47,628 matches
-
Convorbirilor literare". Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura română, creată și dusă la celebritate de Alecsandri însuși, într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 și 1869. Pastelul preia de la poezia descriptivă a primilor romantici nu numai ideea corespondenței dintre sentiment și tabloul de natură, ci și
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 - 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 - 1910). A debutat editorial cu "Traduceri din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În grădină", urmat, în 1909, de "Fantazii". Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic, 1907), "Cometa" (comedie, 1908, 1912), "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908), "Carmen saeculare" (poem istoric
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în românul sau "Zorba Grecul"). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul sau în Rusia a fost sursa de inspirație a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia "Vers l'autre flamme" cuprinde nu doar textul "Spovedania unui învins" a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
În preajma revoluției", scris de colegul său Constantin Stere. Sadoveanu este apreciat în două opere ale lui Nicolae Labiș, intitulate colectiv "Sadoveniene". Prima, intitulată "Mihail Sadoveanu", este un poem care face referire la proza lui Sadoveanu, iar cealaltă, o poezie cu vers liber, are ca titlu "Cozma Răcoare". În studiul critic asupra operei lui Sadoveanu, Eugen Lovinescu considera că Sadoveanu s-a întors la literatura pură, portretizându-l drept un copil binecuvântat de Moirae sau de ursitoare cu daruri ironice, cum ar
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
vor fi evocate în nuvela "". Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul "România liberă", în 1878 publică primul său volum, placheta de poezii "", semnată doar cu prenumele "Barbu", în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului, cu o bună primire din partea criticii, în revistele "Viața literară", "România liberă", "Familia". În
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Vlahuță, care a turnat în bronz inspirațiunile lui de adevărat poet, Coșbuc, care a desprins dintr-un ghers al poporului strigăte și poeme de care suntem mândri, și alții mai tineri, cărora li s-ar potrivi așa de bine celebrul vers al bătrânului Corneille: «La valeur n'attend pas le nombre des années ...»“" Prezentând o anumită tipologie și morală, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri și de moravuri. Dincolo de tematica preferată sau de modalitățile artistice folosite, în lumea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
a este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor, dominate adesea acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec în locuri stranii și depărtate, personaje extraordinare
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
Termenul sonet este derivat din cuvantul provensal "sonet" și din cuvantul italian "sonetto", amandoua însemnând „cântecel”. Incepand cu secolul al XIII-lea a ajuns să semnifice un poem cu forma fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rîma foarte precisă și o structură logică. Acestea s-au schimbat de-a lungul timpului. Acest articol se concentrează asupra sonetului italian sau petrarchist și asupra celui englezesc sau shakesperean. Regulile sonetului italian au fost
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
din epoca să, incluzându-i pe Dante Alighieri (1265-1321) și Guido Cavalcanti (c. 1250-1300) au scris sonete, dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Cavalcanti (c. 1250-1300) au scris sonete, dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de rîma au început să fie folosite. De obicei al nouălea vers crea o întoarcere ("una volta"), care semnala o schimbare de
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de rîma au început să fie folosite. De obicei al nouălea vers crea o întoarcere ("una volta"), care semnala o schimbare de subiect sau ton. Primele sonete scrise în limba engleză de Șir Thomas Wyatt și Henry Howard, Earl of Surrey, foloseau schemă sonetului italian, ca și sonetele scrise de autori mai
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
italian poeții englezi au început să dezvolte o formulă proprie. Printre ei se numărau Șir Philip Sidney, Michael Drayton, Samuel Daniel și William Shakespeare. Această formulă poartă adesea numele lui Shakespeare, nu pentru Structura consista în trei strofe de patru versuri( catrene) și un cuplet de două versuri. Cupletul introduce de obicei o schimbare tematica sau imagistică bruscă. Schemă de rimare era de obicei a-b-a-b, c-d-c-d, e-f-e-f, g-g. Exemplul sonetului 116 ilustrează această formă: O variantă a acestei forme este sonetul
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
o formulă proprie. Printre ei se numărau Șir Philip Sidney, Michael Drayton, Samuel Daniel și William Shakespeare. Această formulă poartă adesea numele lui Shakespeare, nu pentru Structura consista în trei strofe de patru versuri( catrene) și un cuplet de două versuri. Cupletul introduce de obicei o schimbare tematica sau imagistică bruscă. Schemă de rimare era de obicei a-b-a-b, c-d-c-d, e-f-e-f, g-g. Exemplul sonetului 116 ilustrează această formă: O variantă a acestei forme este sonetul spenserian, numit astfel după Edmund Spenser (c
