45,634 matches
-
așa cum, atunci cînd îi vine sorocul, o păstaie plesnește și își împrăștie semințele. De dincolo, Adrian Rațiu ne conjură să înțelegem că e prea departe acolo unde s-a dus, și că a fost cu neputință să ia cu el trupul greu, un trup ce va rămîne aici ca o păstaie uscată. Or, păstăile uscate nu stîrnesc milă, aidoma acelui instrument inutil, care nu mai poate sluji și care trebuie aruncat. Dar semințele ori amintirea sunetului rămîn. Decenii de-a rîndul
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
îi vine sorocul, o păstaie plesnește și își împrăștie semințele. De dincolo, Adrian Rațiu ne conjură să înțelegem că e prea departe acolo unde s-a dus, și că a fost cu neputință să ia cu el trupul greu, un trup ce va rămîne aici ca o păstaie uscată. Or, păstăile uscate nu stîrnesc milă, aidoma acelui instrument inutil, care nu mai poate sluji și care trebuie aruncat. Dar semințele ori amintirea sunetului rămîn. Decenii de-a rîndul, profesorul Rațiu a
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
creangă", este rezultatul disproporției dintre slăbiciunea mijloacelor de care dispune și vastitatea dorințelor care îl stăpânesc: "într-o zi a înțeles/ că brațele îi erau făcute din nori;/ cu brațe de nori e cu neputință/ să strângi la piept un trup, o fericire". Sentimentul singurătății depășește limitele individului și invadează totul. Dar tocmai aici este miracolul poeziei. Tristețea solitudinii, ce pare un gol insondabil ("gol instabil, fără zori și fără asfințit"), se transformă, prin prezența ei constantă în sufletul poetului, într-
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
vorbă pe îndelete cu actorii. L. R.: S-a schimbat ceva în spectacol în lunile care au trecut? Y. K.: Da, ceva s-a schimbat. Și sunt schimbări bune și rele. Rele fiindcă actorii s-au obișnuit cu spectacolul; memoria trupului e mai stabilă și mai constantă decât memoria emoțiilor. Trupul își amintește că trebuie să se deplaseze într-o direcție sau alta, să facă un anumit gest, să stea pe un scaun, dar mintea nu-și mai amintește de ce, lipsește
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
ceva în spectacol în lunile care au trecut? Y. K.: Da, ceva s-a schimbat. Și sunt schimbări bune și rele. Rele fiindcă actorii s-au obișnuit cu spectacolul; memoria trupului e mai stabilă și mai constantă decât memoria emoțiilor. Trupul își amintește că trebuie să se deplaseze într-o direcție sau alta, să facă un anumit gest, să stea pe un scaun, dar mintea nu-și mai amintește de ce, lipsește motivația. E bine însă că actorii au scăpat de nervozitatea
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
un timp, și-a găsit o slujbă pe măsură: vînzător de pantofi într-un magazin cu desfacere imediată și posibilități nelimitate de avansare. Multiplicat la scară națională, omul Bundy își aduce nostalgic aminte de vremurile cînd era tînăr și la trup curat, se înfurie dacă pierde la table, suferă în jurul terenurilor de fotbal, mănîncă semințe înjurîndu-și adversarii, face herpes de la bătutul din buze, plătește impozite pînă la cocoșare, tinde către statutul de lebădă, își urăște conducătorii, ține tot timpul o pușcă
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
Cu simțul său dramatic magistral, Shakespeare adună credibil trei evenimente petrecute la mare distanță în timp într-un mozaic unic. El creează și scena trecerii Annei de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
o grădină în fața Porții Hirschau din Tübingen unde, decenii de-a rîndul, în fiecare zi, se ducea să se plimbe o oră înainte de prînz. De-a lungul unui sfert de secol oamenii l-au tot văzut pe la ceasul acela, purtîndu-și trupul greoi și oprindu-se în fața porții unde paznicul trebuia de fiecare dată să-i aprindă pipa. Apoi scriitorul pășea mai departe calm, fără grabă, odihnindu-se cîteva ore în aer liber, în grădina căsuței sale. Pe vremea cînd Conz traducea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
