46,314 matches
-
în 1959, autoritățile locale, i-au trimis pe frații de ascultare pe la casele lor, iar peste un an au fost prigoniți și călugării. Starețul Ioachim a fost trimis cu sila, și ieșind ultimul în genunchi până la poarta mănăstirii blestemând regimul comunist și ducându-se în satul natal Bravicea. Toate icoanele și cărțile bisericești, sub pretextul că sunt duse la Hârbovăț, au fost arse. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat. A dispărut și Cărarea Maicilor, drumul ce unea sfântul locaș cu mănăstirea de
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul "Teatrului Francez" din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta. A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani. După căderea regimului comunist a revenit în România punând în scenă multe spectacole pe scenele teatrelor din București, cum ar fi: "Leul în iarnă" de James Goldman (2001, Teatrul Național Ion Luca Caragiale), "Cumetrele" de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), "A fi sau ce
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
Gheorghe. Panglica își are originile în perioada Imperiului Rus fiind un element adițional la cele trei distincții cu care erau decorați militarii ruși pentru eroism și aport adus patriei. În perioada sovietică cele trei distincții au fost interzise de către autoritățile comuniste, întrucât ele ar fi reprezentat țarismul, astfel din 1917 până în 1992 panglica nu a fost utilizată pe aceste distincții. Totuși, panglica a continuat să fie folosită în continuare pe distincțiile Sfântului Gheorghe în Armata Albă, în Corpul rus din cadrul Wehrmachtului
Panglica Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/331824_a_333153]
-
a înțeles, că nu participă, că nu știe, că nu e tolerant, că nu poate asculta, că nu știe legea."” Mihai Bumbeș este co-autor (împreună cu Mihai Burcea și Marius Stan) al unor volume de cercetare istorică sistemului penitenciar din perioada comunistă:
Mihail Bumbeș () [Corola-website/Science/331866_a_333195]
-
fără bătrânețe și viață fără de moarte”, care arată că omul se poate împăca cu gândul nemuririi în ciuda pretinsei monotonii a vieții eterne și a stagnării spirituale. O reinterpretare controversată a poveștii a fost făcută publică în timpul etapei finale a regimului comunist din România, când ideologia național-comunistă oficială a susținut pretențiile naționaliste radicale precum protocronismul. În această etapă, numită retrospectiv „grandomanie culturală” de istoricul Lucian Boia, ideologul protocronist Dan Zamfirescu a afirmat că Ion Creangă ar fi egal sau mai mare decât
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Grigore Grigoriu. Filmul a obținut Premiul special al juriului pentru cea mai bună comedie și Premiul special al juriului pentru cea mai bună ecranizare la Festivalul regional de filme din Riga (ediția VIII-a, 1968), fiind însă interzis de autoritățile comuniste începând din 1968 din cauza substratului său religios și putând fi vizionat din nou abia după prăbușirea regimului sovietic. Structurat în jurul prozei experimentale omonime a lui Ioviță, " Se caută un paznic" a beneficiat de o atenție specială datorită coloanei sonore realizate
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
președinte al „Istituto Gramsci”. Militant antifascist fervent, s-a apropiat de marxism în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a început să se dedice unei intense activități politice și sindicale în Partidul Socialist Italian și mai târziu în Partidul Comunist Italian. Activitatea sa a fost denumită cu termenii „istorism marxist”, „umanism secular” (a făcut parte din Asociația pentru apărarea școlii laice de stat), „socialism umanitar” și cu dispreț „veteromarxism” "și „sociologism”, dar un lucru este sigur: el a fost în
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
limba română. Deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă, a fost considerată cel mai bun studiu dedicat metodologiei micologice. El a fost foarte nemulțumit de situația politică din țara sa, din cauza presiunilor constante de a se înscrie în Partidul Comunist Român, și a decis să rămână în străinătate atât timp cât regimul Ceaușescu continua să se afle la putere. Nu s-a mai întors în România după ce a participat la „Congresul Internațional Micologic” de la Exeter și a vizitat instituția "Voor Schimmelcultures Centraalbureau
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
