englezi sau americani, dar nu numai, și-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori și scriu pentru ei înșiși. Mulți s-au întrebat de ce această formă este atat de populară
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
regulile tradiționale ale Haiku-ului , pentru că acesta să se poată adapta la cultura fiecărui popor. Iată câteva dintre acestea: Kireji (lit. cuvânt care taie) este un element indispensabil esteticii haikuului. El apare de obicei la sfarsitul unuia dintr cele trei versuri. În prozodia clasică, termenul a fost asimilat cu cezura. Pentru a o marcă grafic se folosește, cel mai adesea, linia de pauză. Mai rar sunt folosite puncte de suspensie sau practic nu se folosește niciun semn de punctuație. Rolul cezurii
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. După ce Eugen Barbu e înlocuit la conducerea cenaclului de ex-avangardistul Miron Radu Paraschivescu, acesta obține acceptul editării unui supliment de versuri și proză al revistei craiovene Ramuri, (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii și pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința de apropriere a lumii din jur cu ajutorul aproape magic al metaforei. [...] Poetul liric e robul metaforei, pentru că metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul și accelerează viteza versului. Citindu-l pe Dimov, sare de la început în ochi lipsa metaforelor. Dimov descrie, enumeră, inventariază, și de aceea are nevoie de tot mai mult spațiu [...]; el de fapt povestește, narează o viziune analogă celor din vis, dar făcută, construită rațional
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
pe care le va grupa mai târziu în ciclul "Doine" și care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul "Propășirea", în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul "Doine și lăcrimioare", iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa "Iorgu de la Sadagura", comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaște pe Elena, sora prietenului Costache
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]