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
doar în decursul excepțiilor calendaristice carnavalești), urmată de sila aferentă, îl împinge pe gînditor spre ideea morții ca unică soluție. În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie (care, cu iscusința, respectă, pe cît posibil, exasperanta dispunere anaforica a „și”-urilor), primele douăsprezece versuri ale pomenitului sonet sună astfel: „Satul de tot spre-a morții tihna tip - / Să nu-l mai văd pe vrednic cerșetor,/ Pe mărginit gătit în falnic chip,/ Credință dată relei sorți de zor/ Și cinstea-mpodobită rușinos/ Și fecioria pîngărită-oricînd/ Și
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
sfruntata exhibare a propriilor golănești, fripturiste, înduioșătoare totuși, frustrări. Însă, cum lesne vedem - spre deosebire de lamentabilele dejecții de limbricoasă, gîngăvita maimuțărire a unor ilustre modele pamfletare, cu generozitate și repeziciune absorbite de încăpătoarea hazna a cotidianului și a cotidianelor - valoarea shakespearienelor versuri decurge din remarcabilă lor putere de generalizare: în oribilele coordonate trasate de pana măiastra a poetului se poate înscrie, pe o extensie descrescătoare, orice regim despotic, orice dictatură pasagera, orice implementare administrativă comunistă, orice ierarhie instituțională nepotistă (calculatorul îmi subliniază
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
trup, ci chiar cultură, ca spațiu de manifestare triumfătoare a inteligenței cultivate. Să trăim și să iubim. ul a devenit popular în literatura franceză și figuri marcante ale avangardismului francez Arthur Rimbaud sau Stéphane Mallarmé au scris sonete. Odată cu apariția versului liber (verse libre), sonetul a început să fie privit că o formă învechita de poezie și nu a mai fost folosit pentru o vreme de poeți. Cu toate acestea un numar de poeți din secolul al douăzecilea, incluzându-i pe
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
ni si celui-là a fait mieux que celui-ci; le problème est de savoir si, obligé comme il était, de suivre un modèle, Corneille a réussi à faire autre chose»”. Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, înscris pe coperțile a doua plachete de versuri - "Atlantic" (1950) și "Biografie pentru rândunele" (1952), „culese și imprimate de autor”, doar „pentru prietenii liberi”, în tiraje confidențiale ce n-au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creația lirică din exil a lui Alexandru Ciorănescu [...]" (Nicolae
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
doar „pentru prietenii liberi”, în tiraje confidențiale ce n-au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creația lirică din exil a lui Alexandru Ciorănescu [...]" (Nicolae Florescu, 2000). În "Caietele de miezul nopții", Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă "Vision desperada" (Madrid, 1953), semnat José Domingo. Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la Paris, la Editura Gallimard, romanul "Le Couteau vert" (1963). A tradus în limba franceză Divina Comedie (Lausanne, 1964), pornind de la convingerea
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuințeze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în timpul când scria Negruzzi (ex. "Pasul de arme al Regelui Ioan") și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată. Dintre cele
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuințeze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în timpul când scria Negruzzi (ex. "Pasul de arme al Regelui Ioan") și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată. Dintre cele mai reușite se poate cita "Uriașul
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
cita "Uriașul". O altă traducere importantă este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusește, făcută împreună cu Alexandru Donici. Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri e "". Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat cumva, dar interesul și calitățile poetice scad la un moment dat, și de aici încolo este numai o cronică rimată. Poemul începe prin a descrie starea liniștită a Moldovei, care scăpase de
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
este o poezie cu formă fixă din literatura japoneză, care constă din cinci unități cu o formă a silabelor în fiecare vers de tip 5-7-5 / 7-7. Partea care conține 5-7-5 se numește "kami-no-ku" („fraza superioară”) și 7-7 "shimo-no-ku" („fraza inferioară”). e o formă de poezie mai veche decât haiku. În vremurile mai vechi era numită "hanka" („poem răsturnat”), pentru că era de fapt
Tanka () [Corola-website/Science/297637_a_298966]
-
de poeți. Poeta contemporană Machi Tawara a încercat să dea o viață nouă acestei poezii. La jumătatea erei Heian a apărut un joc nou. Cineva recita sau crea un "kami-no-ku" sau "shimo-no-ku", și cerea celuilalt participant să alipească un alt vers. Acest tip de tanka, bazat pe principiul „brain storming”, a primit numele "renga".
Tanka () [Corola-website/Science/297637_a_298966]