sunt stabiliți în Belgia, dintre care 27.000 sunt la Bruxelles. Sunt diplomați, funcționari, oameni de afaceri, medici, profesori, preoți, ingineri... Miere pe gustul belgienilor Irina Rață a reușit să pună pe picioare o afacere căreia i se dedică cu trup și suflet și pe care vrea să o lase moștenire copiilor ai săi: mierea românească. Tânăra româncă a făcut din mierea „Melliris” o modalitate de a „vorbi” în Belgia despre unul dintre brandurile de țară ale României. Românca a sosit
Ei au reuşit [Corola-website/Journalistic/296318_a_297647]
-
apelor”. Odată ce Mihai Viteazul și-a făcut datoria, Mihai Viteazul trebuia să moară. Ceea ce s-a întâmplat, de mâna mercenarilor valoni, în cortul său din tabăra imperială. Capul marelui bărbat a fost dus de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, iar trupul zace și astăzi în mormântul de pe strada Bogata, din Turda. Unirea Principatelor românești sub sceptrul lui Mihai Viteazul a fost un act rațional, de voință politică, întemeiat pe cerințe obiective. Proiectul lui Mihai Viteazul a fost reluat, treaptă cu treaptă
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
românilor, care a fost nevoită să-și găsească căile de supraviețuire sute de ani. Au fost necesare soluții politice și militare complicate până când s-a ajuns la o rezolvare acceptabilă, așa cum este ea astăzi înfăptuită. Mai există români desprinși din trupul țării, dar viitorul va aduce cu sine formula politică de reunire. Important este că astăzi avem o Țară unită. Datorăm acest fapt și primului dintr-un șir lung de eroi naționali: Mihai Viteazul!
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
peste tot. Majoritatea timpului și-o petrec pe terasa dascoperită a casei, discutând în contradictoriu despre Dumnezeu, despre Diavol, despre plăcere și despre păcat. Amandoi șunt pederaști, unul ascuns, rușinat, socotindu-se păcătos, ca orice bun catolic, altul, dedat placerilor trupului, netulburat de sentimentul că păcătuiește, protestant convins că omul trebuie să fie liber în spirit, ca și în trup. „Ești înlănțuit din cap pana în picioare”, îi spune Gîde lui Mauriac. Și: „Nu ești destul de bun creștin ca să te lași
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
despre plăcere și despre păcat. Amandoi șunt pederaști, unul ascuns, rușinat, socotindu-se păcătos, ca orice bun catolic, altul, dedat placerilor trupului, netulburat de sentimentul că păcătuiește, protestant convins că omul trebuie să fie liber în spirit, ca și în trup. „Ești înlănțuit din cap pana în picioare”, îi spune Gîde lui Mauriac. Și: „Nu ești destul de bun creștin ca să te lași de literatura”. Gîde îl tutuiește și îl provoacă, Mauriac i se adresează la persoană a doua plural și tremura
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
nicicând n-a trecut pe pământ o defilare atât de suavă”, s-aude-n suspin Rita Boumi-Papa, tălmăcitoare de Eminescu și de Arghezi. „Cerul meu n-are pământ, nici picioarele tălpi, iar palmele mele deschise s-au prefăcut în áripi, păsări fără de trup”, din Salonic se aude Maria lui Caraianni, cunoscătoarea limbii române prin rădăcini, tălmăcitoare inspirată și ea de Lucian Blaga. Tălmăcitor peste toate și toți de „Luceafărul”, de „Mirabila sămânță”, de stanțe pillatiene, Dimos Rendis-Ravanis, crescut literar printre noi, luptătorul copil
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
