47,628 matches
-
Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalista. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri". În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). ul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondentei între senzații diferite: auditive, vizuale
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). ul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondentei între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii. La Nature est un temple où de vivants piliers. Laissent parfois sortir de confuses paroles
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). ul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondentei între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii. La Nature est un temple où de vivants piliers. Laissent parfois sortir de confuses paroles; L'homme y passe à travers des forêts de symboles Qui l'observent avec
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
două povești: "Le Jeune enchanteur", o poveste de dragoste și "La Fanfarlo", o nuvela autobiografică. Drame scrise între 1843-1854, precum "La Fin de Don Juan", au rămas doar la faza de proiect, tot așa ca multe schite de proză. Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch. Pe de
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
-se de o mare varietate de figuri și teme. În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul "Petits poémes en prose" (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației. În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să țină o serie de
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
poeme simultan par R. Ruelsenbach, Tr. Tzara. "Un papagal scoțând planete devenea poet." Dadaiștii n-au aplicat însă niciodată teoria cu sinceritate, ci au simulat numai întâmplarea. Chiar în cele mai absurde compoziții, asocierea discretă e vizibilă, ca în aceste versuri de Tristan Tzara: ”la chanson d’un daidaiste/qui n’etait ni gai ni triste/et aimait une bicicliste/qui n’etait ni gai ni triste.", unde se observă intenția de a izbi pe burghez cu idila neacademică între un
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
a schimba culorile clubului a plecat de la Silviu Ploeșteanu, acesta considerând că în noile culori brașovenii se vor vedea mai bine pe teren. Din ianuarie 1967 echipa de sub Tâmpa are galben-negru ca și culori oficiale, amintind de echipa uruguayană Peñarol. Versurile imnului stegarilor au fost compuse în 1974 de studenții brașoveni Viorel Morari și Mihai Bara. Cei doi au ales melodia "Andrii Popa" a celor de la Phoenix drept instrumental pentru noul cântec. În 2012, la inițiativa fanilor brașoveni, Mircea Baniciu a
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
Apollinaire, cel ce i-a dat și numele, format, pare-se, prin contracția cuvintelor "caligrafie" și "ideogramă". Volumul său, apărut în 1918, se numea "Calligrammes". Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. Cuvântul este derivat din limba greacă, "cali-" venind de la termenul grecesc "kallos", care înseamnă frumos „frumos“ iar "gramma" însemnând „inscripție“. Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
din mână nici / într-o zi din săptămână". În literatura universală, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire, unde se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. ("supra"). Pentru caligramă sinestezică din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
în formă de cal, de ochelari etc. ("supra"). Pentru caligramă sinestezică din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq. "Vezi și:" poezie concretă, pictopoezie
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert este faptul că nimeni nu-și mai poate asuma rolul de-a monitoriza valoric tot ceea ce se întâmplă în
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
revista lui Tudor Arghezi "Bilete de papagal" în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
de aur: cum l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în dingurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate - avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor. Dovada că le știa par coeur, citează din ele și mai târziu, în ”Divagări utile” (apud Constantin Călin, Cronologie - Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Despre fenomenul Bacovia", în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate - avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor. Dovada că le știa "par coeur", citează din ele și mai târziu, în „Divagări utile” (apud Constantin Călin, "Cronologie - Bacovia," în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Numele pe care le-a folosit la semnarea diverselor articole
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Pall, Narcis, Step., Stepen, S., P. Ștefan. REPERE BIBLIOGRAFICE PETICĂ 1902: Ștefan Petică, "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”), Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban, București, 1902. PETICĂ 1903: Ștefan Petică, "Frații", dramă în versuri patru acte, Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. PETICĂ 1909: Ștefan Petică, "Cântecul toamnei. Serenade demonice. Poeme de Ștefan Petică", vol. îngrijit de Gr. A. Tăbăcaru, Noua Tip. Profesională, Dimitrie C. Ionescu, București, 1909. PETICĂ 1912: Ștefan Petică, "Poezii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, "Scrieri," vol. II, Ediție și studiu introductiv de Eufrosina Molcuț, București, Editura Minerva, 1974. PETICĂ 1994"': Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Cuvânt înainte, selecție și redactare de Ștefan Andronache, cu ilustrații de Dan Spătaru, Biblioteca Municipală Tecuci, 1994. PETICĂ 1999:Versuri,în vol. „Simboliștii. II”, "("în tripleta Macedonski, Petică, Pillat), Editura Cartier, Chișinău, 1999. PETICĂ 2002: Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
acte intitulată „Păcatul strămoșesc” care urma să fie, după cum anunța „Lumea Nouă” din 18 Fevruarie 1895, prezentată în curând Direcției Teatrului Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Național” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Solii Păcii(tragedie în versuri), actul I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
I, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 2, 25 decembrie 1900. 'Solii Păcii" (tragedie în versuri), actul II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 3, 25 ianuarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
III, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 4, 25 februarie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul IV, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 5, 25 martie 1901. Solii păcii (tragedie în versuri), actul IV (urmare), semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]