Alexandru și Radu Olinescu, ambii profesori la Facultatea de Medicină din București. A fost primul copil al Eugeniei (n. Munteanu), casnica, și al lui Ion, muzician. Andrei Olinescu mai avea un frate, Boris Olinescu (1931-1981), un cunoscut actor din perioada comunistă. Primii patru ani de școală primară i-a făcut la Frumușica, satul natal, după care și-a continuat studiile în capitala de județ, Soroca, la liceul “A. D. Xenopol”. N-a putut însă termină liceul acolo, datorită invaziei sovietice a Basarabiei
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
s-a înscris în clasa a patra a liceului “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, unde unul dintre profesorii săi a fost matematicianul și astronomul Victor Daimaca, singurul român care a descoperit o cometă care-i poartă de altfel numele. Curând, regimul comunist de la București a început la ordinul Moscovei vânătoarea basarabenilor refugiați, urmărind deportarea lor în lagărele din URSS; ca urmare, în vara lui 1945 familia Olinescu a trebuit să părăsească în grabă Gorjul, ajungând la București. Doar o întâmplare i-a
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
an li s-a nascut unicul copil, pe care l-au numit tot Andrei. Între timp, proaspătul medic militar a primit repartiție la garnizoana Gataia din județul Timiș, aproape de frontieră cu Iugoslavia, aceasta în plină perioadă a adversității dintre regimurile comuniste român și iugoslav . A ajuns ulterior la unitatea militară 04705 din Iași, oraș unde soția, studentă în ultimul an al Facultății de Medicină Generală, s-a transferat, pentru a putea fi împreună. A fost citat printr-un ordin de zi
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
(n. 22 august 1913, Marina di Pisa, Italia - d. 24 septembrie 1993, Dubna, Rusia), a fost un fizician nuclearist italian naturalizat sovietic. Convingerile sale comuniste l-au determinat pe Pontecorvo în 1950 să se transfere în secret, împreună cu familia, în URSS, ceea ce a făcut ca presa vremii să îl prezinte ca spion sovietic. A reapărut în public în 1955, la Moscova și Dubna, unde a
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
își continue cercetările. S-a căsătorit cu Marianne Nordblom, suedeză care studia literatură franceză. În 1939 a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a numit „fosforescență nucleară”. Prin Joliot-Curie și Marianne se apropiase de ideologia comunistă; după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov s-a înscris în Partidul Comunist Italian. Pontecorvo, împreună cu familia, a părăsit Parisul la 13 iunie 1940, cu o zi înainte de ocuparea acestuia de către armata germană. S-a îmbarcat în Portugalia pentru Statele Unite și a ajuns
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
care studia literatură franceză. În 1939 a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a numit „fosforescență nucleară”. Prin Joliot-Curie și Marianne se apropiase de ideologia comunistă; după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov s-a înscris în Partidul Comunist Italian. Pontecorvo, împreună cu familia, a părăsit Parisul la 13 iunie 1940, cu o zi înainte de ocuparea acestuia de către armata germană. S-a îmbarcat în Portugalia pentru Statele Unite și a ajuns la New York la 20 august 1940. Vreme de doi ani
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Klaus Fuchs, participant la Proiectul Manhattan, care apoi a fost pus sub acuzare, a recunoscut și a fost condamnat. Chiar dacă nu fusese spion, Pontecorvo ar fi putut fi șantajat de sovietici, în căutare de secrete nucleare, pe baza convingerilor sale comuniste. Dar probabil cea mai bună explicație este și cea mai simplă: era comunist și, în condițiile Războiului Rece, decisese că ar fi dus o viață mai bună în URSS. Într-o notă autobiografică făcută publică la Dubna după moartea sa
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a recunoscut și a fost condamnat. Chiar dacă nu fusese spion, Pontecorvo ar fi putut fi șantajat de sovietici, în căutare de secrete nucleare, pe baza convingerilor sale comuniste. Dar probabil cea mai bună explicație este și cea mai simplă: era comunist și, în condițiile Războiului Rece, decisese că ar fi dus o viață mai bună în URSS. Într-o notă autobiografică făcută publică la Dubna după moartea sa, Pontecorvo scria: "„Convingerile mele politice sunt de stânga. Inițial, ele erau legate de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
ținea steagul tricolor, iar lângă ea, un soldat în uniformă și cu raniță model 1877, privind concentrat spre steagul tricolor. Monumentul din bronz al lui Ion I. C. Brătianu, instalat pe un soclu de piatră albă, a fost distrus de către regimul comunist în vara lui 1948, bronzul sculpturilor fiind topit. În ianuarie 2014, Consiliul General al Primăriei Capitalei a întocmit un proiect de hotărâre ce viza reconstruirea monumentului lui Ion C. Brătianu și amplasarea acestuia tot în Piața Universității, însă nu în