Poezii, cele care - de altfel - i-au oferit celebritatea. Ținuta neașteptată a discursului poetic se impune de la primele versuri. Debutul poeziei care deschidea volumul, cunoscuta Rugăciune, și debutul celei mai cunoscute piese, Oltul, arată astfel: „Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpîne, În fața strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orînduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Și veselia deopotrivă... Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă, Bătrîne Olt! - cu buza arsă Îți sărutăm unda căruntă.” Năvala cuvintelor de origine slavă îngrămădite în doar cîteva versuri frapează, chiar înainte de a se fi descoperit semnificația mesajului: trup istovit, stăpîne, drum, prăpăstii, zarea, orînduie, ispitele, izvorul în Rugăciune; iscusita vremii slovă, clipa milostivă, pe veci necazul și veselia deopotrivă, a săvîrșit, în Oltul. În ultimul exemplu, din cele 24 de „cuvinte pline” ale strofei 10 sunt de origine
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Goga”, pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune); „La voi aleargă totdeauna/ Truditumi suflet să se-nchine” (Plugarii); „Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă” (Oltul); „Trei pruni frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
și miresmele paradisului terestru întruchipat de grădină nipona: văzul și olfactivul devin abilități estetice selective de performanță! Spre deosebire, însă, de Edenul biblic, în care cei aleși sunt nuzi, autoarea japoneză manifestă, în sens tradițional previzibil, o pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și părul fiind expuse. Simbolul suprem al acestei ascunderi și, în același timp, trofeul grădinii paradisiace terestre, în perspectiva lui Șei Shōnagon, este împărăteasa Sadako: într-atât de pură estetic
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
unde vii și spre ce ținte te îndrepți mi-e întrebarea. Nu te leg cu-mbrățișarea de-un muritor, foc deplin, mai rămâi încă puțin cu noi, între lut și cer. Oare-n van să te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când vine? În veghea binecuvântată
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Ca licuriciul ce se aprinde și-apoi se stinge, se aprinde și-apoi se stinge - putem și noi în anumite momente să-i urmăm drumul printre măslini. În toate aceste obscure luni, viața mea a fost inertă și prăbușită în vreme ce trupul meu o lua drept spre tine. Noaptea, cerul urla. Pe ascuns, vom mulge lapte din cosmos, să supraviețuim. Madrigal Am moștenit o pădure întunecată unde merg rareori. Dar într-o zi, morții și viii vor schimba locul între ei. Atunci
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
care eu le-am desemnat ca definitorii, nădăjduiesc): Cum mi se-arată fără de vină demonii negri de pe colină! (...) Oare doar mie mi se arată neamul lor, veșnic fără de pată? Eu doar sunt martorul tristelor ginte de care soarele se dezminte? (...) Trupul lor însă nu-i spre vedere, suflul lor arde lumea de sfere, și-i contemplarea pieire lină a nenumiților de pe colină.
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
cu cea a lui Matei Basarab (1580-1654) din Țara Românească, marcată de legături contradictorii cu Ardealul, Polonia, tătarii și chiar Poarta Otomană. Avea să sfârșească răpus de boală în exil la Istambul, în căutarea unei noi domnii, în aprilie 1661, trupul fiind adus și îngropat spre odihna de veci, la biserica Trei Ierarhi, ctitoria sa. Din păcate, piatra lui de mormânt nu s-a păstrat. „Om cu hire înaltă și împărătească...” Devenind Domn al Moldovei, își va lua numele de Vasile
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
și-a găsit în Talia Paz o excelentă interpretă. Dansatoara israeliană are capacitatea de a face să "cânte" vizual fiecare părticică a corpului pe care o pune în mișcare, fie cu un umăr, bazinul sau un genunchi. Orice frântură din trup, sau mai multe legate într-o mișcare mai amplă, intonează un poem coregrafic de o infinită bogăție. De reținut și faptul că vedem pentru prima oară, pe viu, pe o scenă românească, o coregrafie de Carolyne Carlson, dansatoarea și coregrafa
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]