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. Între anii 1880-1897 a funcționat ca biserică grecească, liturghiile fiind oficiate în limba greacă. Începând din anul 1897-1898, aici s-a slujit din nou în limba română. Dupa instaurarea regimului comunist în România statul bulgar a renunțat în 1948 la bisericile bulgărești din București, Galați și Brăila. Biserica bulgară din București, ce se afla pe Calea Călărașilor nr. 16 și adăpostea și școala bulgară, fusese grav deteriorată de cutremurul din 1940
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
parohiei „Sfântul Ilie” - Hanul Colței cu personalitate juridică și numirea părintelui Gabriel Grigorescu ca preot paroh. Decizia a fost justificată de starea de degradare avansată a bisericii și se baza pe legislația curentă pentru recuperarea proprietăților parohiei confiscate de către regimul comunist. Noul paroh avea misiunea de a consolida și restaura lăcașul de cult, precum și de a revendica proprietățile parohiei confiscate de stat. Potrivit aceleiași decizii, preotul bulgar Petăr Totev poate „să-și continue nestingherit activitatea sa pastoral-misionară, liturgică și administrativă pentru
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
artă din Castelul Regal din Varșovia sau o Biblie Gutenberg din biblioteca Înaltului Seminar Teologic din Pelplin. După încheierea războiului, tezaurul a rămas în Canada pentru mai mult de douăzeci de ani, datorită cererilor a două guverne poloneze rivale - guvernul comunist de la Varșovia și guvernul în exil cu sediul la Londra. Negocierile pentru retrocedarea tezaurului s-au întins pe o perioadă de 15 ani, până când bunurile au fost returnate Poloniei în 1961 Această colecție este formată din sute de piese, unele
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
canadian nu are niciun drept legal să mute piesele tezaurului din Muzeul Provincial. O eventuală acțiune în forță a Royal Canadian Mounted Police ar fi primejduit relațiile internaționale ale guvernul canadian cu națiunile occidentale, părând că ar susține un guvern comunist. În următorii cinci ani, atitudinea lui Duplessis a împiedicat orice acțiune a guvernelor celor două țări. Moartea lui I. V. Stalin din 1953 a declanșat o serie de evenimente care au dus în cele din urmă la rezolvarea problemei. Noul
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
și a transformărilor de după s-a pierdut, iar instrumentele au dispărut. A organizat formația de călușari a liceului, formație a cărei vătaf era prof. Nestor Lupei. Formațiile au susținut numeroase spectacole în împrejurimile Bradului. După al Doilea Război Mondial, autoritățile comuniste l-au obligat să-și cedeze casa și să trăiască, până la sfârșitul vieții, într-o cămăruță de serviciu din curtea casei sale.
Biblioteca Municipală „Gheorghe Pârvu” din Brad () [Corola-website/Science/335734_a_337063]
-
-Monument istoric și de arhitectură de valoare națională,distrusă în 1962 de regimul comunist și nereconstruită. La 23 aprilie 1962,în perioada detenției ultimului preot paroh a bisericii,preotul Florian I.Samarescu,a fost transmis Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Argeș,HCM-ul nr.387 având conținutul : "Se aprobă scoaterea din lista
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
a fost apoi prim ministru din 1939 până în 1940 când trupele sovietice au pătruns în Estonia și au instalat un guvern-marionetă sovietic condus de Johannes Vares, în timp ce guvernul constituțional al lui Uluots a funcționat clandestin (și apoi în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte puteri occidentale care îl considerau ilegal, ca și pe anexarea Estoniei la URSS. După ce președintele eston Konstantin Päts a fost arestat de forțele sovietice de ocupație și deportat în
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
eston Konstantin Päts a fost arestat de forțele sovietice de ocupație și deportat în Rusia în iulie 1940, profesorul Uluots a devenit "prim ministru cu îndatoriri de președinte" după cum dicta constituția estonă. Când naziștii au invadat Estonia în 1941, guvernul comunist a fost răsturnat. Ulouts a refuzat ofertele Germaniei de a conduce în 1941, formând în schimb o parte a față de regimul nazist de ocupație. În martie 1944, a fost înființat de către mișcarea de rezistență din . Până în aprilie 1944, un mare
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]